Recent am publicat un articol despre necesitatea unei abordări urbanistice diferite în cazul reglementării zonei Centru Civic pe baza unei discuții cu arhitectul Rareș Drăgoiu. Revin cu un nou articol pe același subiect, de data aceasta cu alți doi arhitecți, Andrei Fanciali și Matei Niculescu.
Și deschid acest articol cu mesajul cel mai important al celor doi arhitecți: „Miza nu este „ajustarea” PUZ-ului actual, ci schimbarea cadrului de discuție. Brașovul are aici o oportunitate rară: fie legalizează o situație falimentară și o transformă în regulă pentru deceniile următoare, fie tratează Centrul Civic ca pe adevărata sa miză urbană și îl regândește în interesul orașului”.
În rândurile următoare găsiți explicată abordarea propusă de cei doi arhitecți în mesajul de mai sus, iar la final vă las câteva elemente care dau o dimensiune vizuală a acestei abordări.
În primul rând, discuția trebuie să pornească de la context. Felul în care arată astăzi Centrul Civic nu este rezultatul unei viziuni urbanistice coerente, ci al mai multor proiecte și intervenții implementate doar parțial, în etape diferite, fără continuitate și fără o gândire unitară. Ceea ce există acum în teren este un fel de „Frankenstein” urbanistic, iar de aici trebuie să înceapă orice critică serioasă a PUZ-ului și orice discuție despre viitorul zonei.
În al doilea rând, este esențial să se înțeleagă că Centrul Civic nu este o insulă și nu este doar un teren încadrat de carosabil. Este placa turnantă dintre cartierele importante ale orașului, poarta de intrare în centrul istoric și zona în care se întâlnesc orașul vechi și orașul nou. Tocmai de aceea, dacă aici sunt puse întrebările corecte, se pot rezolva probleme care depășesc cu mult perimetrul actualului PUZ, inclusiv o parte din presiunea auto asupra Centrului Istoric.
Problema principală, spun cei doi arhitecți, este că această zonă a fost izolată progresiv de restul orașului prin infrastructura rutieră. Inelul auto a transformat Centrul Civic într-o enclavă greu accesibilă pentru pietoni și ruptă de țesutul urban din jur. De aceea, discuția nu ar trebui să se poarte pe marginea indicatorilor urbanistici, ci pe resistematizarea circulației și refacerea legăturilor dintre Centrul Civic, Centrul Istoric, Gara Brașov și cartiere.
Direcția corectă ar fi ca Centrul Civic să fie gândit ca un nod intermodal major al Brașovului: un loc în care oamenii pot ajunge ușor, unde își pot lăsa mașina și de unde își pot continua drumul spre centrul istoric cu transportul public, pe jos sau cu bicicleta. În această logică, Centrul Civic nu mai este doar un loc de tranzit, ci devine un adevărat centru urban, conectat pe axa gară – Centru Civic – Centru Istoric și, mai larg, pe direcțiile nord–sud și est–vest ale orașului.
Cel mai important este accesul pietonal. Inelul auto trebuie spart, iar suprafața de teren din Centrul Civic trebuie legată real de vecinătăți. Soluțiile concrete pot fi multiple și trebuie studiate serios, dar principiul este simplu: oamenii trebuie să poată ajunge firesc, direct și sigur în această zonă. Astăzi, asta lipsește complet.
Andrei Fanciali și Matei Niculescu spun că legătura dintre Centrul Civic și Centrul Istoric trebuie înțeleasă ca o relație de complementaritate, nu de competiție. Cele două centre pot funcționa ca doi poli urbani care se susțin reciproc, cu dotări, funcțiuni și spații publice complementare. În această cheie trebuie regândite și axele principale dintre ele, astfel încât bulevardele 15 Noiembrie și Iuliu Maniu să nu mai fie simple canale de trafic, ci spații urbane vii, traversabile, comerciale și locuibile. Exemple relevante există deja în Europa, de la Rotterdam la Ghent și Oslo, unde spațiul central a fost reorganizat în favoarea oamenilor, nu a traficului de tranzit.
Pe partea de funcțiuni, arhitecții văd această zonă ca locul firesc pentru mutarea funcțiunilor administrative majore ale orașului și județului – Primărie, Prefectură, Consiliu Județean etc. – precum și pentru realizarea unui adevărat centru cultural multifuncțional: săli de spectacol, cinema, spații expoziționale, săli multifuncționale, mediatecă și alte funcțiuni publice de care Brașovul duce mare lipsă. În fond, tocmai asta dă sens ideii de „Centru Civic”: nu doar un simplu spațiu verde, circulație și tranzit, ci funcțiuni publice majore, civice și culturale.
