Politica și cultura, o relație veche de control, în care, cultura a fost pusă întotdeauna la colț

Acest material este despre situația mediului cultural brașovean. Începând cu 2012 am cunoscut tot mai mult mediul cultural și am văzut și relația pe care cultura o are cu politica. Sau, mai bine spus, modul în care politica tratează cultura.

Daria Ghiu, în cartea sa „În acest pavilion se vede artă. România la Bienala de Artă de la Veneția (1907-2015)” face o incursiune în trecutul culturii din spațiul românesc, în raport cu participarea României la Bienala de Artă de la Veneția. Din această incursiune putem vedea relația dintre cultură și politică. Cea din urmă a controlat dintotdeauna cultura, arta, prin deciziile de ordin legislativ și, mai ales, prin finanțare.

Un exemplu elocvent este cel al anilor 1930, așa cum îl prezintă Daria Ghiu, care vorbește despre relația dintre cultură și politic în contextul dorinței artiștilor de a participa la Bienala de la Veneția.

Ea spune (la pagina 68), cu privire la Nicolae Iorga:

„când Iorga declară tăios că <secăturile cutezătoare, ca și avant-gardiștii unei armate care nu va birui niciodată, au pierdut pentru totdeauna dreptul de a expune la Bienala din Veneția>, înțelegi în mod dublu lupta lui Iorga pentru crearea Pavilionului României. Această investiție nu înseamnă numai vizibilitate internațională, ci și inițierea  unei situații de tip monopol în raporturile sale cu cultura din țară: atâta timp cât nu statul s-a ocupat de prezența României la bienală, ci o organizație privată, ceea ce va apărea pe simeze va fi subordonat acestei instituții și gustului estetic al acesteia.

, afirmă Iorga, depășind granițele unui discurs detașat și devenind acel Iorga ofensat de avangardiști și aflat într-o continuă polemică cu aceștia. Iorga judecă și legiferează: o opțiune de gust devine decizie instituțională normativă. De altfel, el subliniază superior:

<Dacă statul construia pavilionul, ar fi apărut aceiași funcționari, cu aceleași pretenții și cu aceleași gusturi ciudate și, în fond, cu aceeași tendință de a-și bate joc de acest biet public mult mai inteligent de cum își închipuie astfel de oameni>”.

Vedem cum un politician, chiar dacă om de cultură la rândul său, ține să controleze cine are acces la Bienala de la Veneția, dar mai important este că ține să stabilească care este cultura acceptabilă, proiectându-și astfel dorința și viziunea personală. Și o face printr-o organizație privată și nu din poziția de om de stat.

Facem un salt la Brașov, începând cu anul 2004, unde George Scripcaru devine primarul Brașovului. Dacă vreți, este profesorul de sport care nu a profesat niciodată, dar care decide ce se întâmplă cu mediul cultural, atât cel public – aflat în subordinea municipalității, cât și cel privat.

Cu privire la „cultura publică” ne aducem aminte de conflictul de la Teatrul Sică Alexandrescu unde, prin intermediul Ceciliei Doiciu, șefa Biroului Relaţii Externe, Turism şi Evenimente, a încercat să controleze activitatea teatrului. Am scris la momentul respectiv articolul O încercare politică de „a educa” arta.

Cu privire la mediul cultural privat, acesta a fost ținut într-o stare de dependență prin deciziile arbitrare de „autorizare” a activităților culturale desfășurate în diferite spații publice, iar ulterior prin ceea ce se numește ghidul de finanțare al culturii. Monopolul asupra culturii era asigurat prin ghidul de finanțare al culturii.

În privința culturii, administrația Scripcaru este caracterizată prin grad maxim de incompetență.

Schimbarea rămâne în așteptare?

Începând cu septembrie 2020, George Scripcaru iese de pe funcția de primar. Pentru mediul cultural acesta este un moment de optimism și de speranță, în contextul în care noul primar, Allen Coliban, s-a arătat deschis la a avea un dialog permanent cu mediul cultural și părea că pentru el cultura este importantă.

Uitându-ne acum, la începutul lui 2022, după aproximativ 16 luni de administrație Coliban, vedem că mediul cultural privat brașovean a rămas la ușă, primit la discuții doar atunci când vrea puterea, iar monopolul este menținut prin același ghid de finanțare al culturii.

Dacă George Scripcaru o avea pe Cici Doiciu ca șefă de Birou Relaţii Externe, Turism şi Evenimente, Allen Coliban și-a pus o apropiată, pe Nicoleta Cîrjan. Am scris despre modul în care a fost organizat concursul prin care aceasta a ajuns pe post.

Sunt câteva elemente care trebuie menționate. Dacă mediul cultural privat brașovean a rămas la ușă, administrația Coliban a dat ok-ul pentru două festivaluri mari, unul făcut de Untold și unul de către cei de la Electric Castle. În cazul celor două festivaluri a existat timp și deschidere și au fost semnate parteneriatele. Și nu doar timp și deschidere, ci și publicitate făcută celor două pe contul de TikTok al Primăriei.

