Volum pe care l-am subestimat și căruia mă bucur că i-am dat o șansă aproape la întâmplare, Cărți sau țigări este o colecție de șapte texte apărute în intervalul 1946-1952. Acestea nu sunt legate tematic, dar le prinde ca o mănușă perspectiva lui Orwell: una implicată, chiar și emoțional, dar lucidă, analitică și complexă.
Textul care dă titlul volumului de față este un bun exemplu de exercițiu de făcut dacă vă știți împătimiți de citit – e destul de probabil ca rezultatele să nu vă fie de folos mai apoi. Nu cred că un cititor de ocazie poate să aibă revelația că ar citi prea puțin și că poate să aloce o sumă mai mare lunar pentru cărțile sale, dar este util de abordat, fie și doar de curiozitate, felul în care își evaluează Orwell biblioteca, împrumuturile date și luate, cărțile noi și de la anticariat.
Nu neapărat surprinzător, am rezonat în totalitate cu „Amintirile unui librar”, al doilea text, cel despre am spus că m-ar fi putut face să nu mai public Jurnal de librar. Numai de l-aș fi citit mai devreme! Diferențele între clienții de librărie descriși în 1936 de Orwell și cei din cartea mea sunt inexistente. Cu toate acestea, am apreciat îngăduința și empatia din tonul autorului, mai degrabă absente la mine.
„Confesiunile unui cronicar de carte” mi se pare un text obligatoriu pentru cei mai mulți dintre cei care scriu despre cărți – sau care visează să o facă, dar fără a ști ce presupune asta. Poate că perspectiva realistă și necosmetizată te ajută să vezi, chiar și-n zilele noastre, în ce măsură e un job de vis treaba asta cu scrisul despre cărți. Și cum nu ar trebui să te prostituezi și să scrii când nu simți că ai ceva de spus. În strânsă legătură văd și „Lichidarea literaturii” și chiar și următorul text, „Țara mea, la dreapta sau la stânga”. Pentru că nu prea ai cum să scoți politicul din literatură, a scrie despre viață înseamnă și a scrie, implicit sau explicit, despre politică, iar doctrina impusă suprimă scrierile bune pentru că „tirania nu poate fi celebrată în cuvinte”. În cele din urmă, sunt de-acord și cu afirmația conform căreia, în multe privințe, scriitorul și jurnalistul nu mai sunt chiar atât de diferiți.
Leave a Reply