stories | Ecouri timișorene – Bienala Art Encounters 2025

Influențat de Tönnies, Weber a observat că orașul înseamnă mai mult decât o aglomerare de indivizi într-un spațiu geografic. Orașul este o comunitate activă, cu autonomie politică și juridică, în care locuitorii sunt co-autori ai regulilor care îi guvernează prin viața civică la care iau parte și prin inițiativele colective pe care le au. Orașul occidental oferă un spațiu în care oamenii nu sunt doar locuitori, ci cetățeni activi care iau parte la viața cetății.

Orașul devine un loc în care se formează identități comune, iar cultura devine un vehicul esențial în tot acest proces. Arta și cultura revitalizează fără îndoială orașele, reușind să construiască punți între grupuri diverse, să stimuleze participarea civică și dialogul, să creeze sentimentul de apartenență și, mai departe, să dezvolte dorința de implicare în problemele comunității.

Este a doua oară când participăm la Bienala Art Encounters care are loc la Timișoara (30 mai – 13 iulie 2025) și e important să începem cu o viziune asupra orașului de pe malul Begăi.

Timișoara este un spațiu urban activ, cu o istorie de inovație civică și multiculturalism, fiind primul oraș iluminat electric din Europa, un reper al rezistenței politice, orașul care a fost capitală culturală europeană în 2023. Putem spune și că Timișoara are un atașament față de spațiul public, lucru care se vede prin pietonalizarea unor zone care au fost redate oamenilor.

Bienala Art Encounters se organizează din 2015 și vine ca un lucru natural și firesc într-un spațiu efervescent și dinamic, deschis către initiative culturale. Dar cu siguranță vorbim despre o interacțiune circulară între acest gen de manifestări culturale și oraș, cele două influențându-se reciproc. E dificil de spus dacă un oraș viu, activ și creativ precum Timișoara generează proiecte de anvergura Art Encounters sau dacă, din contră, aceste proiecte și inițative generează revitalizarea orașului și transformarea lui într-o cetate vie, în sensul weberian al unei comunități implicate, cu o viață civică activă. Cel mai probabil răspunsul îl regăsim tocmai în reciprocitatea acestui raport: evenimentele culturale au nevoie de un sol fertil pentru a prinde rădăcini, dar, totodată, aceste rădăcini transformă profund solul în care se regăsesc, regenerându-l.

Timișoara și Bienala nu doar coexistă, ci se construiesc reciproc într-un proces și dialog continue de reactivare a orașului ca spațiu public, cultural și civic. Arta contemporană devine astfel un instrument de revitalizare urbană și un mod de a adresa întrebări comunității despre trecut, identitate, memorie și viitor. Arta contemporană devine, prin intermediul Art Encounters, un vehicul de coeziune și reflecție colectivă, iar spatiul public devine un loc de dezbatere prin intervențiile artistice și performance-urile pe care Bienala le aduce în prim plan.

Despre Bienală am stat de vorbă cu Georgia Bacinschi, director Fundația Art Encounters și Rebeca Ulici – sculptor și mediator Bienala Art Encounters 2025, discuție pe care o puteți urmări în video de mai jos.

Anul acesta, Bienala Art Encounters i-a avut curatori pe Ana Janevski și Tevž Logar, iar tema aleasă, „Bounding Histories. Whispering Tales” a avut ca punct central ecoul.

Cele trei locații în care se desfășoară Bienala – Comenduirea Garnizoanei, Fundația Art Encounters și Faber poartă, așa cum spun chiar organizatorii, „amprenta timpului și a diverselor contexte, fiind martori esențiali ai evoluțiilor culturale, sociale, politice și chiar arhitecturale”.

Astfel, putem vedea tema din acest an – ecoul – ca memorie colectivă, adică modul în care grupurile sociale își construiesc și își întrețin trecutul prin simboluri, ritualuri sau locuri. Ecoul devine astfel un martor al unor evenimente care nu se încheie niciodată, ci ele reverberează în conștiința colectivă. Dacă privim locurile în care au avut loc expozițiile (Garnizoana – fostă clădire militară, Fundația și Faber – foste fabrici) ne putem gândi la o interpretare în raport cu memoria socială.

