Radiografia poluării râurilor din România

Peste 2 miliarde de persoane se confruntă cu un stres hidric ridicat, în timp ce 4 miliarde suferă de o penurie gravă de apă pentru cel puțin o lună pe an, potrivit Raportului mondial al Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea apei din 2019.

La nivel global dar și regional avem din ce în ce mai puțină apă dulce disponibilă, iar acest lucru a devenit una dintre principalele preocupări ale organizațiilor internaționale dar și naționale. Pe lângă criza climatică, acțiunile de zi cu zi a oamenilor duc la poluarea mărilor, oceanelor dar și apelor de suprafață dulci. Aridizarea, secetele și alte fenomene extreme au deja un impact asupra râurilor din România. Poluarea lor reprezintă un factor din ce în ce mai periculos.

Cauzele poluării apelor

Factorul antropic este principalul motiv pentru contaminarea apelor, care pot fi afectate în mai multe moduri:

Deșeuri industriale: există încă multe companii care nu reușesc să își trateze deșeurile și sfârșesc prin a vărsa în râuri și în mări cantități uriașe de contaminanți proveniți din procesele lor industriale.

Creșterile de temperatură provoacă schimbări în compoziția apei prin reducerea oxigenului.

Defrișările: sursa de sedimente și bacterii subterane și poluarea ulterioară a apelor subterane.

Pesticidele: atunci când sunt folosite pe terenurile agricole, pesticidele se filtrează prin canalele subterane și ajung în rețelele de apă.

— Petrol: uneori, produsele din țiței sau benzină ajung în oceane prin scurgeri în timpul transportului. Consecințele sunt teribile atât pentru apă, cât și pentru biodiversitatea care trăiește în ea.

— Depozitele de deșeuri: adesea responsabile de contaminarea solului și a apelor subterane prin introducerea de poluanți, cum ar fi metale grele precum plumbul și mercurul, în pământ și în apa din apropierea sitului.

— Ape uzate: Datele ONU arată că peste 80% din apele uzate din lume ajung netratate în mare și în râuri

— Produsele farmaceutice și de igienă personală: Organizația Mondială a Sănătății indică existența unor studii care au descoperit concentrații de substanțe chimice provenite din astfel de produse în apele uzate și în apa potabilă. 

Care sunt principalele surse de poluare?

În România, principalele surse de poluare a apelor de suprafață o reprezintă lipsa infrastructurii pentru colectarea și epurarea apelor menajere și proasta gestionare a deșeurilor.

I — Lipsa infrastructurii pentru colectarea și epurarea apelor menajere duce la poluarea apelor cu ape menajere sau dejecții:

În cadrul proiectului civic „Strop de rouă” au fost prelevate peste 100 de probe din râuri și lacuri de pe tot teritoriul României, pentru testarea a 6 parametri ce pot indica surse de poluare:

1. Potențialul de hidrogen al apei (pH)
2. Oxigenul dizolvat în apă (DO) sau Salinitatea
3. Conductivitatea electrică a apei (EC) și TDS
4. Potențialul de reducere a oxidării apei (ORP)
5. Temperatura apei (temp)
6. Opacitatea sau lipsa de transparență a apei (turbiditate)

Astfel au fost realizate 5 campanii prin care s-a testat apa din anumite râuri sau fluvii (sau bazinele hidrografice ale acestora):

1. Teste apă Dunăre

2. Teste apă  bazinul Transilvaniei

3. Teste apă Somesul Mic

4. Teste apă Prut

5. Teste apă Cricovul Sărat

Am identificat de-a lungul campaniilor și acțiunilor de testare de pe teritoriul României, mai multe surse antropice ce poluau apa și ecosistemele acvatice precum creșterile și depășirile a parametrilor fizico-chimici precum PH, conductivitate electrică sau prezența amoniacului sau clorului.

Principalele surse identificate în zonele unde s-au identificat probleme la calitatea apelor, au fost deversări de fose septice, canalizări de ape reziduale sau dejecții de la ferme sau crescatori de animale.

Șantierele sau construcțiile aflate in vecinatatea râurilor sunt surse de poluare cu reziduuri de tip ciment, var sau alte materiale ce pot influența PH-ul apelor. De asemenea balastierele sau locurile de unde se realizează extragerea de pietriș din albiile râurilor, poluează ecosistemul cu ulei sau motorină de la mașinile scufundate în apă, sau tulbură foarte tare apa, ducând la un factor al turbidității foarte crescut.

Pentru o acțiune de monitorizare gândită pe termen lung, proiectul “Strop de rouă” a inițiat un program de pregătire și instruire a organizațiilor partenere pentru a realiza măsurători constate a calității apelor. Astfel membrii ai  “Organizației Salvați Prutul” au fost echipați și instruiți să testeze periodic calitatea apei de pe granița cu Republica Moldova.

