Vineri, 3 iulie, de la ora 18.00, vă invităm la deschiderea expoziției Apocalipsa, primul eveniment postum dedicat operei artistului vizual brașovean Ioan Aron Țăroi. La vernisaj o vom avea ca invitată pe galerista și curatoarea Cristina Simion (Tiny Griffon Gallery).
Expoziția prezintă o serie de lucrări niciodată prezentate până acum, la care artistul a lucrat în ultima perioadă a vieții, alături de alte lucrări reprezentative, materializând viziunea sa asupra frumuseții și tragediei lumii.
Expoziția va putea fi vizitată la Centrul Multicultural până la finalul lunii iulie.
„Ioan Aron Țăroi avea înțelepciunea cunoașterii. Nu în sens premonitoriu, ci în felul în care ştiu artiştii — prin corpul lor, prin neliniştea mâinii care nu se poate opri din lucru, prin chemarea unei viziuni artistice pentru care timpul nu mai avea răbdare. În ultimii ani ai vieții sale, în mijlocul tuturor proiectelor culturale pe care le coordona pentru oraşul său, s-a întors mereu, cu o forță aproape compulsivă, către o temă care îl obseda: Apocalipsa.
Nu Apocalipsa ca Sfârşit — ci Apocalipsa ca Revelație. în sensul ei originar, grec, cuvântul înseamnă dezvăluire, ridicarea vălului, vederea a ceea ce este dincolo de vizibil. Acesta este spiritul în care Ioan Aron Țăroi a abordat seria: nu ca un artist al catastrofei, ci ca un vizionar care încearcă să surprindă momentul pur în care lumea se arată în adevărata ei natură — cu toată frumusețea, cu tot dramatismul, cu toată splendoarea ei tragică.
Lucrările seriei Apocalipsa continuă și aprofundează temele centrale ale artistului: sacrul și profanul în dialog, omul în față divinității, crucea și răstignirea ca semne ale condiției umane, legătura dintre cer și pământ. Temele revin ciclic, cu o intensitate sporită, cu o cromatică mai dramatică, cu contururi voit imprecise, cu o forță a gestului care se simte în fiecare duct. În „Apocalipsa I” și „Apocalipsa II”, chipurile emergente din câmpuri cromatice dense — verdele abrupt, albastrul intens — poartă inscripții aproape incantatorii, cuvinte care se dizolvă în materie. În „Apocalipsa III — Cei șapte împărați”, roșul devine el însuși personaj: o prezență copleșitoare din care corpurile abia se desprind, coroanele marcând deopotrivă puterea și echilibrul său fragil.
Chipurile din seria Apocalipsa sunt fețele umanității în față judecății divine. Privesc în sus — nu cu groază, ci cu o uimire aproape copilărească. Sunt trase din întuneric spre lumină, din formă spre dizolvare, din concret spre transcendent. „Chipul I”, „Chipul II” și „Chip întreit” explorează această tensiune a feței umane între vizibil și invizibil, conturând chipul ca trecere, nu ca portret. În „Cinci sunt degete la mână”, cei cinci care privesc din bolțile aurite capătă o dimensiune aproape liturgică. Aurul — prezent în accente discrete, ca niște scântei de har, în „Erau ca niște chipuri de oameni” și în „…ea însăși este un al optulea împărat” — amintește de fundalurile icoanelor bizantine: lumina care nu vine din afară, ci dinăuntru. Această expoziție este, în acelaşi timp, un act de restituție și un omagiu. Lucrările seriei Apocalipsa nu au văzut niciodată lumina sălii de expoziție în timpul vieții artistului. Le prezentăm acum, alături de alte lucrări reprezentative — „Am așezat un vis peste un vis până la sfârșitul lumii reale”, „Nu jindui către rai dacă nu ai un strop de iad în tine”, cele două „Interacțiuni”, „Cei 4 cavaleri ai Apocalipsei” — pentru că o operă de această profunzime merită înțeleasă dincolo de lucrările unei serii, de altfel neterminate. Ioan Aron Țăroi a crezut în puterea artei de a vindeca și a înălța. Această expoziție poate fi văzută, în definitiv, ca un testament artistic” – Cristina Simion
Leave a Reply