„Somnul rațiunii naște monștri”*, așa aș rezuma filmul Joker din 2019 în regia lui Todd Philips.
Un film care timp de două ore, pe care nu le simți trecând, îți arată fața cinică a unei societăți bolnave.
Arthur, interpretat excelent de Joaquin Phoenix, provine dintr-o familie dezorganizată, în care a fost abuzat, cu o mamă delirantă care nu a reacționat în fața abuzurilor (fiind, la rândul ei, abuzată fizic și psihc de un iubit violent). Cei doi locuiesc acum împreună și se uită obsesiv la aceeași emisiune, imaginându-și diferite scenarii. Mama lui Arthur îi trimite în mod repetat scrisori lui Thomas Wayne, aceste obsesii semnalându-ne pe tot parcursul filmului problemele psihologice pe care le au cei doi.
Condiția lui Arthur îl va împiedica pe acesta să funcționeze normal în viața profesională și în viața socială, iar sistemul în care trăiește nu îi va oferi deloc sprijin. Regăsim în film funcționarul public care acționează robotic, dezinteresat de fapt de situația în care se află cei cu care stă de vorbă și regăsim, de asemenea, un cinism tipic al asistentului social slab pregătit, plictisit și al cărui vocație e clar că nu este aceasta. Chiar asistentul care se ocupă de Arthur îi spune acestuia la final: „ei nu dau doi bani pe unul ca tine. Și nu dau doi bani nici pe unul ca mine”, arătând un sistem care nu are în prim plan cetățenii, ci un sistem public deficitar, nepregătit să ofere sprijin celor care au nevoie de asta, lăsându-i în orice moment să se descurce singuri și tratându-i cu dispreț.
Atunci când suferă sau când intră în stări anxioase, Arthur începe să râdă necontrolat, un râs trist, suferind, pe care cei din jurul lui nu reușesc să-l descifreze, să-l înțeleagă. De fiecare dată când râde, filmul ne oferă un sentiment de neputință și tristețe, de milă și durere. De fiecare dată când râde, Arthur suferă din cauza lumii în care trăiește. Arthur reprezintă în acest film orice om care nu a reușit, din diverse motive, să se ridice la așteptările unei societății cinice și a început astfel să-și creeze propriile realități, să-ți imagineze succesul, să-și imagineze iubirea, să-și imagineze o viață fericită. Pentru că societatea te împinge să crezi că trebuie să fii mereu fericit, iar personajul nostru a fost împins să creadă că menirea lui e „să aducă zâmbete”.
Am urmărit Joker ca un strigăt la trezire, nu consider că filmul instigă la violență (așa cum am citit despre el înainte să-l văd), ci arată cât de violentă este societatea față de oameni.
O dată, o violență chiar între cei care compun societatea, om-om: de la violență domestică, bullying, bătaie de joc, comportamente „miștocare”, respingere și așteptări că toți trebuie să fim la fel și dispreț față de cei care sunt diferiți – a se vedea nu doar comportamentul față de un om cu probleme psihice, care are nevoie de ajutor, ci inclusiv comportamentul față de piticul Gary, singurul care a fost decent cu Arthur pentru că îl înțelegea, trăind pe pielea lui abuzuri emoționale.
A doua oară, vedem o violență sistem – om. Un sistem care nu-i oferă lui Arthur o alternativă atunci când biroul la care mergea urmează să fie închis de autorități, sistemul nemaioferindu-i nici măcar o alternativă pentru a-și procura medicamentele de care avea nevoie pentru a se menține pe linia de plutire. Un sistem în care distanța față de putere este mare, iar aici îmi amintesc scena în care, în timp ce afară oamenii protestau, în interior, vedem o sală plină cu oamenii bogați ai orașului râzând și bucurându-se de un film de comedie cu Charlie Chaplin. Este și momentul în care Thomas Wayne, care ar fi avut autoritatea și posibilitatea să-l ajute pe Arthur, preferă să-l trateze în continuare cu dispreț, să-l lovească și să-l amenințe. Totodată, disprețul celui care candidează la Primărie este manifestat și public, atunci când spune la televizor: „Noi, cei care am realizat ceva în viața noastră, ne uităm la cei care nu au făcut-o ca la niște clovni”. Vedem prin această propoziție un actual și viitor sistem care disprețuiește oamenii, o atitudine ticăloasă și atât de actuală!
Arthur devine oficial Joker în momentul în care este invitat în emisiunea lui Murray Franklin (interpretat de Robert De Niro). Acesta îl invită pentru a râde de el, iar Arthur, un om cu probleme, ignorat de societate, de oameni, privat de iubire și tratat fără empatie de toată lumea, devine public un criminal. Haosul care izbucnește afară în urma acțiunii lui ne arată că mulți oameni s-au regăsit în Joker, că mulți s-au smțit ignorați, insultați, alienați, că oricine poate deveni Joker într-un sistem bolnav.
Am văzut scenele de dans ale lui Arthur ca o eliberare a personajului, iar ulterior scena de dans de pe scări a lui Joker mi-a semnalat o adevărată libertate, momentul în care Joker decide să nu se mai ascundă, ci să devină ceea ce societatea l-a făcut. Joker este un produs al societății.
Ce ne învață filmul e că oamenii se pot pierde foarte ușor de ei înșiși într-o societate fragilă și lipsită de empatie, într-o societate care nu are politici publice menite să ajute, într-o societate în care oamenii nu mai au ce pierde, a cărei rațiune adoarme.
Aș încheia prin a menționa muzica aleasă pentru film. Coloana sonoră e potrivită mănușă cu scenele din film și redă un aer apăsător, uneori meditativ, care te face să fii acolo, în scenă, trup și suflet. Mai jos puteți regăsi coloana sonoră:
Claude Bolling – Temptation Rag
Steve Karmen – Here Comes The King
Joker – The Live! with Murray Franklin Theme
Hildur Guðnadóttir, Jóhann Jóhannsson – Rooftop
Everybody Plays the Fool – The Main Ingredient
Lawrence Welk – The Moon Is a Silver Dollar
Fred Astaire – Slap That Bass
If you’re happy and you know it – Chaim Tenenbaum
Send In The Clowns – Ben Warheit
Jackson C. Frank – My Name Is Carnival
Jimmy Durante – Smile
That’s Life – Ellis Drane and his Jazz Orchestra
Secvențe extrase din Charlie Chaplin – Modern Times 1936:
Toy Dept. (Toy Waltz) – North German Radio Symphony Orchestra
Bedding Dept. – North German Radio Symphony Orchestra
Descends In Lift – North German Radio Symphony Orchestra
In Basement – North German Radio Symphony Orchestra
Joins Girl In Bedding Dept. – North German Radio Symphony Orchestra
Charlie Meets Burglars – North German Radio Symphony Orchestra
Bottle Bursts – North German Radio Symphony Orchestra
Love Theme – North German Radio Symphony Orchestra
That’s Life – Frank Sinatra
Rock ‘n’ Roll (Part 2) – Gary Glitter
Spanish Flea – Ray Davies and His Button Down Brass
White Room – Cream
Send In The Clowns – Frank Sinatra
„Somnul rațiunii naște monștri”* – titlul cunoscutei gravuri care aparține pictorului spaniol Francisco Goya.
Sursa foto: captură ecran film
Leave a Reply