Underground la Tâmplărie

„Muzica are puterea de a uni, M are puterea de a povesti!” Cu acest mesaj pornește M, noul proiect editorial pe care Litera 9 îl dedică muzicii – artiști, genuri, concerte, festivaluri și povești din jurul muzicii. M își propune să stea de vorbă cu oamenii care construiesc „scenele”, să descopere diversitatea artistică muzicală și să documenteze culturile muzicale.

Personal, opțiunile mele muzicale sunt în zona metal-rock. E spațiul unde am găsit puterea de a depăși momente grele din viață, dar mai ales este spațiul revoltei împotriva figurilor autoritare, de la părinte, la profesor, la primar, la preot. Este zona care te ajută să depășești prejudecăți și să faci față la tot felul de presiuni societale prezente în familie, educație, politică și religie.

Muzica metal și rock poate fi văzută și ca „instrumentul” prin care lupți împotriva discriminării și violenței. Este, dacă vreți, psihologul de care nu știai că ai nevoie.

De aceea, prima producție editorială M este dedicată scenei metal-rock din Brașov. Și în călătoria de a o descoperi sau redescoperi pornesc de la o întâlnire și o discuție foarte caldă cu Dragoș, organizator de concerte metal la Tâmplărie. Este punctul de pornire într-o explorare mai amplă a scenei locale metal-rock: spații, trupe, comunități și oamenii care construiesc acest univers.

Cunosc barul Tâmplărie ca locul unde se organizau seri de jam session, uneori atât de intense încât se rupeau corzile de chitară, iar seara se termina fie mai mai devreme, fie se trecea la air guitar. Tot aici a avut loc o seară memorabilă, un concert al Cimpoierilor din Transilvania, chiar în pragul barului. Barul era neîncăpător, iar trecătorii se opreau pe stradă, priveau și nu înțelegeau ce se întâmplă. Nimic din trecutul acesta nu anunța ce avea să devină, mai târziu, barul Tâmplărie: unul dintre puținele spații din Brașov unde se cântă, cu regularitate, metal — de la black și death, până la trash, metalcore și subgenuri rar întâlnite în oraș.

Când ne gândim la scena metal-rock din Brașov, reperul este dat de clubul Rockstadt și de Festivalul Rockstadt Fest. Clubul Rockstadt face parte din scena mare românească a muzicii metal-rock, unde concertează trupe cunoscute la nivel mondial sau național. Clubul Rockstad are o capacitate de aproximativ 180 de persoane, în timp ce la Tâmplărie numărul maxim cred că este pe la 50.

Dincolo de dimensiunile celor două spații, diferența importantă este dată de trupele care concertează. Dragoș spune că barul Tâmplărie nu vine în concurență cu restul scenei brașovene, ci o completează, aducând genuri și trupe pe care altfel publicul din Brașov nu ar avea ocazia să le vadă live. 

Un exemplul este duo-ul franco-italian Putan Club, ajuns deja la al doilea concert în Tâmplărie, o trupă nici la început de drum, dar aparent nișată, care altfel nu ar fi ajuns probabil pe o scenă din Brașov.

Deocamdată, majoritatea trupelor invitate sunt locale, deși Dragoș a adus deja și formații din alte orașe – Vampyria Caedis Mortis din Iași. Ia în calcul o extindere treptată către scena din afara Brașovului, deși recunoaște că logistica pentru trupe din străinătate rămâne, deocamdată, un pas complicat.

Dragoș nu este singurul organizator de concerte metal-rock la Tâmplărie. Au fost organizate și alte concerte cu trupe din Brașov și din afară, cum ar fi din Târgu Mureș și Cluj-Napoca.

Dacă scena din Rockstadt are accente mai comerciale sau puternic comerciale în cazul Rockstadt Fest (și nu e nimic rău în asta), scena din Tâmplărie este de underground.

Pentru Dragoș, implicarea în organizarea de concerte metal la Tâmplărie a început recent, în luna iunie a acestui an, când a fost invitat de Andrei, un prieten, să organizeze un concert. Concertul, Kronstadt Underground for Charity 2026 – Ediția I, care a fost de fapt un festival de două zile cu șase trupe, a adunat un public neașteptat de numeros și de divers, de la adolescenți de 14 ani, până la oameni de 50-60 de ani, inclusiv câțiva străini.

„Ideea a fost a lui Andrei Popescu și mulțumesc pentru asta. E solistul de la Goatracity. El a a avut ideea să facem aici un mic event, gen, pentru formațiile de underground. Eu fiind contactul cu Mircea, îi mulțumesc pentru susținere în continuare patronului din Tâmplărie, l-am sunat, ne-am întâlnit, dar pe drum am zis: bă, hai să facem eventul ăsta să fie ceva caritabil, să atragem cât mai multă lume posibilă. Și au venit (n.r. oameni) pentru șase formații – Call Of Hate, Layout, Goatracity, Slaughterer, Fleshbourne, Pleistoros”, spune Dragoș.

