Anca Zaharia | „Unei pânze de păianjen nu i se poate cere să-şi aleagă victima”

Am aflat despre romanul lui Fernando Aramburu înainte de a-l asocia cu imaginea copertei şi înainte de a şti editura la care a apărut, dovedindu-se a fi una dintre acele cărţi a cărei faimă o ia înaintea autorului, a imaginii, a temei chiar. Devenind, cum a fost Patria pentru mine, romanul acela pe care trebuie să-l ai şi să-l citeşti şi-atât. Cum schimbă el viaţa cititorului apoi? Bine-bine, ce treabă mai are autorul cu asta? Doar rămâne de văzut, de parcurs rând cu rând, pagină cu pagină până treci de cele peste 700 pe care le are Patria şi până ajungi să decojeşti din tine straturi de stereotipuri, convingeri patriotice, naţionaliste, religioase, unul câte unul până la o probabilă dispariţie a acestora.

Remarc că mi-am început recenzia uşor necaracteristic şi identific repede de unde această modificare a retoricii folosite pentru a convinge pe iubitorii de carte să creadă în recomandările mele: din naraţiunea lui Fernando Aramburu, care abundă de întrebări ce fac ca sentimentele şi senzaţiile ce constituie răspunsurile să apară ca un fel de didascalii.

Cine sunt personajele? Bittori şi Txhato, pe de o parte, alături de copiii lor: Nerea şi Xabier. De cealaltă parte, Miren şi Joxian şi cei trei copii ai lor: Joxe Mari, Arantxa şi Gorka. Ce au ei în comun? Toţi sunt sateliţii unui asasinat ce implică terorismul celor de la ETA. Informaţia e foarte densă şi fără un fir cronologic, cu o structură de puzzle alcătuit din componente microscopice, iar vieţile tuturor acestor personaje freamătă de schimbare şi pot lua turnuri radicale, fie şi doar la nivel de convingere, atunci când cineva drag este implicat: acţiunile teroristului vor fi mereu justificate pentru mama al cărei copil preferat este.

Pentru unul dintre personaje, lipsa unei alternative sociale îi îndreaptă paşii spre terorismul care-i validează nevoile de a se simţi văzut, auzit, respectat; pentru fratele acestuia, eliberarea bascilor se vede în opoziţie cu o altă luptă, mai importantă, intimă, numită la început de capitol drept „Mişcarea de Eliberare Personală”. Toţi se află sub presiunea de a…

Leave a Reply

Your email address will not be published.