Ecoul poate fi văzut și din perspectiva comunicării, ca reacție, feedback, validare sau rezonanță: ca reacție publică la manifestarea artistică, dar tototdată, de așteptare a unei contrareacții, căci arta contemporană așteaptă mereu ecoul societății, răspunsul comunității și deschide dezbateri. Art Encounters aduce în 2025 instalații, expoziții și performance-uri care nu au doar rolul artistic sau estetic, ci aruncă întrebări în diferite spații, în așteptarea unui ecou din partea participanților.

Bienala a reușit în acest an să aducă în prim plan orașul ca spațiu de rezonanță, un ecou în care sunetele, vocile, poveștile, imaginile și prezențele se suprapun. Căci ecoul urban nu este doar acustic, ci și simbolic, iar fiecare spațiu pe care Art Encounters l-a pus în valoare are o amintire sau o poveste de spus. Astfel, spațiile în care se desfășoară ediția din acest an devin spații trăite.

64 de artiști ne cheamă să experimentăm și, uneori, să ne uităm înăuntrul nostru. Căci și în noi înșine zace un ecou care abia așteaptă să fie auzit. Iată câteva exemple din expozițiile Bienalei.

Pavel Brăila – „Vremuri în care știrile sunt mai rapide decât gloanțele” – Serie de 12 picturi, acrilic pe ziare presate, împușcate cu pistol de calibru 9 mm
Joan Jonas – „Moving With No Pathern”, 1999 – Video monocanal (color, sunet), durată 11:27
Mila Panić – „Dacă nu mai zâmbesc, vor vedea cât de furioasă sunt”, 2022 – Autoportret cu intervenție textuală, dimensiuni variabile
Christine Cizmaș – „Între pereți și cuvinte”, 2024/2025 – Instalație, performance, dimensiuni variabile
Selma Selman – „Fără titlu”, 2023 – Acrilic pe metal reciclat
Oscar Murillo – „Institutul reconcilierii”, 2024-2025 – Ulei pe pânză și in, dimensiuni variabile
Ana Kun – „Nimeni n-are ce merită”, 2022 – Fotografie
Pașaport de Bienală – vizitatorii pot crea o imagine, o pot printa și o pot adăuga la colecția de pe masă

În viziunea lui Weber, orașul ideal este acela în care cetățenii devin agenți ai propriei comunități, am putea spune chiar un ecou în contextul dat, iar în Timișoara, Bienala Art Encounters reînnoiește această viziune, aducând cultura într-un spațiu interactiv și viu, de participare, dialog și regenerare urbană.

Pentru detalii despre Bienală, curatori, artiști, locații și despre echipa organizatorului Fundația Art Encounters vă recomandăm catalogul ediției de anul acesta care poate fi comandat de pe site-ul Fundației – https://artencounters.ro/publicatie/catalog-bienala-art-encounters-2025/

Artiști invitați în Bienala Art Encounters: Lawrence Abu Hamdan, Ana Adam, Alle Dicu, Marina Abramović & Ulay, Bora Baboçi, Maja Bajević, Mona Benyamin, Željka Blakšić, Pavel Brăila, Geta Brătescu, Brief Histories (Isak Berbic, Fawz Kabra), Cian Dayrit, Christine Cizmaș, Marieta Chirulescu, Clément Cogitore, Lorena Cocioni, Moriah Evans, Simone Forti, Jošt Franko, Robert Gabris, Alicia Mihai Gazcue, Ladislava Gažiová, Jean Genet, Liam Gillick & Anton Vidokle, Karpo Godina, Maria Guțu, Petrit Halilaj, Veronika Hapchenko, Sky Hopinka, Loredana Ilie, Siniša Ilić, Joan Jonas, Hassan Khan, Dana Kavelina, Belinda Kazeem-Kamiński, Kapwani Kiwanga, Ana Kun, David Maljković, Jumana Manna, Teresa Margolles, Silvia Moldovan, Alban Muja, Oscar Murillo, Andrei Nacu, Marina Naprushkina, Eduardo Navarro, Christian Nyampeta, Mila Panić, Manuel Pelmuș, Gavril Pop, Raluca Popa, Ghenadie Popescu, The Resurrection Committee (Ovidiu Țichindeleanu, Raluca Voinea), Larissa Sansour, Ștefan Sava, Selma Selman, Larisa Sitar, Bojan Stojčić, ŠKART, Nora Turato, Johanna Unzueta, Mark Verlan, Cecilia Vicuña, Rosario Zorraquin.

Leave a Reply

Your email address will not be published.