Lăsând la o parte pentru un minut disconfortul resimțit ieri de șoferi, s-a întâmplat totuși și un lucru bun: am văzut, încă o dată, cum va arăta Brașovul peste 5-10 ani dacă nu începem acum o schimbare de paradigmă. Desigur, dacă facem referire la FOV, modul în care s-au implementat unele măsuri au adus mai degrabă un deserviciu, ele nereușind să arate beneficiile unor astfel de măsuri.
Străzile largi și benzile multe vor atrage și genera întotdeauna și mai mult trafic. Dacă mâine facem un drum cu 10 benzi în Brașov, toate se vor ocupa de mașini. Și asta nu va ajuta pe nimeni.
Sigur, responsabilitatea administrației este să gândească un plan coerent și să înțeleagă că nu gratuitatea la transportul în comun îi determină pe oameni să-și lase acasă mașina, ci beneficiile. În sensul că omul întotdeauna calculează în termeni de cost/beneficiu și în termeni de câștig/pierdere:
– dacă îi va lua mai mult timp să ajungă cu autobuzul decât cu mașina din punctul A în punctul B, omul va alege mașina;
– dacă frecvența cu care vine autobuzul este una nesatisfăcătoare, el va alege mașina;
– dacă autobuzul este gălăgios, murdar, mirositor, dacă răsună muzica tare sau șoferul este un needucat, omul va alege mașina;
– dacă șoferul merge cu viteză mare, omul nu-și va lăsa copilul cu autobuzul, ci va alege să-l ducă cu mașina;
– dacă omul va merge înghesuit ca sardeaua, el va alege mașina;
– dacă e să rămână blocat în trafic 15 minute, va prefera să rămână blocat în mașina lui personală.
Acestea sunt lucrurile la care trebuie umblat. Sigur, poți lăsa 4 zile de gratuitate la transportul în comun pentru a marca un eveniment, nu zice nimeni nu, dar administrația trebuie să înțeleagă că nu gratuitatea primează, ci confortul: frecvență bună, autobuze suficiente, conexiuni bune, educarea constantă a șoferilor pe ce înseamnă responsabilitate și customer service. Doar când autobuzul va deveni mai atractiv decât mașina personală, vor fi suficienți oameni care să își schimbe comportamentul.
În acest plan bine gândit de administrație trebuie să se regăsească și celelalte mijloace de transport: bicicletă, trotinetă, role… Aici avem nevoie obligatoriu de piste separate de traficul auto, care să ofere siguranță și o stare de bine celui care alege un astfel mijloc de transport, dar și de trasee directe, care să fie mai atractive decât a merge cu mașina. Dacă fac piste ocolitoare și-i ia mult să ajungă din punctul A în punctul B, biciclistul care trebuie să fie la 8 la lucru, s-ar putea să aleagă mașina. Ca o mențiune, pistele sigure nu înseamnă doar separare de traficul auto, ci și să nu existe „capcane” de tipul gropilor în mijlocul pistei sau acumulări de apă și gunoaie când plouă. Ar fi suficienți oameni care ar alege bicicleta dacă ar exista toate astea și ar alege-o nu doar recreativ, ci în utilizare zilnică.
Disconfortul pe care l-au resimțit ieri șoferii este resimțit zilnic de pietoni:
– când nu li se acordă prioritate pe trecerea de pietoni;
– când șoferul oprește mașina fix lângă piciorul pietonului;
– când șoferul îi dă înainte prin spatele pietonului, nelăsându-l pe acesta să termine de traversat;
– când la semafor este verde pentru pietoni, iar pe trecere este oprită cel puțin o mașină;
– când se merge pe enșpe mii de benzi în mijlocul orașului, cu viteză, iar pietonii trebuie să fie atenți în trei părți când traversează;
– când trebuie să meargă pe trotuare înguste sau îngustate pentru a face mai mult loc mașinilor;
– când bicicliștii sunt șicanați în trafic.
E necesară o soluție echilibrată, care să ofere un confort tuturor participanților la trafic. Însă e necesară și o schimbare în comportamentul nostru înainte de toate, întrucât oricât ar vrea o administrație să schimbe ceva, ține și de noi să facem ceva diferit. Există o definiție a nebuniei care îmi place: să faci același lucru de mai multe ori, în același mod, și să aștepți rezultate diferite. Altfel spus, strict pe cazul nostru, e o nebunie să credem că dacă vom utiliza cu toții zilnic mașina, pe aceleași străzi care nu au fost niciodată menite unui volum atât de mare de mașini, să credem că nu vom avea aglomerație mereu sau că vom avea o calitate ridicată a vieții.
Personal, sper ca această administrație să își asume și să aibă curajul de a implementa astfel de măsuri, chiar dacă asta o va face nepopulară. Mi-aș dori tare mult să văd o administrație care-și asumă cu adevărat misiunea de a schimba orașul.
Leave a Reply