Rampă de lansare prin scena underground

Pentru Dragoș, rolul cel mai important al Tâmplăriei este acela de rampă de lansare pentru trupele la început de drum sau mai puțin cunoscute. Aici își pot regla sunetul live, își pot testa piesele în fața unui public real și pot primi un feedback direct – o experiență pe care o consideră valoroasă pentru orice pas ulterior, fie el un concert pe o scenă mai mare sau un festival. Mai mult, o trupă care cântă de câteva ori la Tâmplărie începe să fie observată și de alți organizatori, ceea ce îi poate deschide drumul spre alte oportunități.

Elementul pe care Dragoș îl consideră nucleul acestei scene underground e relația aproape intimă dintre public și artiști — muzicienii sunt la câțiva metri distanță, se văd, se aud, iar după concert stau adesea la o bere cu oamenii care i-au ascultat. E o experiență pe care, spune el, n-o poți replica la un festival mare, unde trupa urcă pe scenă, coboară, și cei mai mulți pleacă fără să mai coboare printre spectatori. Din acest tip de proximitate se naște, treptat, o comunitate: publicul, spune Dragoș, „revine, revine, revine” — mulți dintre cei care au fost la primele evenimente s-au întors constant, iar vârsta medie a scăzut vizibil în ultimul an, cu tot mai mulți liceeni de 16-18 ani în sală, unii însoțiți chiar de părinți.

Pentru mine, scena underground de la Tâmplăria și în general cea de underground metal este un refugiu cultural – un spațiu de evadare din presiunea cotidiană a familiei, școlii sau muncii, unde libertatea se resimte atât în felul în care se comportă publicul, cât și în energia pe care o transmit trupele.

Fără reguli stricte, dar cu bun simț

Criteriile de selecție ale lui Dragoș sunt, mărturisește el, minimale: dacă o trupă vrea să cânte și e curioasă să testeze scena, e binevenită — indiferent de subgen. La un singur eveniment pot ajunge alături trupe de trash, black și rap metal, genuri care altfel n-ar avea multe în comun. Singurele limite țin de siguranța spațiului: nu sunt permise lumânări aprinse, foc deschis. În rest, spune Dragoș, e deschis chiar și către genuri complet diferite. Tâmplărie a găzduit deja o trupă de irish folk metal din Sfântu Gheorghe și se gândește serios la un eventual concert de folk de munte, deși recunoaște că nu știe încă ce fel de public ar atrage un astfel de eveniment.

Organizarea rămâne, deocamdată, informală: Dragoș nu are o frecvență fixă a evenimentelor, ci se ghidează după disponibilitatea trupelor și a spațiului, limitând de regulă concertele la maximum trei formații pe seară.

De la primele concerte și până în prezent am observat și o îmbunătățire a calității sunetului. Investițiile recente în echipamentul de sunet al Tâmplăriei — despre care Dragoș vorbește cu recunoștință față de sunetistul Bogdan – au adus, spune el, o diferență clar simțită față de concertele de acum un an, deși nu toate trupele au fost mulțumite integral de sunetul de pe scenă. De altfel, e destul de greu de asigurat cea mai bună sonorizare, mai ales când există un spectru de sunet și o complexitate atât de mare în muzica metal.

Planuri de viitor

Pentru concertele viitoare, Dragoș spune că și-ar dori să aducă la Tâmplărie formații deja consacrate din scena underground brașoveană, precum Underwaves sau We Are Numbers, iar pe termen mai lung nu exclude nici trupe cunoscute la nivel național, precum Trooper sau Bucovina — deși insistă că prioritatea rămâne, deocamdată, susținerea scenei underground. Printre ideile pentru viitor se numără și înființarea unui ONG dedicat promovării formațiilor, care i-ar permite să caute activ trupe din underground-ul brașovean și să colaboreze cu studiouri de repetiții din oraș.

Dragoș remarcă, în cele din urmă, o lipsă structurală a scenei locale: în afară de Tâmplărie și Rockstadt, orașul nu mai are, spune el, spații deschise concertelor de metal și rock. Speră ca exemplul Tâmplăriei să încurajeze alte localuri să ofere trupelor tinere o scenă  și, în același timp, să dea un impuls oamenilor care cântă acasă, fără să fi format încă o trupă, să încerce, la rândul lor, un prim concert.

Leave a Reply

Your email address will not be published.