De câțiva ani tot vorbeam cu Adriana că vrem să mergem la Timșoara și să ne facem un plan să vizităm orașul. Distanța pe calea ferată ne-a descurajat, undeva la 24 de ore călătoria Brașov – Timișoara și retur.
Cunoșteam Timișoara doar din online și din ce ne mai povestea prietenul nostru, Paul.
Așa cum știți, anul acesta Timișoara este Capitală Europeană a Culturii, motiv foarte bun pentru a ne decide să facem vizita mult dorită. Am început să ne facem planul încă din luna februarie a acestui an, analizând care este varianta cea mai bună timp-cost pentru transport, cazare, posibile cheltuieli și, cel mai important, la ce manifestări/evenimente culturale să mergem.
Discuția despre ieșirea la Timișoara am extins-o și către câțiva prieteni de-ai noștri și, în final, ne-am așezat trei la drum, cu mașina, în dimineața zilei de 3 iunie 2023.
Planul nostru de vizitare arăta așa la plecare:
Sâmbătă, 3 iunie – Bienala Art Encounters: 14:30 – 15:30 – Tur cu tramvaiul nr. 6, Intervenție mobilă Carlos Amorales, Black Cloud. Punct de plecare: Stația Piața Libertății, Traseu tramvai nr. 6: Piața Maria – Piața Traian.
Sâmbătă, 3 iunie: 16:00 – 17:00 Plimbări Sonore cu Maria Balabaș la Baza Constructorul.
Expoziții – Bienala Art Encounters: Comenduirea Garnizoanei din Timișoara, Faber, Muzeul Național al Banatului, Muzeul Național de Artă Timișoara, Fundația Art Encounters, Avantpost, Lapsus, Nava C2.
Expoziție ADRIAN GHENIE – CORPUL IMPOSIBIL – Pavilion ISHO.
Alte evenimente: Expoziție video „DansNomad Retrospectiv”, în perioada 27 mai – 3 iunie, la Muzeul Național al Banatului; Cazarma U, expoziție după SCULPTURĂ / SCULPTURĂ după (4 mai – 30 noiembrie); Festivalul Internațional de Cultură și Patrimoniu Digital.
Cafenele: NARATIV SPECIALTY COFFEE și DOPPIO. Am fost la ambele, dar cea mai faină cafenea din Timișoara, rămâne pentru mine DOPPIO, mai ales pentru oamenii care lucrează acolo.
Evident că nu am apucat să le facem pe toate, având la dispoziție doar două zile. Dar am văzut o bună parte și pot să spun că cele văzute au fost „trăznet”! Pe lângă acestea, am apucat să vedem o bună parte din centrul istoric, câteva parcuri și o bună parte din canalul Begăi.
Și acum o să vă spun ceva ce o să deranjeze egoul brașovean, Timișoara este peste Brașov la orice capitol, la fel ca Sibiul. În Timișoara m-am simțit în Europa, m-am simțit ca în Oslo, Malmö, Copenhaga și orașele de prin Olanda în care am ajuns și în care m-am simțit extraordinar. Desigur, vin în minte gânduri precum „Timișoara ar fi un alt oraș în care am putea locui”.
Punctul culminant al vizitei de la Timișoara pare să se fi anunțat chiar din dimineața în care ne aflam pe drum, pe autostrada A1, când am „nimerit” la Radio România Cultural o emisiune în reluare a Adelei Greceanu care l-a avut invitat pe Radu Vancu și în care au discutat despre noul volum de poezie al acestuia, Kaddish.
Pe Radu Vancu aveam ocazia să-l vedem a doua zi, duminică 4 iunie, la Tramvaiul Poeziei (aici trebuie să spun că de Tramvaiului Poeziei ne-a spus o altă prietenă, Andreea, când îi spuneam că avem în plan să mergem la un tur cu tramvaiul nr. 6, intervenție mobilă Carlos Amorales, Black Cloud).
Pe lângă Tramvaiul Poeziei este de remarcat Bienala Art Encounters, care a ajuns la a cincea ediție și pe care o mai puteți vizita până pe 16 iulie.
