DIRECTIVA (UE) 2026/1021 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 29 aprilie 2026 privind combaterea corupției, de înlocuire a Deciziei-cadru 2003/568/JAI a Consiliului și a Convenției privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene și de modificare a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului.
Actul adoptat la 29 aprilie 2026 urmează să fie transpus de statele membre până la 1 iunie 2028. Pentru strategiile naționale anticorupție și evaluările de risc, termenul este 1 iunie 2029.
Corupția rămâne o problemă semnificativă la nivelul Uniunii, amenințând stabilitatea și securitatea societăților, inclusiv prin favorizarea criminalității organizate și a altor forme grave de criminalitate. Corupția subminează instituțiile democratice și valorile universale pe care se întemeiază Uniunea, în special statul de drept, democrația, egalitatea și protecția drepturilor fundamentale. Aceasta pune în pericol dezvoltarea, prosperitatea, durabilitatea și caracterul incluziv al economiilor noastre. Combaterea corupției este esențială pentru consolidarea calității democrației și pentru concretizarea deplină a statului de drept. Pentru prevenirea și combaterea eficace a corupției, este necesară o abordare cuprinzătoare și multidisciplinară. Scopul prezentei directive este de a combate corupția prin mijloace de drept penal, îmbunătățind cooperarea transfrontalieră între autoritățile competente.
Directiva pune accent pe pluralismul și libertatea mass-mediei ca factori-cheie ai statului de drept, ai responsabilității democratice, ai egalității și ai luptei împotriva corupției. Mass-media independentă și pluralistă, în special jurnalismul de investigație, joacă un rol important în controlul afacerilor publice, în detectarea eventualelor cazuri de corupție și probleme de integritate, în sporirea gradului de conștientizare a opiniei publice și în promovarea integrității. Statele membre au obligația de a garanta un mediu propice pentru jurnaliști, de a le proteja siguranța și de a promova în mod proactiv libertatea și pluralismul mass-mediei. Recomandarea Comisiei din 16 septembrie 2021 referitoare la protecția, siguranța și capacitarea jurnaliștilor și a celorlalți profesioniști din domeniul mass-mediei în Uniunea Europeană, Recomandarea Comisiei din 27 aprilie 2022 privind protecția jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului implicați în acțiuni de mobilizare publică împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive („acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”) și Directiva (UE) 2024/1069 a Parlamentului European și a Consiliului includ garanții și standarde importante pentru a se asigura faptul că jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului și alte persoane își pot îndeplini rolul în mod neîngrădit.
Pentru a sensibiliza cetățenii cu privire la răspândirea, caracteristicile și efectele corupției, ar trebui să fie posibil să se ia diverse măsuri, inclusiv în cooperare cu părțile interesate relevante, cum ar fi societatea civilă, mediul academic și mass-media. Astfel de măsuri ar putea include, de exemplu, surse specifice de informare, compilații de publicații și reglementări pertinente, precum și campanii de conștientizare și seminare deschise publicului și într-un limbaj accesibil.
Directiva impune statelor membre să adopte și să publice o strategie națională privind prevenirea și combaterea corupției. Statele membre sunt încurajate să elaboreze strategia națională în consultare cu societatea civilă, cu organismele sau structurile organizaționale anticorupție, cu experți independenți, cu cercetători și cu alte părți interesate. Strategia națională ar trebui să țină seama de nevoile, particularitățile și provocările statelor membre.
Într-o postare pe Facebook, Cristi Danileț notează câteva lucruri importante:
„1. Corupția nu este doar o problemă națională.
Ea afectează statul de drept, democrația, economia, încrederea publică și cooperarea dintre state. De aceea, nu mai este suficient ca fiecare stat să aibă reguli foarte diferite.
2. Sunt vizate atât sectorul public, cât și sectorul privat.
Directiva reglementează mita în sectorul public, mita în sectorul privat, deturnarea de fonduri, traficul de influență, obstrucționarea justiției, ascunderea bunurilor provenite din corupție și îmbogățirea prin infracțiuni de corupție.
3. Noțiunea de „funcționar public” este largă.
Nu sunt avuți în vedere doar funcționarii clasici, ci și persoanele care exercită funcții publice, inclusiv în instituții europene, organizații internaționale, instanțe internaționale, întreprinderi controlate de stat sau entități care prestează servicii publice.
4. Imunitatea nu trebuie să devină impunitate.
Directiva recunoaște existența imunităților constituționale și parlamentare, dar cere statelor să asigure posibilitatea ridicării lor în cauzele de corupție. Ideea este simplă: protecția funcției publice nu trebuie transformată în protecția corupției.
5. Persoanele juridice pot răspunde sever.
Companiile pot fi sancționate pentru infracțiuni de corupție comise în beneficiul lor. Amenzile pot ajunge, în anumite cazuri, până la 5% din cifra de afaceri mondială sau la un plafon alternativ de 40 de milioane de euro, în funcție de modul în care statul va transpune directiva.
6. Prevenirea devine obligație, nu ornament.
Statele trebuie să aibă strategii naționale anticorupție, organisme specializate, evaluări de risc, formare pentru funcționari și magistrați, mecanisme de transparență, reguli privind conflictele de interese, declarațiile de avere, finanțarea politică, lobby-ul și fenomenul „ușilor turnante”.
7. Societatea civilă și presa sunt recunoscute ca actori esențiali.
Directiva afirmă explicit rolul ONG-urilor, mediului academic, jurnaliștilor și jurnalismului de investigație în detectarea corupției și în apărarea statului de drept.
Pentru România, această directivă nu înseamnă că sistemul penal trebuie regândit. Multe instituții există deja în Codul penal și în legislația anticorupție. Dar directiva va obliga la o verificare serioasă: sunt definițiile suficient de clare? sunt sancțiunile eficiente? sunt instituțiile anticorupție suficient de independente și bine finanțate? sunt protejați real avertizorii de integritate? avem date statistice credibile? există prevenție sau doar reacție penală după scandal?”
Leave a Reply