Anul acesta au fost mai multe evenimente care au marcat public data de 15 Noiembrie 1987, expoziție de bandă desenată, lansare de carte, proiecție de film și, desigur, Crosul 15 Noiembrie.
Mai este deschisă până pe 30 noiembrie expoziția de bandă desenată semnată de Mihai I. Grăjdeanu (și BD Historia) dedicată aniversării a 35 de ani de la evenimentele din 15 Noiembrie 1987.
Dincolo de aceste evenimente, avem la dispoziție cartea „Ziua care nu se uită. Revolta brașovenilor din 15 noiembrie 1987” semnată de Marius Oprea, Flori Bălănescu și Stejărel Olaru. Veți citi în carte povestea plină de suferință a unor oameni curajoși pentru care deminitatea și libertatea au fost mai importante decât temerile de a fi persecutați: „M-am uitat în spate și nu vedeam unde se termină coloana. Asta s-a întâmplat în față la Spitalul Județean, unde, pe lângă mine, s-a început să se cânte „Deșteaptă-te, române!”. Probabil că cineva în spate a intonat un vers, două. Atunci, colegul meu, având și o voce mai puternică, a început să cânte acest cântec interzis. Colegul era Farcaș Iosif. Am lucrat cu el câțiva ani, am legat prietenie cu el, că el era născut în Sălaj și eu în Cluj. De acolo, revendicările economice s-au schimbat în doleanțe politice. Am strigat „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!”. Atunci am învins frica. Bineînțeles că toți eram cu frica în sîn, dar ne făceam curaj”. (Florin Petru Tulai, sculer-matrițer la întreprinderea de Autocamioane Brașov, secția 440).
Leave a Reply