Sunt dependentă de narațiuni apocaliptice și post-apocaliptice, fie că ne referim la cărți, fie că e vorba despre creații cinematografice reușite sau discutabile. Probabil că dintr-o nevoie de control țin să iau în calcul fiecare posibil scenariu al unei eventuale decimări a rasei umane – asta-n cazul puțin probabil în care eu m-aș număra printre cei câțiva supraviețuitori. Așa că am citit multe dintre cărțile scrise pe această vastă temă, am văzut filme și seriale cât să-mi asigur coșmarurile pentru următoarele vieți.
Nu puteam rata, prin urmare, Cerul ca oțelul, romanul distopic al lui Cosmin Leucuța. A apărut în 2022 în colecția de scriitori contemporani de la editura Humanitas și cred că merită să-l pui pe raft și să-i faci loc în lista cu cărți de citit curând, asta dacă n-ai făcut-o deja.
Eu m-am bucurat de Cerul ca oțelul într-o zi caniculară, așteptând ploaia, cu stomacul strâns de suspansul sufocant și anxietatea dată de întâmplările din roman. Asta și pentru că Leucuța și-a asumat misiunea riscantă de a scrie despre un personaj central feminin care trece prin experiențe precum viol, threesome, motherhood și multe altele, dure și dureroase, pe care vă las să le descoperiți. Suspansul, în scenele în care se luptă pentru supraviețuire, mi-a amintit subtil de Apocalipsa lui Stephen King (despre care am scris aici).
Leave a Reply