Alexandru Ghiza, un fost jurnalist din perioada post-decembristă și actualmente pâslar cum cu mândrie se prezintă, a documentat de-a lungul timpului sute sau poate chiar mii de povești ale Brașovului. Unele dintre ele publicate în presă, altele pe vlogul personal Casa Sfatului și altele nu au fost spuse niciodată. Acum, în colaborare cu Kron Cast Media, Alghi vă prezintă chiar el această serie de povești, presărând în firul narativ tot felul de picanterii, în stilul caracteristic inconfundabil.
Episodul Lache, ursul din Poiană
Drama lui Lache
Cea mai cunoscută terasă din Poiană era la restaurantului „Ursul”, aflată, pe atunci, la capătul aleii pe care a fost ridicat şi complexul „Favorit”. În spatele terasei, se aflau doi urşi mari, crescuţi în captivitate. De altfel, lângă scările pe care se urca pe terasa restaurantului se afla, mai tot timpul, un afiş pictat manual, după tipicul vremii, pe care scria mare „Mini-zoo”. Lache, cel mai frumos şi bland exemplar era iubit de toţi angajaţii, turiştii şi copiii. Toată lumea îi dădea de mâncare ursului cu ochi blânzi. Cu timpul, a deprins şi viciile oamenilor. Unii dintre clienţi îi mai strecurau în cuşcă câte o halbă, astfel încât Lache a devenit mare amator de bere. Se spunea că, pe timpul cât a stat în cuşca din Poiană, ar fi băut o cisternă de bere.
Dus în pădure la Harghita
Când Lache a dispărut din cuşca lui, în 1983, mulţi au întrebat de el. Cei care ştiau, însă, povestea, se fereau să vorbească. Lache a fost închis într-un ţarc, într-o pădure din Harghita, undeva pe lângă Borsec. Înainte de a fi scos în bătaia puştii, urma să crească şi mai mare. Nu i-a plăcut noua lui casă. Nu se îndepărta prea mult de locul unde i se aducea mâncarea şi dormea toată ziua. I s-a adus cea mai bună hrană, şi chiar o ursoaică. A fost momit cu hălci mari de carne, care erau prinse pe un cablu pe scripeţi şi transportat dinspre vârful muntelui, spre bază. Acolo, într-un foişor complet protejat, aştepta Ceauşescu pregătit. Ajuns în poieniţă, s-a ridicat în două labe.
Blană ajunsă la Muzeul din Posada
Dictatorul l-a executat pe Lache, fără niciun risc, de la câţiva zeci de metri, folosind o puşca cu lunetă, un „Winchester” primit din partea unei firme ocidentale în 1978. După ce a fost ucis, specialişti din Harghita, Covasna şi Braşov au jupuit cu mare grijă pielea lui Lache. În final, vânatul lui Ceauşescu a depăşit recordul lui Tito. Astăzi blana lui Lache, care a înregistrat 687,79 puncte, cele mai multe din lume, pentru un trofeu de acest fel, este expusă la Muzeul Cinegetic din Posada.
Leave a Reply