Știți că eu am tendința de a fugi de cărțile care sunt pe val pentru că am fost învățată – destul de prost, aș zice acum – că mainstream înseamnă automat de slabă calitate. Deși lupt cu acest impuls de a evita filmele și cărțile prea lăudate, uneori mi-e totuși greu să trec peste această prejudecată, așa că am început să citesc Între două lumi cu rezerve și m-am surprins, destul de devreme, că dezvolt convingerea că abia o astfel de carte poate să aibă potențialul motivațional pe care cei mai mulți dintre noi îl caută pe rafturile nepotrivite din librării.
Suleika are o viață oarecum banală, dar cu planuri mari, ca oricare tânăr abia scăpat de facultate. Corpul începe să dea rateuri, dar pune asta pe seama altor lucruri, nu ia în calcul problema gravă de sănătate pe care o descoperă la 22 de ani: leucemie, cu șanse mici de supraviețuire. Ce urmează este o înșiruire detaliată a zilelor de tratament, chimioterapie, pregătire pentru transplantul de măduvă și tot procesul extrem de anevoios de recuperare. E explicită și deloc prețioasă, poate că tocmai naturalețea cu care își recunoaște până și jena face atât de ușoară empatizarea.
Însă există o mare lumină la ceea ce inițial părea a fi capătul tunelului: când în sfârșit se confirmă că transplantul a reușit, iar Suleika începe să…
Leave a Reply