Litera 9 lansează Teritorii și Populații, un demers prin care explorăm și punem în discuție idei, prin care urmărim activitatea politică și administrativă din cadrul societății.

Teritorii și Populații se lansează după închiderea seriei de podcast Custodes și se uită la dinamica politico-administrativă, cu intenția de a explora și a discuta. Pentru asta are un punct de plecare, la nivel macro, din Michel Foucault, pentru care statul este o idee regularizatoare, iar la nivel local avem un punct de plecare din Eseurile sociologice ale lui Ștefan Ungurean, pentru care indicatorul încrederii este grija față de ceea ce nu-ți aparține.

Teritorii și Populații lucrează cu texte, podcast, sondaje și interviuri pentru a pune în dialog ideile și activitatea politico-administrativă.

Primul demers va fi lansat sâmbătă, 20 august 2022 și va fi un sondaj prin care încercăm să aflăm părerea voastră despre guvernarea locală în municipiul Brașov la jumătatea mandatului. Așadar, rămâneți aproape ca să completați chestionarul și să-l dați mai departe.

 

* Mai jos găsiți extrase din cele două surse bibliografice

Michel Foucault – Securitate, Teritoriu și Populație (Cursuri ținute la College de France (1977 – 1978), colecția Panopticon, ed. Idea Design & Print, traducere Nicolae Ionel

Cursul din 22 martie 1978:

Rațiunea de stat (III). – Statul ca principiu de inteligibilitate și obiectiv. – Funcționarea acestei rațiuni guvernamentale: (A) În textele teoretice. Teoria menținerii statului. (B) În practica politică. Raportul de concurență între state. – Tratatul din Westphalia și sfârșitul Imperiului roman. – Forța, noul element al rațiunii politice. – Politică și dinamică a forțelor. – Primul ansamblu tehnologic caracteristic acestei noi arte de a guverna: sistemul diplomatico-militar. – Obiectivul său: căutarea unui echilibru european. Ce este Europa? Ideea de „balanță”. – Instrumentele sale: (1) războiul; (2) diplomația; (3) instaurarea unui dispozitiv militar permanent.

 

Extrase:

La sfârșitul secolului al XVI-lea – de-a lungul secolului al XVII-lea apariția unei rațiuni guvernamentale a prilejuit un anumit mod de a gândi, de a raționa, de a calcula. Acest mod de a gândi, de a raționa, de a calcula este ceea ce în epocă se numea politică, percepută, recunoscută de la bun început și i-a neliniștit imediat pe contemporani ca și cum ar fi fost o heterodoxie (*Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii). Pag 239

Simultan principiu și obiectiv al rațiunii guvernamentale este statul, care ar fi principiu de inteligibilitate și schemă strategică, idee regularizatoare. Pag 239 – 240

Statul a fost un anumit mod de a concepe, de a analiza, de a defini natura și raporturile acestor elemente date. Pag 240

Statul funcționează în această rațiune politică ca un obiectiv. Pag 240

Statul este esența însăși a păcii, regula de trăi în tihnă, perfecțiunea lucrurilor – o definiție esențialistă a rațiunii de stat. Pag 241

Rațiunea de stat este o cunoaștere perfectă a mijloacelor prin care statele se reformează, se mențin, se întăresc și se măresc. Rațiunea de stat este ceea ce permite să se stabilească, să se păstreze, să se mărească o republică. Pag 241

Nu există nicio lege care să poată să i se impună statului din exterior. Statul nu se ordonează decât lui însuși, el își caută propriul său bine și n-are nicio finalitate exterioară. Pag 243

Prin intermediul rațiunii de stat se află schițată o lume în care va fi în mod necesar, fatal și pentru totdeauna o pluralitate de state care nu-și vor avea legile și scopul decât în ele însele. Pag 243

Imperiul și Biserica și-au pierdut vocația. Pe această realitate se articulează principiul că lumea este într-un timp (în mod politic) deschis și într-un spațiu statalmente multiplu. Pag 245