Spuneam că Timișoara este peste Brașov și, indiferent cât de mult ne place să credem altfel, este de ajuns să ne uităm la dimensiunea Centrului istoric, al patrimoniului construit, al spațiilor pietonale, al spațiilor verzi, al transportului public și al amenajării unor străzi.
De exemplu, dacă am lua terasele din Piața Unirii din Timișoara, am umple Piața Sfatului, asta apropo de dimensiunea centrului istoric.
Spre deosebire de Brașov, unde lucrurile sunt concentrate în general în Piața Sfatului, în fiecare piață și spațiu pietonal din Timișoara se întâmpla câte ceva, ceea ce făcea ca orașul să fie viu și efervescent.
Atât străzile pietonale, cât și parcurile sunt mai multe la număr decât are Brașovul. De asemenea, și numărul de clădiri de patrimoniu este mult mai mare în Timișoara, unele fiind mai puțin îngrijite, dar multe fiind îngrijite, în comparație cu Brașovul.
Un alt exemplu, dacă am lua toate muzeele din municipiul Brașov, spațiile acestora ar încăpea în Muzeul de Artă Timișoara și tot ar mai rămâne loc. Mai mult, programul de vizitare la Muzeul de Artă din Timișoara este de la 13:00 la 21:00, inclusiv în weekend, pe când la Brașov muzeele își închid programul de vizitare la ora 18:00.
Și bineînțeles că trebuie să aduc în discuție tramvaiului, pe care l-am folosit nu doar în cadrul celor două evenimente culturale, dar și pentru a mă deplasa de la depoul STPT până la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Am adus în discuție tramvaiul cu intenția de a face trimitere la șansa pierdută a Brașovului din administrația Coliban de a reintroduce tramvaiului în Brașov.
Bun, și în Timișoara sunt probleme: oraș aglomerat și sufocat de mașini (dar cu o prezență mult redusă a autoturismului în centrul istoric); piste de biciclete prost făcute (chiar și ce-a de-a lungul canalului Bega); drumuri cu probleme; proiecte imobiliare în neconcordanță cu arhitectura existentă.
În final, las câteva repere despre evenimentele/manifestările culturale din Timișoara pe care le-am văzut.
Tur cu tramvaiul nr. 6, Intervenție mobilă Carlos Amorales, Black Cloud
O premieră pe care o propune Bienala Art Encounters 2023 este o extensie artistică în cadrul Muzeului Național de Artă Contemporană din București, prin instalația Black Cloud a cunoscutului artist mexican Carlos Amorales. Aceasta face parte din noul sezon expozițional al Muzeului Național de Artă Contemporană, urmând a fi deschisă până în luna octombrie.
Instalația Black Cloud a artistului multidisciplinar mexican Carlos Amorales este inspirată de lunga migrație anuală de cca. 4.000 de km, din America de Nord către Mexic, a uneia din cele mai mari și spectaculoase lepidoptere oferite de natură: Fluturele Monarh. Concepute ca o invazie de masă a spațiului muzeal de către treizeci de specii diferite de fluturi și molii, aceste decupaje suspendate din hârtie neagră se constituie într-un foarte delicat și suprarealist montaj.
Narațiuni Sonore – Plimbări Sonore cu Maria Balabaș la Baza Constructorul
A 3-a ediție a NARAȚIUNILOR SONORE se așază de-a lungul unui râu – Bega – pentru a vorbi de toate râurile și privilegiază un simț – auzul – pentru a ne deschide capacitatea perceptivă în mod complex și, pentru cei mai mulți dintre noi, în mod surprinzător și entuziasmant. Invităm publicul să-și pregătească uneltele de lectură și interpretare ale realului, ale mediului înconjurător în contexte de percepție augmentată sau dirijată, prin sunete, cuvinte, pași, povești, prin instanțe de ascultare colectivă, adevărate călătorii pe parcursuri cunoscute, descrise de altcineva sau imaginate. Odată perceput cadrul „rotund și viu” al mediului sonor care ne acompaniază în permanență, dialogul dintre sunetele naturale și cele umane, și posibilitățile oferite de ascultarea interpretativă, creativă sau critică, devenim conștienți de locul nostru în lume și printre celelalte viețuitoare.
