Este o perioadă grea pentru toată lumea, oameni care se întreabă dacă de mâine vor fi șomeri, oameni care și-au pierdut deja locul de muncă sau și-au închis business-urile, oameni care se întreabă ce vor face când li se termină economiile. E o perioada plină de incertitudine pentru toți și tot ce sper este că vom ieși din asta sănătoși, atât fizic, cât și psihic. Într-o situație delicată sunt și artiștii, cei care ne bucură auzul cu muzică faină, văzul cu picturi, desene, sculpturi, creații handmade, cei care ne scriu poezia care ne transpune în fel și fel de stări… și lista continuă.
Nu toți artiștii își permit un manager/impresar sau un specialist care să-i ajute să se promoveze, iar școala de artă din România nu știu dacă te învață și marketing sau ce să faci după studii pentru a putea trăi din arta ta. Desigur, printre artiști regăsim și persoane talentate care nu au făcut o școală de artă, dar care, datorită talentului, disciplinei și muncii depuse de-a lungul timpului, au ajuns să creeze, să transmită, să exprime.
În România este greu să trăiești exclusiv din artă, puțini sunt cei care au reușit, iar asta după eforturi foarte mari. Cei mai mulți au un job pe lângă, care îi ajută să-și asigure existența, iar arta pe care o aduc publicului ia mai degrabă forma pasiunii.
Avem o limită în artă? Posibil, habar nu am, însă dacă avem această limită, cum am putea-o defini având în vedere că arta e subiectivă? Cine impune aceste limite și din ce moment (sau până în ce moment) considerăm că un om este artist? Personal, prefer să privesc arta ca o formă nelimitată, ca acel ceva care te face să vibrezi, să contemplezi, să te regăsești pe tine însuți… alături de alți oameni.
Și apropo de diversitate, astăzi vreau să vă prezint un artist pe care l-am cunoscut acum mai mulți ani, pe vremea când eram studentă. Mihai Todoran era „băiatul cu chitara și vocea faină” pe care îl ascultai cu mare drag. Se alătura împreună cu chitara lui grupurilor iubitori de muzică și îți transmitea prin melodii o stare de bine. Ca să nu mai spun că era și genul care îți mai cânta o piesă, două-trei-patru, chiar dacă deja îți cânta de vreo două ore, căci el cânta unei mici comunități care simțea la unison acordurile. Se vedea că pune pasiune și că muzica pentru el era un stil de viață. Și mă bucur să văd că încă se ocupă cu acest lucru, continuă să cânte și să aducă bucurie celor din jur. Mihai face cover-uri după piese care sigur se regăsesc printre preferatele multora dintre voi. Face cover-uri și o face bine. Iar el face parte din artiștii care au nevoie de suportul vostru acum.
Îl puteți asculta pe Soundcloud.
Îl puteți susține pe Patreon.
Sursa foto: Facebook Mihai Todoran
Leave a Reply