Anul acesta, în cadrul One World Romania, am avut ocazia să vizionez documentarul lui Vlad Petri, Între revoluții, pe care l-am urmărit prin prisma a două direcții: una a emoției, a individului, personală; și una a colectivului, a societății.
Avem cele două personaje, pe care eu le-am văzut pe tot parcursul documentarului similar cu Andrée și Sylvie din „Inseparabilele” lui Simone de Beauvoir. Desigur, contextul diferă, deși, și în cartea lui Simone de Beauvoir putem să ne gândim la o revoluție, chiar dacă un alt tip față de cel din documentar; o revoltă intrinsecă față de niște valori în care personajele nu se regăsesc, în care voința de a avea libertate a personajului Andrée din carte intră într-o contradicție din ce în ce mai dramatică cu normele societății care apasă greu pe umerii ei. În ambele, și în carte, dar și în documentarul realizat cu măiestrie de Vlad Petri, emoția, intimitatea și prietenia văzută drept comuniune și schimb de idei și gânduri sunt elemente care joacă un rol important. Între Maria (din România) și Zahra (din Iran), ambele studente la Medicină în București, se leagă o prietenie strânsă care continuă să dăinuiască și după plecarea Zahrei înapoi în Iran, plecare ce are la bază o serie de mișcări care par să creeze o schimbare politică așteptată de mulți oameni.
Documentarul arată cum tot ceea ce se întâmplă în cele două țări, România și Iran, are un impact asupra vieților celor două, cum oamenii pot cere și lupta pentru convingerile lor, pentru libertate și drepturi. Dar ne reamintește și cum jocurile politice și conservatorismul religios pot confisca cu ușurință astfel de demersuri, conducând la un declin al societăților în care ele trăiesc.
Scena cu Coca Cola împărțită printre oamenii de rând din România și bucuria oamenilor mi s-a părut de o tristețe profundă și m-a dus cu gândul cum lipsurile, sărăcia, inaccesibilitatea la resurse te pot face să trăiești iluzia libertății. În paralel, politicul își desfăcea tentaculele în țara noastră și se confisca, puțin câte puțin, incremental și pe nesimțite rezultatul unei revoluții pe care unii au plătit-o cu prețul vieții.
Iran are parte de o soartă mult mai grea, lupta femeilor pentru drepturile lor devenind vitală. Iranul, care între timp intră și în război, se desparte în două: de pe o parte, femeile care protestează și își cer drepturile fundamentale, iar pe de altă parte avem o societate religioasă, conservatoare și opresivă, prin vocea bărbaților care militează pentru controlul absolut asupra femeilor. Corpul joacă un element important, corpul nu mai aparține individului, ci devine al sacrului, al religiosului și al politicului.
Scenele în care apare diviziunea sunt de o încărcătură emoțională puternică, la fel cum veți regăsi și alte scene care arată imagini de la revoluția din România. Totodată, pe parcursul documentarului nu vedem cele două personaje, le putem doar auzi dialogul pe care îl poartă prin intermediul scrisorilor. Textul și discuțiile dintre ele sunt create într-un mod poetic, care nu a făcut decât să sporească intimitatea și profunzimea conversațiilor. Faptul că nu vedem personajele ne determină să ne aplecăm mai profund asupra textului, să simțim, dar m-a dus și cu gândul că personajele reprezintă de fapt orice femei din acea perioadă care se luptau pentru libertate, egalitate, drepturi, care nu-și găseau locul sau simțeau că își pierd identitatea în norme sociale fără noimă.
Maria și Zahra continuă să-și scrie indiferent de consecințe sau de excesul de putere pe care îl manifestă sistemul, arătându-ne tuturor că o societate opresivă nu te poate opri din a fi liber. Scrisoarea apare astfel ca simbol al curajului, al căutării de sine, al regăsirii unei zone de confort, de exprimare liberă a gândurilor și emoțiilor trăite, poate chiar o bucățică de memorie culturală. În urma presiunilor familiei, Maria se căsătorește cu un bărbat cu care nu are nimic în comun, dar asta n-o împiedică să-i scrie prietenei ei, Zahra, care continuă munca tatălui său de a milita pentru libertate.
Finalul rămâne unul deschis interpretării, în care fiecăruia i se oferă libertatea de a alege să creadă ce s-a întâmplat cu Zahra. Un final care te poate duce spre speranță sau deznădejde.
Sursa foto: One World Romania: Vlad Petri, regizor Între Revoluții; Laura Căpățână – Artburg, organizator local OWR
Leave a Reply