În cadrul Narațiuni Sonore a fost prezentă Maria Balabaș, una dintre cele mai bune voci din Radio România Cultural, cu trei sesiuni de Plimbări Sonore, un exercițiu de căutare a liniștii interioare și de autoconectare în tumultul zgomotos urban.
Mai trebuie precizat că în cadrul proiectului Narațiuni Sonore, organizatorul a realizat și câteva instalații fixe, pe malul Begăi, la Baza Constructorul.
Narațiuni Sonore este un proiect cultural al Asociației Simultan.
Tramvaiul Poeziei
Tramvaiul Poeziei, eveniment ajuns la a 3-a ediție, este o invitație adresată publicului larg de a se bucura, pe 3 și pe 4 iunie, de 5 călătorii alături de 5 dintre cei mai apreciați poeți: Svetlana Cârstean, Moni Stănilă, Alina Purcaru, Radu Vancu și Andrei Dosa, în tramvaiul desenat de artistul Dan Perjovschi.
Discuțiile cu cei cinci poeți au fost moderate de jurnalista Anca Vancu.
Călătoriile cu tramvaiul au durat două ore și au avut punct de pornire și de terminare depoul STPT. În timpul călătoriilor, discuțiile despre poezie și lecturile poeților au fost intersectate de către recitaluri muzicale susținute de artiști locali: Andrei Mihail Radu și Abel Chircă la vioară, Csaba Zsolt Maksay la violoncel, Alexandra Mahu și Bogdan Preda la flaut, dar și de scurte prezentări ale Timișoare susținute de ghidul Daniel Igna.
Tramvaiul Poeziei este un proiect realizat de Asociația Arta nu mușcă.
Muzeul Național de Artă Timișoara
Un muzeu impresionant, atât ca dimensiune, cât și ca expoziții.
Muzeul este găzduit în Palatul Baroc. În cei aproape 300 de ani de existenţă, Palatul Baroc şi-a schimbat de mai multe ori denumirea în funcţie de politicile dominante şi de reorganizarea administrativă a oraşului. Construcţia s-a realizat în etape, o dată cu Piaţa Principală, Piaţa Domului, astăzi, Piaţa Unirii. Aceasta a dat configuraţia oraşului în secolul al XVIII-lea. Cu toate că abia în anul 1751 a avut loc separarea administraţiei camerale de cea militară şi instituirea funcţiei de preşedinte civil al Banatului, deja în anii 1730-1740 inginerii militari austrieci au propus construirea unei reşedinţe care să aparţină guvernatorului civil, reşedinţă ce trebuia gândită în relaţie cu piaţa.
Muzeul Național al Banatului și Bastionul Maria Theresia
Aici am putut vedea o expoziție care arată prezența Imperiului Otoman în Timișoara, expoziție organizată de Muzeul Național al Banatului în colaborare cu Badisches Landesmuseum din Karlsruhe, Germania, dar și Proclamația de la Timișoara din 11 martie 1990.
În 2006, Secţia de Artă a Muzeului Banatului a devenit instituţie de sine stătătoare cu denumirea Muzeul de Artă Timişoara. Este şi anul în care Castelul Huniade a intrat în reparaţii capitale, lucrări care continuă şi azi, din martie 2011 expoziţiile organizându-se în Bastionul Maria Theresia. Conform igloo.ro, bastionul a fost „construit în stil baroc între 1730 şi 1733, care în anul încoronării împărătesei Maria Theresa a primit numele acesteia, avea o importanţă strategică întrucât asigura paza porţii de vest, cea a Ardealului. Lansarea în 2004 a unui concurs naţional de soluţii pentru reabilitarea Bastionului Theresia a deschis posibilitatea unei transformări centrate pe ideea de reintegrare şi definire a unui nou pol urban al oraşului”.
Fundația Art Encounters
Fondată în 2015 de către Ovidiu Șandor, colecţionar de artă și antreprenor din Timișoara, Fundaţia Art Encounters este o iniţiativă care își propune să crească și să sprijine dezvoltarea artei contemporane din România. Misiunea ei esenţială are la bază aspiraţia de a hrăni dialogul, cunoașterea, cercetarea și experimentul.