Un aspect esențial este că în documentațiile anterioare pentru Centrul Civic era prevăzut un centru cultural de anvergură. În noua documentație propusă, această funcțiune dispare complet și este înlocuită cu o catedrală. Dincolo de orice discuție simbolică, această schimbare arată o modificare radicală de priorități urbane: de la o dotare publică, deschisă și necesară întregului oraș, la un obiect punctual care nu răspunde deficitului real de infrastructură culturală și civică al Brașovului. În locul unei funcțiuni publice culturale majore, de care orașul are mare nevoie, apare o altă funcțiune, complet diferită, care schimbă radical sensul întregii zone.
Cei doi arhitecți consideră că este foarte important să evităm o capcană majoră: aceea de a discuta în detaliu, la acest moment, despre regimuri de înălțime, retrageri, procente de ocupare sau alți indicatori specifici PUZ-ului. O asemenea discuție este prematură și riscă să valideze o bază greșită. Dacă accepți de la început o delimitare greșită a problemei și o structură rutieră profund defectuoasă, atunci orice discuție ulterioară despre indicatori nu face decât să legitimeze o soluție proastă.
Axa: Gară – Centrul Civic – Centrul Istoric
Prin acest exemplu, Centrul Civic devine un punct central al Brașovului, scos din izolarea generată de „fluidizarea traficului”, un spațiu în relație directă cu Gara și zona gării și cu Centrul Istoric. Legătura Centrului Civic cu Gara este dată de Bulevardul Victoriei. Acesta trebuie să fie unul în care transportul public, infrastructura velo, pietonalul și vegetația medie și mare (nu doar iarba și gardul viu) trebuie să fie elementele principale.
Legătura dintre Centrul Civic și Centrul Istoric se așează pe strada 15 Noiembrie, cu o circulație auto redusă, cu o revenire la una în ambele sensuri, în care, la fel ca pe Victoriei, pietonalul, velo, transportul public și vegetația au prioritate în amenajare.
Această axă trebuie văzută ca parte dintr-una mai mare: Rulmentul – Coresi (Tractorul) – Gară – Centrul Civic – Centrul Istoric.
Miza acestei legături este mult mai mare decât conectarea Gării cu Centrul Istoric. Axa are potențialul de a prelua o parte din presiunea urbană acumulată în ultimii ani în zona Tractorul – Coresi și de a contribui la degrevarea haosului de pe 13 Decembrie. S-ar rezolva o parte din problemele generate de o zonă care a erupt puternic în ultimii 20 ani, fără să existe o sistematizare coerentă prealabilă. Pe lângă asta, pregătește și zona Rulmentul pentru o dezvoltare sustenabilă pe viitor.
Pentru a susține axa Rulmentul – Coresi (Tractorul) – Gară – Centrul Civic – Centrul Istoric, arhitecții aduc în discuție transportul de mare capacitate – tramvaiul, care vine din Rulmentul, trece pe la Gară și își contiunuă traseul pe Victorie, traversează Centrul Civic și apoi pe 15 Noiembrie până în Centrul Istoric. Nu intru în detalii despre reintroducerea tramvaiului, dar vă las articolele Tramvaiul în Brașov – Studiu de oportunitate și Tramvaiul, demon brașovean. Câteva explicații cu privire la tramvai.
Ca explorare de idei, cei doi arhitecți aduc în discuție, complementar celor menționate deja în exemplu, introducerea în subteran a traficului auto printr-un pasaj auto, legătură directă Griviței – 15 Noiembrie, iar porțiunea de la suprafață, actuală, între girația 15 Noiembrie – Kogălniceanu până undeva în dreptul celui de-al doilea pasaj de la Hidro să devină o zonă pietonală.
În încheiere, vorbim despre PUZ pentru centrul orașului, adică despre reglementarea unei zone foarte importante din punct de vedere urbanistic, civic dar și simbolic.
Un astfel de PUZ trebuie să fie cu adevărat democratic. Nu poate răspunde selectiv, doar anumitor interese, ci ar trebui să exprime interesul public comun și să concilieze nevoile tuturor cetățenilor. În Centrul Civic există (încă) suficient loc pentru toate funcțiunile importante, inclusiv pentru o catedrală. Problema nu este lipsa de spațiu, ci felul în care acest spațiu este administrat și pus în slujba întregului oraș.
Imagine realizată de arhitecții Andrei Fanciali și Matei Niculescu
Leave a Reply