Ultima zi la One World Romania Brașov aduce două teme puternice ale societății în care arta este în prima linie

Astăzi este a patra zi și ultima de One World Romania la Brașov, din acest an, și puteți vedea două documentare cu două teme puternice.

Ziua începe cu un eveniment special, și anume expoziția „Refugiați Doctori în România”, o serie de portrete fotografice realizate de Horia Manolache în 2021, în timpul pandemiei Covid-19. Expoziția se va deschide la ora 16:00 și va fi însoțită de proiecția filmelor produse în cadrul proiectului „Fă un film cu un refugiat””, organizat în colaborare cu Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București și UNHCR România– Agenția ONU pentru Refugiați. Documentarele au fost realizate de echipe de studenți în perioada 2019-2021 și sunt adoptate de Centrul de Integrare pentru Migranți Brașov. Invitații dezbaterii sunt Gabriela Leu (UNHCR România) și Horia Manolache.

Apoi, de la 19.30 are loc proiecția documentarului „Mi se spune Babu”, Olanda, 2019 | Sandra Beerends | 78 min.

Alima e dădaca unei familii de colonialiști olandezi pe teritoriul Indoneziei din anii 1940. Ostracizată de familie pentru „vina” de a nu se fi născut băiat, fata se salvează prin fugă, în familia care o angajează și în tandrețea trezită de mezinul dat în grijă.

După primele trei zile de filme documentare, care nu prezintă altceva decât problemele societății, problemele oamenilor și mentalități, o concluzie este aceea că arta este în prima linie și se luptă pentru a ne rezolva o parte din aceste probleme. Numai că arta singură nu face față și, ca o a doua concluzie, este nevoie de o reformă masivă în sistemul educațional, o reformă care să fie susținută prin introducerea educației judiciare, educației civice, educației financiare și a educației sexuale.

Fără artă și educație ne învârtim în perioade istorice în care repetăm aceleași greșeli, în care ne întrebăm de ce se întâmplă anumite lucruri. Contemporaneitatea are arta ca formă și mijloc de apropiere, de construcție, dar alege să se scalde în valori negative care țin omenirea în războaie și sărăcie.

Am văzut trei documentare foarte bune, urmate de discuții cu oamenii care le-au făcut, documentare și discuții care îți cer reflexie, introspecție și empatie.

Primul documentar văzut a fost „Pământul este albastru ca o portocală”, regizat de Iryna Tsilyk, în care Myroslava Trofymchuk spune: „războiul este goliciune”. Sunt oameni care trăiesc în zona Donbas, măcinată de 8 ani de război.

Al doilea documentar este „Justiție nevăzută”, făcut de Vlad Stoicescu și Diana Oncioiu (prezenți la discuția de după proiecție) care arată problemele, foarte mari, ale sistemului de justiție românesc.

Și al treilea film documentar a fost #newTogether, regizat de Lidia Carmen Vidu. La discuție au fost prezenți Andrei Popov, Elise Wilk și Elena Vlădăreanu.

În timpul perioadei de carantină (lockdown) instituite după declararea pandemiei de COVID-19 în Europa, Forumul Cultural Austriac București a invitat 60 de artiști din Austria şi România să reflecteze la propriul lor viitor artistic, precum și la modul în care arta lor și comunitățile noastre se pot transforma în timpul şi după finalul crizei sanitare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.