Toată cultura cu care se laudă administrația Coliban este în jurul celor două festivaluri aduse din afara Brașovului, Untold și Electric Castle și cu finanțarea proiectelor culturale din vara și toama lui 2021. Dar trebuie menționat că finanțarea s-a făcut pe baza unui ghid moștenit din administrația Scripcaru. Singura realizare ar fi aceea că au crescut bugetul de la 2 la 3 milioane de lei.

Toate acestea se întâmplă în contextul în care mediul cultural brașovean a făcut câteva demersuri concrete de a stabili un dialog și de a contribui la construirea unui mediu favorabil culturii. Poate cel mai important demers este C-ARTA 2020, un demers susținut de 64 de semnatari. Sunt lucruri pe care cultura brașoveană le-a cerut și de la administrația Scripcaru. Redau în continuare documentul transmis către primarul Allen Coliban:

Desigur, inițiatorii demersului C-ARTA 2022 nu au primit niciu răspuns din partea administrației Coliban.

Acum, dacă ne uităm atent pe lista de semnatari, la poziția 9 îl regăsim pe Horia Mihail, cel pe care Allen Coliban l-a plătit din bani publici ca să-l consilieze pe domeniul cultură. Horia Mihail a primit ca sarcină realizarea strategiei culturale. Singura realizare a fost o consultare cu mediul cultural în februarie 2020, unde a și lansat inițiativa formării unui grup de lucru. După acea consultare, nu s-a mai întâmplat nimic pe partea de strategie culturală. Nici grupul de lucru nu a fost format.

În schimb, Horia Mihail a fost ocupat cu organizarea festivalului TamTam, alături de colegul său Ioan-Dragoș Dimitriu (de asemenea semnatar al C-artei 2020) (ambii dețin funcții la Filarmonica Brașov, unul este manager, celălalt este șef Serviciu Artistic), festival care a fost finanțat pe Ghidul Cultural de Primăria Brașov.

Horia Mihail se pare că a uitat că a semnat C-ARTA 2020 și, odată ajuns pe o funcție unde putea să facă ceva pentru mediul cultural, nu a făcut nimic, ci s-a ocupat de proiectele personale TamTam și Hub 2068. Bun, Horia Mihail, un artist excelent, s-a dovedit că nu are capacitatea de a fi un manager bun. Dar întreb, de ce Allen Coliban nu l-a schimbat și a acceptat starea de fapt?

În tot acest timp, vedem că în cazul Asociației Amural lucrurile au mers foarte prost, care a ajuns să închidă proiecte și demersuri din cauza incompetenței administrative și a luptelor politice dintre USR și PNL cu PSD. Asociația Amural s-a găsit în situația de a închide spațiul de evenimente Visssual, de a închide Grădina de Vis și de a închide BUM (Brașov Museum Underground), toate trei în 2021.

Inclusiv festivalul Amural, ediția din 2021, a fost la un pas de a nu se mai ține. Mai mult, Asociația Amural a devenit ținta atacurilor politicienilor PNL și PSD, care, în lupta politică împotriva USR, au ajuns să judece lucrările artistice expuse în cadrul festivalului Amural.

Practic, arta a fost folosită de politicieni pentru a-și duce luptele politice.

Merg mai departe și vă prezint un alt demers dinspre mediul cultural către administrația Coliban, ca să vedeți că acesta este ținut la ușă, în timp ce Allen Coliban semnează parteneriate cu Untold și Electric Castle. Este vorba de demersul Relansarea mediului cultural brașovean, o propunere a asociației artiștilor vizuali din Brașov, care a primit răspunsuri de felul: „Vă înștiințăm că propunerea dumneavoastră a fost trimisă către serviciul de specialitate pentru analiză și ulterior răspuns conform prevederilor legale. O zi frumoasă vă dorim!”, răspuns dat de viceprimarul Flavia Boghiu.

Citește Relansarea mediului cultural brașovean, o propunere a asociației artiștilor vizuali din Brașov.

În final, aș vrea să văd că cineva se ocupă activ, nu Horia Mihail, de mediul cultural și întreabă care sunt nevoile artiștilor, cineva care lucrează serios la strategia culturală, cineva cu expertiză în cultură și management cultural, nu Nicoleta Cîrjan. Iar în contextul pandemic mă aștept la un program de susținere al artiștilor, un program gândit și bugetat de primăria brașovenilor.

Strategia culturală trebuia să fie finalizată înaintea semnării parteneriatelor cu Untold și Electric Castle, astfel încât să avem o analiză pe efecte și beneficii asupra orașului și mediului cultural local.

Vor ajunge cele două festivaluri mari să îngroape și mai mult mediul cultural privat brașovean?

Sursa foto: preluare din propunerea artiștilor vizuali