De la Apocalipsa (despre care am scris aici) am făcut o pauză de Stephen King până acum, când am citit Un basm. Pe care n-am prea vrut să mi-l cumpăr din cauza prețului, dar am cedat după ce m-am gândit de două ori că este vorba, totuși, de rege (apropo: dacă ești în căutare de sfaturi despre scris, citește despre cărțile pe care ți le recomand aici). Speranțele mele se legau de faptul că peste 750 de pagini de Stephen King nu pot fi altceva decât un mare cadou făcut imaginației mele – și am avut dreptate. Volumul a apărut la imprintul Armada al editurii Nemira în 2022.
Romanul sondează o lume paralelă (în comparație cu a noastră) și eterna luptă dintre bine și rău. Charlie Reade, un băiat de liceu responsabilizat mult prea devreme de moartea mamei și de alcoolismul tatălui, întâlnește un bătrân posac (și foarte amuzant, dacă mă întrebați pe mine), iar odată cu moșul Howard Bowditch apare Radar în viața lui Charlie. Radar e o cățelușă tot mai bătrână și bolnavă, pentru a cărei viață bună ajunge tânărul de liceu să facă o grămadă de eforturi inimaginabile de la primele pagini.
Ai nevoie de răbdare ca să parcurgi Un basm de la un capăt la celălalt. Nu e obligatoriu, dar ajută și să ai o bază formată din basmele copilăriilor noastre. Ți-e un pic mai ușor dacă ai studiat filologie în liceu și Litere în facultate – evident că acum mă refer la mine, știu că altfel mi-ar fi fost puțin mai greu să prind referințele. Totuși, sunt peste 750 de pagini în care acțiunea ba o ia la goană pentru a fugi în tandem cu Charlie Reade, ba se liniștește la pas pentru a nu grăbi…
Leave a Reply