Anca Zaharia | „Pe noi ne interesează doar cine moare, nu și cine rămâne în viață”

Ca o înșiruire de „strigăte în șoptă”, Varșava Anei Donțu este o narațiune ca o voce care îți șoptește mereu să te sinucizi, să sari, să faci pasul fatal în lateral, insinuându-se treptat în tot ce faci. Peste tot, ca „o figură umanoidă din plastilină”, câte o femeie pe care pierderile au transformat-o în monstru sau supraom apare și tulbură și mai mult apele.

Odată exprimat cuiva, coșmarul din Varșava devine real; erupe în realitate și anulează granițe, totul pe baza unei premise care e deseori și deznodământ: o soră care dispare. Pe acest fundal se desfășoară, ca o pânză în mii de culori și fără de sfârșit, tragismul, deznădejdea călduță, împăcată, resemnată a unei fete care e singură chiar și printre ceilalți.