Patrimoniul istoric construit este esența Brașovului, imaginea, identitatea și memoria sa. Acesta ar trebui să fie prioritatea maximă pe agenda administrației locale, care are capacitatea de a salva, de a restaura și de a pune în valoare patrimoniul istoric construit.
Însă salvarea patrimoniului istoric construit stă doar în decizia primarului George Scripcaru, niciun consilier local neavând niciun proiect sau vreo inițiativă în această direcție. Grija primarului George Scripcaru față de patrimoniul istoric construit este pe lista de promisiuni electorale. În realitate, patrimoniul istoric construit nu se regăsește ca prioritate pe agenda primarului. Și asta o vedem în deciziile pe care le ia lună de lună. Realizările primarului pentru salvarea patrimoniului istoric este nesemnificativ în contextul unui mandat de 16 ani.
În ședința CL Brașov din 29 mai 2020 avem un nou episod în care se vede dezinteresul pentru patrimoniul istoric construit. George Scripcaru a propus trei proiecte de HCL pentru neexercitarea dreptului de preemţiune pentru cumpărarea a trei imobile, monumente istorice: str. Constantin Lacea nr. 32, str. Lungă nr. 10, ap. 5 și str. Republicii nr. 43. Cu unanimitate de voturi, consilierii locali au votat inițiativa primarului ca Municipiul Brașov să nu cumpere imobilele.
Acest caz nu este singular. În toate ședințele CL din ultimii patru ani, George Scripcaru a propus neexercitarea dreptului de preemţiune la toate monumentele istorice. Cazul cel mai elocvent, pe care l-am prezentat în detaliu, este cel al domeniului Știrbey, cu palatul Știrbey și parcul dendrologic.
De ce refuză George Scripcaru în mod constant ca Municipiul Brașov să cumpere monumentele istorice, fie că e vorba de apartamente în clădiri monument, fie că sunt clădiri monument întregi?
Am verificat referatele de aprobare al celor trei refuzuri votate în ședința CL din 29 mai 2020 și nu am găsit motivarea, care ar fi trebuit să existe în referatele de aprobare semnate de George Scripcaru. În acestea, primarul face o simplă trimitere la articolul 136 din Codul Adminittrativ, „În temeiul prevederilor art. 136 din O.U.G. nr. 57 din 2019 privind Codul administrativ, îmi exprim iniţiativa de promovare a proiectului de hotărâre privind neexercitarea dreptului de preemţiune pentru cumpărarea imobilului situat în Braşov, str. Republicii nr. 43”, dar nu explică de ce propune neexercitarea acestui drept.
Verificând articolul 136 din Codul Administrativ, vedem că la punctul (8) litera a scrie clar că referatul de aprobare este instrument de motivare: a) referatul de aprobare, ca instrument de prezentare și motivare, semnat de inițiator.
Acest fenomen al lăsării patrimoniului pe mâna oricui arată lipsa viziunii dezvoltării Centrului Istoric și vine la pachet cu două mari pericole.
Primul este distrugerea și devalorizarea patrimoniului istoric construit prin intervenții nepotrivite și abuzive. Pericol care ar fi putut fi prevenit de adminitrația publică în procesul de avizare. Aici avem exemplul cel mai elocvent al clădirii de pe Mureșenilor nr. 6, care este deținută de familia consilerului local PSD Tudor Duțu, care a avut o intervenție distructivă.
Al doilea pericol este privatizarea spațiului locativ din Centrul Istoric în scop turistic. Aici avem fenomenul de depopulare a apartamentelor pe măsură ce ele sunt transformate în unități de cazare pe model AirBnb și apartamente în regim hotelier. Aici este nevoie de un echilibru în favoarea locuirii pe termen lung, iar municipalitatea poate interveni prin cumpărarea apartamentelor și introducerea acestora într-un program de închiriere, fără subcontractare, pe bază de licitații deschise, transparente.
Încasările din chirie pot merge exclusiv într-un un fond dedicat restaurării patrimoniului istoric construit.
Dar cum nu avem o administrație care să înțeleagă valoarea patrimoniului istoric construit și nicio viziune, pericolele acestea rămân.
Leave a Reply