Parteneriatul strategic România-Ucraina pune accent pe conectivitate, infrastructură energetică și cooperare economică regională. Documentul semnat ieri menționează explicit dezvoltarea conexiunilor feroviare și maritime și crearea unui masterplan al punctelor de trecere a frontierei.
Căile ferate, autostrăzile și porturile care leagă România, Republica Moldova și Ucraina devin infrastructură strategică europeană. În ultimii ani, războiul din Ucraina a arătat cât de importantă este infrastructura de transport pentru fluxurile de mărfuri din regiune, cum ar fi exporturile ucrainene care tranzitează țara noastră.
În același timp, reconstrucția Ucrainei va genera volume enorme de materiale și echipamente în următoarele decenii. O oportunitate de sute de miliarde de euro pentru companiile românești din multiple domenii.
Mai mult, infrastructura de transport nu înseamnă doar mobilitate, mutarea oamenilor și a bunurilor din punctul A în B. Ea contribuie și la securitatea și reziliența unui stat în fața șocurilor și crizelor, fie că vorbim de conflicte armate externe sau dezastre naturale.
De exemplu, la zăpezile recente, feroviarul a avut rata de disponibilitate cea mai ridicată, în timp ce drumurile au fost mai multe zile închise. Benzină scumpă? Ia trenul, dacă-l ai. Mai multe opțiuni, mai puține blocaje, mai multă reziliență.
Dacă vom ști să ne jucăm inteligent cartea geografică, vom putea să transformăm în realitate potențialul de a deveni hub logistic cheie al Uniunii Europene și al NATO pe flancul estic. România în sud și Polonia în nord pot ancora Ucraina și Republica Moldova în infrastructura europeană. Cum? Prin dezvoltarea principalelor axe de transport:
1. Coloana vertebrală rutieră și feroviară, coridorul Rin-Dunăre: leagă poarta maritimă a țării, Portul Constanța, de Capitală și mai departe de centrul țării (Sibiu și Brașov) până la Nădlac și Curtici, spre Europa Centrală. Autostrăzile A4, A2, A0 și A1 și magistralele M800, M300 și M200, cât și Complexul Feroviar București.
2. Autostrada albastră: Dunărea. Fluviul conectează 10 țări europene, din vest până în est, din Germania până în zona Brăila-Galați și Delta Dunării, respectiv până în Portul Constanța prin Canalul Dunăre-Marea Neagră.
3. Coridoarele rutiere și feroviare spre Republica Moldova și Ucraina: Autostrăzile A7, A8 și A3, magistrala feroviară M500 și zona multimodală Brăila-Galați-Giurgiulești.
Integrarea acestor axe logistice critice într-o rețea coerentă trebuie să fie prioritatea zero a României pe termen mediu în materie de infrastructură de transport, indiferent de culoarea politică a miniștrilor.
Din păcate, decalajele pe care le avem sunt semnificativ mai mari decât resursele financiare și capacitatea administrativă și privată de a implementa toate proiectele pe care noi toți, pe bună dreptate, le cerem. De aceea, prioritățile trebuie alese pe criterii obiective, nu din pixul politic.
Leave a Reply