II Proasta gestionare a deșeurilor duce la un dezastru ecologic național (gropile de gunoi sunt în albia râurilor):

Problema deșeurilor și a plasticului care se regăsește în albiile râurilor a fost întâlnită în toată țara. De la scaune auto, la anvelope de mașini, cărucioare, tot ce înseamnă lucruri casnice sau chiar obiecte personale, din păcate deseoeri decidem să scăpăm de gunoi aruncându-l în „RÂPĂ”. Nu mai putem vorbi de ape curgătoare care trec prin localități, care să nu reprezinte un pericol pentru îmbăiat sau scăldat. Mai mult decât atât, un alt factor poluant care nu este vizibil si foarte greu măsurabil este microplasticul. Ca urmare a efectului mecanic produs de apă sau a degradării din cauza razelor solare, plasticul se descompune în bucăți foarte mici care la rândul lor ajung să fie de ordinul micronilor și anume: microplastice. Acestea ajung să fie în apă, în aer și să între în sistemul digestiv al animalelor, deci suntem predispuși să îl captăm/asimilăm din orice mediu.

Omniprezența plasticului

Conform unui studiu efectuat de Universitatea din Viena împreună cu Asociația MaiMultVerde, aproximativ 4,2 tone de deșeuri sunt transportate zilnic pe Dunăre, adică ~1533 de tone pe an. În plus, până la Dunăre și pe lângă ea, curgerile de apă sau lacurile de orice fel acumulează cantități imense de plastic. Un aport important al acestora deșeuri sunt vărsate de râurile ce străbat România și se vărsa în Dunăre sau de râuri care se varsă la randul lor în Dunăre (Mureș -Tisa).

Cu siguranță precipitațiile mai abundende și viiturile sunt responsabile pentru colectarea gunoaielor de pe toate crevasele și râpele, fundăturile și locurile în care se depozita orice lucru care ieșea din uz și nu mai era de folos. Toate acestea ajung ori în lacuri de acumulare (din zonele de munte) ori în Dunăre, care la rândul său le transportă în Marea Neagră.

O serie de cercetători din cadrul UBB au realizat măsurători microscopice folosind o tehnica deosebită (Raman spectroscopy) pe ape din 2 izvoare de munte din Munții Apuseni (Țarina și Josani) pentru a testa calitatea acesteia.

Prezența microplasticelor în apele izvoarelor a fost confirmată și o estimare cantitativă exprimată ca număr de fragmente sau fibre pe litru a fost de 0,034 în Josani și 0,06 în izvorul Țarina. Rezultatele spectrale au arătat că majoritatea microplasticului găsit au fost dominate de polietilen tereftalat (PET), urmat de polipropilenă.

III Poluarea apelor de către agenți economici sau foste locații miniere

S-a întâmplat de mai multe ori ca mari producători de ciment să polueze accidental cu cantități mari de amoniac râuri din zona de producție, precum Bicaz sau Siret. De asemenea după ploi abundente și viituri, o serie de cianuri folosite în minerit în zona Maramureș ajung în râurile din zonă și ulterior în raurile colectoare.

Ce soluții tehnologice avem la îndemână?

1. Barierele plutitoare reprezintă cea mai eficientă metodă de a realiza colectarea deșeurilor plutitoare de pe râurile curgătoare din România. Asociația MaiMultVerde a reușit implementarea a 7 bariere de acest fel.

2. Ambarcațiuni comandate de la distanță

4. Organizarea de acțiuni de ecologizare pe rețele de socializare

Pe lângă soluțiile tehnologice, implicarea civică cred că poate avea un impact major, atât prin educație și informare, dar și prin acțiuni propriu-zise de curățare și ecologizare, fie ele organizate de asociații precum MaiMultVerde (poza stânga) sau acțiuni civice precum cea din satul Pruniș (Cluj-Napoca- dreapta).

Schimbările climatice cer să ne schimbăm modul de viață și să ne adaptăm la noile măsuri menite să diminueze impactul asupra societății. Tehnologia este arma cu care putem găsi o cale de mijloc, prin care să construim un viitor sustenabil, în care consumăm mai puțin, poluăm mai puțin și ajutăm la refacerea naturii.

Lupta cu poluarea este un mindset sau o stare de spirit. Se va ajunge să avem o planetă curată sau un colț de natură sălbatic de care să ne putem bucura, abia atunci când păstrarea apelor, a aerului și a solului CURATE, va face parte din ființa noastră. Dacă prin evoluția fantastică din ultimii 100 de ani am poluat natura foarte mult, a venit timpul să ne gândim la soluții de păstrare, restaurare și conservare a acesteia (natura) folosind tehnologia și educația.

Sperăm că implementarea sistemului RetuRO Sistem Garanție Returnare să aibă efectul scontat și să reducă din numărul mare de deșeuri format din PET-uri și ambalaje.