De apreciat este faptul că Art Encounters reușește cu Bienala să iasă din centrul istoric, prin expoziții în alte zone ale Timișoarei, fapt ce descentralizează și actul cultural.
Expoziție ADRIAN GHENIE – CORPUL IMPOSIBIL la Pavilionul ISHO
Expoziția este organizată de Fundația Art Encounters la Pavilionul ISHO, care, împreună cu Birourile ISHO și clădirile de apartamente face parte din Proiectul ISHO, un proiect rezidențial de amploare din Timișoara, amplasat între bd. Take Ionescu și canalul Bega.
Adrian Ghenie este cunoscut în primul rând datorită picturilor sale inspirate de subiecte istorice dificile, adesea reprimate şi repudiate din societatea actuală, care modelează conștiința colectivă a umanităţii şi narațiunile majore care ne apasă. Printre cele mai cunoscute serii de picturi se numără cele dedicate lui Charles Darwin, ca o prezenţă fantomatică în traseul rațiunii şi a evoluţionismului versus misticism şi dogmatism religios; apoi picturile care au ca personaje centrale pe Adolf Hitler şi pe Josef Mengele – arhetipuri ale Răului absolut, dar şi clişee istorice niciodată pe deplin edificate; şi, bineînțeles, picturile în care sunt puse în scenă dialoguri cu personalități artistice precum Vincent van Gogh sau Marcel Duchamp, ca influențe majore ale canonului artei, chiar dacă din perspective cu totul diferite – unul angajat până la moarte în pictură ca mod de a fi, celălalt ca un vestitor al morţii acesteia şi al reînnoirii totale a artei prin dadaism. Distilarea acestor crâmpeie de memorie oficială şi memorie personală constituie una dintre strategiile utilizate de artist în opera sa, în același timp dovedind mereu şi mereu o curiozitate nestăvilită şi o căutare constantă a reinventării picturii.
De data aceasta, în expoziția The Impossible Body/Corpul imposibil, artistul continuă subiectele câtorva expoziții din 2022, care urmau unei perioade marcate de pandemie şi de izolare în spațiul domestic, când singura legătură cu „lumea” avea loc prin dispozitivele digitale. Aceste noi teme au de-a face cu relația complicată pe care omul şi-a formulat-o cu tehnologia de azi, cu social media, cu propriul corp și cu timpul. Aşa cum declara într-un interviu recent: „Există un limbaj al corpului cu totul nou, îl vedem în jurul nostru şi l-am preluat cu toții, astfel încât trece neobservat. Mi-am spus: ei bine, trebuie cumva să surprind acest lucru. Aşadar, am început cu ceva ce nu mai făcusem până atunci, cu desenul.” Acest nou limbaj al corpului impune posturi diferite, dezvoltări anatomice specifice şi prelungiri ale membrelor prin instrumentele tehnologiei. Rezultă astfel un fel de hibrizi, de oameni uşor caricaturali, poate chiar groteşti, care par desprinși din opera lui Hieronimus Bosch sau din frescele sociale ale lui Otto Dix. Desenele pe care le propune Adrian Ghenie sunt încercările artistului de a deconstrui și a reconstrui figura umană respectând nişte volume mari, dar speculând plastic prin toate detaliile care le conțin și mai ales prin spațiile goale din jur. Aproape ca într-un horror vacui, spațiul colii de hârtie abundă de linii şi de mişcări, de momente multiple, care nu lasă nici o pauză în acest „zgomot alb” permanent. Unul dintre artiştii admirați de Adrian Ghenie, Willem de Kooning, îi spunea prietenului său Edwin Denby că-i place să păstreze corpurile şi spaţiile dintre ele la fel de active, iar acele suprafețe aflate între figurile pictate se transformă în corpuri de aer solide prin tuşele explozive. În mod similar, în seria de lucrări prezentate acum de Ghenie, tumultul care înconjoară corpul personajului pare a personifica una dintre observațiile extrem de pertinente ale artistului – în ziua de azi nu mai suntem niciodată singuri, chiar şi atunci când ne izolăm. Accesul necontenit la tehnologie şi mediul digital ne face, în mod potențial, cel puțin, să fim conectați permanent şi legați la o rețea colectivă.
Leave a Reply