Liviu Ornea debutează în proză cu volumul Viitorul anterior, apărută în colecția colecția N’Autor de la editura Nemira, o serie de texte ca „o mică bijuterie literară”, așa cum bine spune coordonatoarea colecției, Eli Bădică. O incursiune în trecut cu scopul de recuperare fragmentară demnă a acestuia, o rememorare a episoadelor de viață trăită înainte ca neputințele de tot felul să pună stăpânire pe naratorul încă alert și prins în vârtejul existenței mici, de zi cu zi, într-un contrast destul de izbitor cu tinerețea „importantă”, relevantă social și profesional.
Monolog al unui tată văduv, fost profesor universitar, Viitorul anterior este un pretext pentru a invoca aroma omletei cu costiță din copilărie, regăsită în cel mai neașteptat loc, sau „Măruntaiele cățelei”, băutura inspirată de cartea lui Erofeev – pe care personajul-narator încearcă să o recreeze alături de câțiva prieteni. La fel, muzica nouă sau veche însoțește un proces de rememorare ca o coloană sonoră ce mărește sau diminuează intensitatea narațiunii, totul gândit în paralel cu estimarea timpului necesar corect ca să te poți sinucide înainte de stadiile grave ale unei boli incurabile.
Apropierea morții și dorința de control în fața ei servesc drept punct de lansare pentru o dezbatere în proză, deloc facilă, însă cursivă, legată de problematica…
Leave a Reply