Ce au făcut CCR și Avocatul Poporului legat de amenzi este o mârșăvie politică de cea mai joasă speță. Un joc politic și atât. De ce au reacționat abia acum dacă situația era neconstituțională? Păi pentru că acum oricum nu mai contează, nu se mai văd nevoiți să-și asume nimic, oricum starea de urgență se termină peste aproximativ o săptămână. Tot din același motiv treaba asta va apărea în Monitorul Oficial cât mai aproape de terminarea stării de urgență, nu mai repede. Dacă afirmația de neconstituționalitate ar fi apărut acum o lună, ar fi însemnat și asumare. Asumare pentru că numărul de cazuri de îmbolnăvire, respectiv numărul de decese ar fi fost MULT mai mare decât este acum. CCR și Avocatul Poporului apar acum ca eroii neamului, când de fapt, ei fac un simplu joc politic și transmit multora mesajul că în țara asta poți să fii șmecher fără probleme. CCR a declarat ca fiind neconstituțional nu doar OUG 34/2020, ci și articolul din OUG 1/1999 legat de contravenții. Din 1999 până în prezent (21 de ani) a fost constituțional, dintr-odată nu mai e constituțional.
Un calcul simplu e cam așa: vreo 16-17 milioane de români respectă legea și regulile stării de urgență (de la completarea declarației, până la distanțarea fizică și ne-vizitarea părinților/rudelor/prietenilor de Paști sau în alte zile), iar vreo 300-400 de mii („prinși”) nu respectă (anumite) reguli și iau amendă. Au luat amendă pentru că nu s-au conformat unor norme date pe o perioadă determinată de timp, într-o situație de urgență. Există probabil și oameni care au luat amendă în mod abuziv, iar aceștia ar fi trebuit să fie încurajați să meargă în instanță să-și apare drepturile. Dacă într-adevăr avocatul era al poporului, se auto-sesiza când vedea abuzuri, nu se agita să anuleze ceva ce a făcut ca spitalele din țara noastră să nu fie asaltate de bolnavi și mai mulți în această perioadă. Amenzile și valoarea ridicată a lor au avut rolul de a impune o anumită conduită care, în absența acestor măsuri, s-ar fi respectat într-o măsură mult mai mică. Am scris ceva despre caracteristicile culturii românești, precum și despre necesitatea unei colaborări eficiente între instituții.
Interesant și corect ar fi de văzut câte amenzi s-au dat în intervalul 5000 – 20000 de lei, câte de 2000 de lei și câte între 2000 și 5000 de lei, câte averstismente, precum și motivele.
Fără a nega faptul că au existat abuzuri, consider că acolo ar fi trebuit Avocatul Poporului să se sesizeze. Abuzurile ne arată un sistem cu probleme și ne arată că polițiștii au nevoie de formare și pe partea de analiză, nu doar de execuție orbească. Vorbim de o problemă sistemică mult mai adâncă. Instituțiile ar trebui curățate de incompetență și orientarea ar trebui să fie spre rezolvarea acestor probleme care sunt de ordin sistemic. De exemplu, câți primari de sate s-au asigurat că locuitorii au înțeles problema cu care se confruntă, le-au asigurat modele de declarații printate și le-au spus clar și răspicat că nu pot ieși din casă fără declarația semnată? Că pot ieși doar în anumite condiții și că trebuie să respecte reguli clare de distanțare fizică pentru a nu lua amendă? Din nou, o problemă sistemică, nu amenda în sine este problema. Să ne gândim la situațiile de la Suceava, Țăndărei și la cazuri particulare, cum este cel al fostului ofițer MAI care a îmbolnăvit cel puțin 40 de persoane. Amenda, ca mecanism, are rolul de a de a preveni astfel de situații.
Sunt oameni care au fost nemulțumiți de valoarea amenzii și au considerat că aceasta trebuia raportată la venitul cetățeanului. Din punctul meu de vedere, a raporta amenda la venitul cetățeanului într-o astfel de situație e ca și cum i-ai spune, indirect, că îi oferi posibilitatea să încalce legea (o amendă de 100 de lei ca s-o poți plăti în caz că totuși te gândești să încalci legea). Ori amenda, că e pandemie sau nu, trebuie raportată la gravitatea faptei și la consecințele pe care comportamentul avut îl are asupra societății.
Odată cu anunțul de neconstituționalitate, au existat oameni care au văzut situația în termeni de câștig-pierdere: „șmecher și fraier”, șmecherul care a fentat și scapă, iar fraierul care a respectat, deși putea fenta liniștit. Acest tip de gândire ne arată încă o dată de ce au fost necesare amenzi mari, este clar că mulți oameni s-au conformat de teama amenzilor, ori nu dintr-o responsabilitate individuală sau dintr-o confruntare cu propria conștiință; dar ne arată și că anunțarea nulității acestor amenzi a anulat inclusiv legea la nivel de semnificație și simbol. Riscul este apariția alienării sociale și a unui sentiment de neputință în fața unei societăți care dă dovadă de inechitate și lipsă de corectitudine.
Printre cei pe care CCR și Avocatul Poporului îi scapă acum de la plata amenzii se numără șmecherii pentru care legea nu reprezintă de fel mare lucru. Deși au fost trași, în sfârșit, la răspundere pentru aroganța de care dau dovadă de multe ori, CCR și Avocatul Poporului îi scapă de amendă pe cei care au făcut scandaluri prin diverse localități, pe Robert Negoiță, primarul sectorului 3 din București, cel care a ieșit la un picnic cu iubita în parc, deși era interzis, șeful CJ Bihor care a ieșit la pescuit și lista continuă… Pentru genul acesta de oameni au fost amenzi mari, de 5.000 – 10.000 – 20.000 de lei. Apoi vin amenzile mai mici ca valoare pentru încălcarea regulilor (cum e, de exemplu, necompletarea declarației pe proprie răspundere – amenzi care pot fi contestate în instanță dacă cineva simte că a fost neîndreptățit). Pe lângă amenzi, s-au dat și avertismente.
Să clarificăm, nu susțin păstrarea unei legi neconstituționale, consider că orice lege cu probleme trebuie revizuită și corectată, dar trebuie corectată la timp, nu doar atunci când ne convine sau ca pârghie de jocuri politice.
Până una alta, cei care au încălcat regulile se bucură, pe lângă ei și niște cetățeni bine intenționați, dar care refuză să vadă jocul politic făcut de CCR și avocat. Totul pare o victorie, însă este una falsă.
Vrem o țară ca afară, dar cu un pic de șmecherie.
Leave a Reply