Aceste unități se afirmă sau caută să se afirme într-un spațiu al schimburilor economice în același timp multiple, întinse și intensificate, într-un spațiu al concurenței comerciale și al dominației comerciale, într-un spațiu de circulație monetară, într-un spațiu de cucerire colonială, într-un spațiu de control al mărilor; și toate acestea dau afirmării fiecărui stat prin el însuși nu doar forma autofinalității, ci această formă nouă a concurenței. Statul nu se poate afirma decât într-un spațiu de concurență politică și economică, într-un spațiu de concurență care va da sens problemei măririi statului ca principiu, ca fir conducător al rațiunii de stat. Pag 245

Orice stat va căuta să ocupe față de altele o poziție dominantă, o dominație asupra celorlalte țări. Pag 246

Trecere de la bogăția principelui ca factor de putere la bogăția statului ca forță însăși a regatului. Pag 247

Vor caracteriza un stat: resursele de care poate dispune, resursele naturale, posibilități comerciale, balanța schimburilor. Pag 247

Puterile vor fi măsurate și calculate prin alianța în calitate de combinație provizorie de interese. Această trecere de la rivalitatea principilor la concurența statelor este una din mutațiile esențiale în forma a ceea ce s-ar putea numi viața politică și istoria Occidentului. Pag 247

Începând din momentul în care s-a trecut la concurența între state se descoperă o noțiune absolut esențială și fundamentală, noțiunea de forță. Pag 248

Sporirea forțelor statului, majorarea forțelor statului și compunerea forțelor statale în alianțe politice și provizorii. Pag 248

Noul strat teoretic și analitic, noul element al rațiunii politice este forța. Pag 248

Se intră într-o politică ce va avea ca obiect principal folosirea și calculul forțelor. Politica, știința politică întâlnește problema dinamicii. Pag 248

Gândirea politică care se vrea este o strategie și o dinamică a forțelor. Pag 248

Adevărata problemă a acestei raționalități guvernamentale este păstrarea unui anumit raport de forțe, este păstrarea, menținerea și dezvoltarea unei dinamici a forțelor. Pag 249

Pentru a instaura o rațiune politică Occidentul sau societățile occidentale au instalat două mari ansambluri care nu se pot înțelege decât pornind de la această raționalizare a forțelor, dispozitivul diplomatico-militar, dispozitivul poliției, care trebuie să asigure menținerea unui raport de forțe, creșterea fiecărei forțe fără ruperea ansamblului. Această menținere a raportului forțelor și această dezvoltare a forțelor interne fiecăruia din elemente, unirea lor, tocmai aceasta se va numi mecanism de securitate Pag 249

Noile tehnici diplomatico-militare. Dacă statele sunt plasate unele lângă altele într-un raport de concurență, trebuie găsit un sistem care să permită limitarea cât mai mult posibil a mobilității tuturor celorlalte state, a ambiției lor, a creșterii lor, a întăririi lor, dar lăsând totuși destule deschideri fiecărui stat pentru ca să-și poată maximaliza creșterea fără să-și provoace adversari și fără să-și provoace propria dispariție și propria slăbire. Acest sistem de securitate a fost schițat și perfect instaurat la sfârșitul războiului de Treizeci de ani, la sfârșitul al acestor o sută de ani de lupte religioase și politice (1555 pacea de la Augsburg – 1648 pacea din Westphalia), care au dus, într-un mod clar și definitiv, la dispariția visului imperial și a universalității ecleziastice și care au instaurat un număr de state care puteau toate să pretindă afirmarea lor și autofinalitatea propriei lor politici. Pag 249 – 250

Obiectivul a fost echilibrul Europei. Pag 250

Noile trasări de frontiere, noile decupaje ale statelor, noile raporturi de stabilit între state să fie făcute în funcție de un principiu: menținerea unui anumit echilibru între diferitele state ale Europei. Pag 250

