M-am apucat de citit Whoreshop cu așteptarea de a da de o combinație de Palahniuk cu Welsh, de ceva greu sau imposibil de digerat chiar și pentru mine. Nu a fost deloc așa, dar îmi asum eu vina, la fel ca de fiecare dată: poate că m-am desensibilizat, însă asta nu înseamnă deloc că Whoreshop nu a fost o surpriză uriașă și că n-am invidiat scrisul lui Jean-Lorin Sterian. Cert este doar că nu toate povestirile merită să le fie atribuită acea bulină de pe copertă cu 18+, dar până și acolo e ceva mai amplă discuția.
Cu un total de 14 proze, volumul Whoreshop este altfel decât ți l-ai imagina. Cam orice ți-ar putea trece prin cap înainte să te apuci de citit, să știi că șanse mari sunt să fii destul de departe de adevăr. Asta pentru că acest quilt de proze (dacă pot să mă refer la sensul de multiculturalitate americană al păturicii făcute din bucăți distincte, iar asta se datorează și dimensiunii cinematografice sau cel puțin teatrale clare a volumului) conține proze foarte diferite între ele.
Cu toate acestea, vorbim și despre niște imagini recurente care sunt specifice lumii est-europene (fructele „chinuite” ale unui cais, care ajung „direct în cazanul de matrafox” și masa de fier „acoperită cu mușama”), ba chiar și visul la fuga din țara care persecută oamenii pentru originile lor „burgheze” sau obiceiul ca bărbații să nu se radă o anumită perioadă după moartea cuiva. Pe de altă parte, sunt și tradiții obscure, respectate și în cele mai neașteptate contexte (cum sunt prostituatele care nu fac sex în Ajun).
Leave a Reply