Am descoperit-o pe Rachel Cusk cu primul ei apărut în librăriile de la noi, când nu știu sigur dacă eram corect informată despre existența celorlalte două care urmau să fie traduse. Schiță (Outline) a apărut în 2019 în România, iar acesteia i-au urmat Tranziție (Transit) în 2020 și Excelență (Kudos) în același an. Lasă impresia că-s niște cărți ușurele pentru că sunt bine scrise și totul curge cu naturalețe, însă autoarea reușește să pună cu exactitate degetul pe o mulțime de aspecte particulare și relevante ale vieții de artist, ale creatorului dintr-un domeniu cultural, din cele de mamă (singură), de femeie debusolată și nu numai. În plus, am senzația că-s foarte faine de citit și-n original, în engleză, și a deține și edițiile respective e un plan de viitor.
Primul volum, cel care a cucerit cititorii, este și cel mai personal. O scriitoare merge în Grecia să predea creative writing la o școală de vară, iar drumul până acolo și șederea îi sunt marcate de zece conversații aflate la polul opus superficialității. Tranziție pare că plusează și adâncește sensul în aceleași direcții: maternitatea și paternitatea în raport cu parenting-ul, experiența regăsirii unor foști parteneri și mutarea care facilitează schimbarea, deterministica senzației că viața are loc în vitrine sau „doctrina” autoacceptării, teama de a fi și-a rămâne nedorit și totodată tentația de a nu mai face eforturi pentru ceilalți odată cu înaintarea în vârstă. Dacă ar fi să găsesc o idee principală pentru această a doua carte, cred că ar fi următoarea: cei mai mulți dintre oamenii singuri par să existe doar când sunt văzuți sau atinși sau iubiți de altcineva, ei nu posedă mecanismele necesare pentru autovalidare. Totodată, lucrurile după care alergăm în viață spun enorm despre cine suntem.
Leave a Reply