Ce este Europa? Este un decupaj geografic care nu cuprinde Rusia și Anglia decât într-un fel ambiguu. Europa nu este o formă ierarhică de state mai mult sau mai puțin subordonate unele altora. Europa este în mod fundamental plurală. Pag 250 – 251

Gândirea politică a lui Henric al IV-lea consta în a constitui o Europă ca decupaj geografic limitat, fără universalitate și fără unitate culminantă, dar în care ar fi existat 15 state mai puternice decât celelalte, care ar fi luat hotărâri pentru ele. Pag 251

Europa se află în legătură cu lumea întreagă, iar această legătură marchează specificitatea însăși a Europei față de lume. Europa nu trebuie să aibă și nu începe să aibă cu restul lumii decât un anumit tip de raport, care este cel al dominației economice, al colonizării sau al utilizării comerciale. Are cu restul lumii un raport de utilizare, de colonizare, de dominație. Pag 251 – 252

Balanța Europei înseamnă imposibilitatea statului cel mai puternic de a-și dicta legea vreunui alt stat, de a impune legea tuturor celorlalte state. Egalitatea va fi menținută în așa fel încât fiecare din aceste state puternice să poată împiedica pe oricare altul să-l depășească și să-l cucerească. Pag 252

Puterea preponderentă a unui stat sau a mai multor state să fie egală cu puterea reunită a celorlalte. Pag 252

Limitarea absolută a forței celor mai puternici, egalizare a celor mai puternici, posibilitatea de asociere a celor mai slabi împotriva celor mai puternici, iată cele trei forme concepute și imaginate pentru a constitui echilibrul european, balanța Europei. Pag 253

Odată cu aceste diferite proceduri trebuie să se tindă spre pace, care este fragilă. Pag 253

Nu se mai vrea nașterea păcii din unitate, ci din non-unitate, din pluralitatea menținută ca pluralitate. Se așteaptă pacea de la state și de la pluralitatea lor. Obiectivul este acela de a asigura securitatea în care fiecare stat va putea efectiv să-și majoreze forțele fără ca majorarea forțelor sale să fie cauza ruinei celorlalte sau a lui însuși. Pag 253

Primul instrument al păcii universale precare, fragile, provizorii, care ia aspectul unei balanțe și al unui echilibru între o pluralitate de state este războiul. Asta înseamnă că, de acum înainte, se va putea face război sau, mai bine, va trebui să se facă război pentru a menține tocmai acest echilibru. Pag 253

Ai foarte bine dreptul de a-ți da, pentru a declanșa un război, o rațiune pur diplomatică – echilibrul e compromis, trebuie restabilit echilibrul, este un exces de putere de o parte și nu poate fi tolerat. Pag 254

Politica, ce are tocmai ca funcție să mențină echilibrul între state, politica, ce trebuie să asigure balanța statelor în cadrul european, ea este aceea care, la un moment dat, va comanda să se facă război, să se facă război unuia sau altuia, până la un anumit punct și numai un anumit punct, fără ca echilibrul să fie prea compromis, cu un sistem de alianțe. Pag 254

„Războiul este politica continuată cu alte mijloace.” citându-l pe Clausewitz pag 254

Al doilea este instrumentul diplomatic. Tratatul din Westphalia este un tratat multilateral în care își reglează problemele, își reglează conflictul. A regla problemele – liniile de forță care vor fi urmate de diplomați sunt liniile determinate de necesitatea unui echilibru. Se vor face schimburi, vor fi tocmeli, se vor transfera teritorii, orașe, episcopate, porturi, colonii în funcție de principii fizice, pentru că va trebui să alipească un anume teritoriu la altul, să se transfere un anume venit cutărui principe, să se acorde un anume port unui anume teritoriu în funcție de principele care vrea ca un anume echilibru interstatal să fie stabilit în așa fel încât să fie cel mai stabil posibil. Pag 255

Asistăm la apariția misiunii diplomatice permanente, organizarea de negocieri permanente și organizarea unui sistem de informații în ce privește starea forțelor fiecărei țări. Pag 255

