Un material scris de Dr. Bogdan Antonescu pentru Info Clima, o rețea de cercetători care publică articole pe subiectul schimbărilor climatice.
Dr. Bogdan Antonescu este fizician specializat în fizică atmosferei, interesat de istoria, climatologia, procesele fizice și impactul fenomenelor meteorologice extreme. Bogdan este lector în cadrul Facultății de Fizică (Universitatea din București) și cercetător la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului. În prezent conduce proiectul “Extreme weather events in the future climate of Romania” (ClimExRo) care își propune, printre altele, să aducă cercetările din mediul academic mai aproape de public. Mai multe detalii despre acest proiect puteți găsi pe pagina proiectului— https://www.climex.ro/.
Anul 2023 a marcat un moment semnificativ în contextul schimbărilor climatice, fiind stabilit un nou record pentru temperatura medie globală. Creșterea concentrațiilor gazelor cu efect de seră, El Niño împreună cu alți factori care țin de variabilitatea naturală și de activitatea antropică au făcut ca 2023 să fie cel mai cald an din istoria observațiilor meteorologice. Conform datelor, luna februarie a acestui an a fost cea mai caldă din istoria măsurătorilor în România dar și alte țări europene.
Temperaturi record au fost înregistrate începând cu iunie pentru fiecare lună a anului 2023. Iar acest trend a continuă și în 2024 (Figura 1).
Figura 1 - Evoluția temperaturii medii globale între 1940 și 2024. Sursa datelor: ERA5 | C3S/ECMWF
Conform datelor furnizate de Copernicus, temperatura medie globală pentru luna februarie 2024 a atins un nou record de 13.54°C, cu 0.81°C mai mare decât media perioadei 1991-2020 și cu 0.12°C mai mare decât recordul anterior din februarie 2016 (Figura 2 și 3).
Figura 2 - Evoluția temperaturii medii zilnice între 1940 și 2024. Sursa datelor: ERA5 | C3S/ECMWF 
Figura 3 - Abaterea temperaturii medii zilnice între 1940 și 2024 față de perioada 1991-2020. Sursa datelor: ERA5 | C3S/ECMWF
De asemenea, temperatura medie a apei la suprafața mării între 60°S–60°N pentru februarie a ajuns la un nou nivel record de 21.06°C, cu 0.59°C mai mare decât media perioadei 1991-2020 și cu 0.27°C decât recordul anterior din februarie 2016 (Figura 4 și 5).
Figura 4 - Evoluția temperaturii medii a apei la suprafața mării 1979 și 2024 pentru regiunea 60°S–60°N. Sursa datelor: ERA5 | C3S/ECMWF 
Figura 5 -Abaterea temperaturii medii apei la suprafața mării 1979 și 2024 pentru regiunea 60°S–60°N. Sursa datelor: ERA5 | C3S/ECMWF
Alte recorduri de temperatură pentru luna februarie:
- Austria: a fost cea mai caldă lună februarie din ultimii 257 ani cu 5,5°C peste media perioadei 1991-2020
- Cehia: a fost stabilit un nou record pentru februarie cu 2,o°C mai mare decât precedentul record
- Elveția: temperatura pentru luna februarie a fost cu 4,7°C mai mare decât valorile normale pentru această lună
- Germania: februarie 2024 a fost cel mai cald februarie începând cu 1881; valorile fiind apropiate de recordul pentru luna martie
- Polonia: un nou record a fost atins pentru luna februarie cu anomalii între 3,5 și 7,5 °C față de perioada 1991-2020
- Ungaria: temperatura pentru luna februarie a fost cu în 2024 cu 7°C mai mare decât media 1991-2020 (valoarea fiind apropiată de recordul pentru luna martie)
Aceste recorduri ale temperaturii medii globale pentru ultimele nouă luni (iunie 2023 – februarie 2024) sunt încă un semnal clar de alarmă cu privire la schimbările climatice și impactului acestora asupra mediului și societății. O creștere „mică” a temperaturii medii globale are un impact și asupra diferitelor elemente ale sistemului climatic al Pământului. Sistemul climatic este un sistem complex și interactiv format din cinci componente: atmosfera (aerul), hidrosfera (apa), criosfera (gheața și permafrostul), litosferă (suprafața terestră) și biosfera (organismele vii). Ne putem gândi la sistemul climatic ca fiind într-o stare de echilibru. Sistemul climatic este însă influențat de diferiți factori externi precum radiația solară sau activitățile umane.
O creștere a temperaturi medii globale ca urmare a activtăților umane poate duce la perturbare acestei stări de echilibru pentru diferite componente ale sistemului climatic, ceea ce atrage după sine o creștere a impactului și a riscului. Din această perspectivă, Acordul de la Paris din 2005 a stabilit ca obiectiv pe termen lung o limitare a încălzirii globale sub 2°C.
În cazul unei creșteri a temperaturii medii globale cu 2–3°C (o creștere probabilă ținând cont de politicile actuale) vom asista la:
Pentru valori mai mari de 4°C ale creșterii temperaturii medii globale:
- Colapsul Circulației Meridianale din Atlantic (AMOC) care duce la o răcire a regiuni de nord a Atlanticului, iar structurile de vreme din Europa și America de Nord ar fi perturbate.
- Colapsul permafrostului devine probabil, ceea ce poate duce la o creștere a temperaturii medii globale cu 0.2–0.4°C;
- Pădurea boreală dispare treptat în jurul regiunii sudice și se extinde către nord cu impact asupra biodiversității și comunităților locale.
Așadar mesajul este unul cât se poate de clar: Este nevoie de politici și acțiuni concrete și susținute la nivel global pentru a aborda această problemă urgentă ce poate avea consecințe grave pe termen scurt, mediu și lung.
Figurile 1-5 din cadrul acestui material pot fi accesate aici.
Leave a Reply