Prin diplomații permanenți, negocierile perpetue fac din Europa modernă un fel de republică, ai cărei membri independenți dar legați prin interesul comun se reunesc pentru a menține ordinea și libertatea. Pag 257

Europa ca entitate juridico-politică, Europa ca sistem de securitate diplomatică și politică este jugul pe care țările cele mai puternice ale acestei Europe l-au impus Germaniei de fiecare dată când au încercat s-o facă să uite visul împăratului adormit. Pag 257

Al treilea instrument este instaurarea unui dispozitiv militar care va comporta o profesionalizare a omului de război, constituirea unei cariere a armelor; o structură armată permanentă capabilă să servească drept cadru recrutărilor excepționale în timp de război; instalații de fortărețe și de transporturi; o știință, o întreagă reflecție proprie și autonomă asupra problemelor militare și războaielor posibile. Pag 258

Existența unui dispozitiv militar permanent, costisitor, important, savant în chiar interiorul sistemului păcii, unul din instrumentele indispensabile constituirii echilibrului european. Pag 258

Constituirea unui dispozitiv militar care va fi nu atât prezența războiului în pace, cât prezența diplomației în politică și în economie, existența acestui dispozitiv militar permanent este una din piesele esențiale într-o politică comandată de calculul echilibrelor, de menținerea unei forțe care se obține prin război sau prin posibilitatea războiului sau prin amenințarea războiului. Este unul din elementele esențiale în concurența statelor, din care fiecare caută să inverseze raportul de forțe în favoarea sa, dar pe care toți vor să-l mențină. Pag 258

Războiul va fi punerea în funcțiune a unui anumit număr de mijloace pe care le-a definit politica și din care milităria este una din dimensiunile fundamentale și constitutive. Avem un complex politico-militar absolut necesar constituirii echilibrului european ca mecanism de securitate. Pag 258 – 259

Ștefan Ungurean – Eseuri sociologice, Volumul I, ed. Art Soleil, 2022

O secvență biografică

 

Extrase:

Îmi arată ce eroare de concept are Colina Universității, prin raderea dealului și amplasarea pe „rană” a unei „plăcinte”! Corpurile de clădire trebuiau să se înscrie în relief, cu posibilitatea ca să ieși de la un corp pe terasa altei construcții și tot așa! Altă eroare de concept o vedea în cartierul Răcădău, căci nu se umple o vale cu construcții de P+10 și pui vilișoare P+4 pe dealurile de pe margini, ca să nivelezi totul. Și apoi că, dincolo de orice, în urbanism întâietatea o au principiile și valorile și nu satisfacerea cu orice preț a cerințelor legate de densitate și numărul de apartamente! Pag 22-23

Supărarea domnului Ionel nu era doar legată de penurie, ci și de faptul că un regim politic a făcut praf un ideal care nu fusese doar al lui. Pag 25

Indicatorul încrederii: grija față de ceea ce nu-ți aparține! Pag 28

Odată l-am auzit afirmând că „urâtul” are costuri psihologice foarte mari și în timp, căci pe durata a cel puțin cincizeci de ani o clădire urâtă îi va indispune constant pe oameni, dar are și costuri economice, de foarte multe ori urâtul fiind mai scump decât frumosul.

Altă dată l-am surprins discutând despre rostul arhitecturii de a ridica omul. Pag 32

Simmel – „gratitudinea reprezintă memoria morală a omenirii” (13). Pag 33

Mihai a avut ideea de a cere public candidaților la funcția de primar al Brașovului să-și ia fiecare un scăunel și să se așeze pe trotuarul din fața Bisericii Negre, să privească edificiul și să se întrebe ce au avut în minte și în suflet cei care și-au propus să ridice o asemenea construcție, din resursele lor, fără niciun ban de la „bugetul statului” și unde sunt ei, acești candidați, în raport cu năzuințele și idealurile brașovenilor de-acum câteva secole! Pag 39

Tot ce se întâmplă la „Proiect” făcea parte dintr-un mecanism disciplinar ce îndeplinea o triplă funcție. Prima era aceea de a asigura capacitatea de a face față unei încărcări formidabile. Se ajunsese ca un bloc de douăzeci de apartamente să fie proiectat într-o zi.

Exista, apoi, cerința de a-i împiedica pe proiectanți să speculeze dubla subordonare.

A treia funcție era aceea de a semnala în permanență prezența autorității și a cunoașterii de care aceasta dispune pentru a imputa și sancționa. Pag 43-44

Tot ce depășea trei ore pe lună învoire în interes personal însemna penalitate bănească. În cuvintele lui Foucault, vorbim de un dresaj, în care contează orice amănunt, a supraveghea și a pedepsi. Pag 44

Cinci sisteme de control: semnarea condicii în fața șefului de colectiv, apoi obligarea acestuia de a strânge imediat condica la ora 7, apoi s-a trecut la prezența unui membru de la tesa la capătul culoarului, pentru a consemna întârzierile la intrarea în încăpere, după care condicile au fost aduse la poartă, pentru ca, în final, să se ajungă la folosirea ceasurilor de pontaj. Pag 44

Esența stalinismului antimarxist rezidă în raționalitatea lui birocratică: puterea nu aparține acelora care produc, puterea este la cei care controlează! Pag 44

Sistemele totalitare ajung să fie sensibile la factorul uman, doar dacă în cauză este starea conducătorului. Pag 44

În acel context istoric, conducătorul țării era o persoană anxioasă și nevrotică, al cărui suflet făcea față cu greutate complexității sistemului. Spaimele lui Ceaușescu s-au materializat prin controlul total prin decizie și prin implicare în amănunt și prin reverberațiile produse în întreaga societate. Pag 44-45

Cum să explici starea de azi a țării, când PIB-ul a crescut în ultimii 25 de ani de șase ori, în timp ce producția generală nu a atins nivelul lui ‘89, decât prin risipa de muncă care era atunci? Pag 45

După cutremurul din 1977 a trebuit să stăm mai bine de o lună de zile, dacă nu chiar două, cu un program extins cu două ore și jumătate, în condițiile în care în institut nu era de lucru. Pag 46

Cutremurul a făcut praf planul și modificarea a solicitat timp. Abia prin iunie s-a început cu adevărat munca. Atunci au început marile solicitări! Am simțit acele ore drept pedeapsă pentru că eram vii și nu muriserăm! În loc să se economisească energia oamenilor pentru ce urma să vină, ea s-a risipit pe stând degeaba. Traumei sociale i s-a răspuns printr-o triplă simulare, a muncii, a solidarității și a loialității politice, iar simularea discursului performativ (că cele spuse se realizează de la sine) a căpătat note din ce în ce mai tari și demotiva pe toată lumea. Pag 46

Eroarea reprezenta prilejul unui exercițiu de putere, pesemne că și așteptat de cel care deținea puterea. În unele situații, atunci când ea se producea în public, gen „aruncatul cu pantoful spre proiectant”, ea avea toate ingredientele a ceea ce Foucault numește „teroare ubuescă”, adică „maximalizarea efectelor puterii plecând de la descalificarea celui care le produce” (20). Pag 47

„Proiect” Brașov a reprezentat pentru mine o școală incomparabil mai puternică decât facultatea. Aici am învățat ce înseamnă un proiect, cum se gândește o realitate. Am intrat într-o realitate complexă, pentru care nu fusesem pregătit. Pag 48

Am învățat totodată și că valoarea umană și cea profesională nu țin cont de etnic. Pag 49

Cu oarecare tristețe descopăr acum, când mă îndrept spre capătul drumului, cât sunt de sărac în fapte bune, dacă iau în seamă câtă nevoie de milă au avut unii din semeniii pe care i-am întâlnit. Pag 50

Leave a Reply

Your email address will not be published.