Un material scris de Alexandru Ciocan pentru Info Clima, o rețea de cercetători care publică articole pe subiectul schimbărilor climatice.
Alexandru Ciocan este absolvent al Facultății de Energetică din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București și deține un doctorat în științe inginerești, obținut în co-tutelă cu IMT Atlantique (Nantes). Și-a început cariera profesională în cercetarea științifică, lucrând timp de peste nouă ani în domeniul energiilor regenerabile, al hidrogenului și al bateriilor cu litiu. În prezent, Alexandru face parte din echipa Energy Policy Group, după ce anterior a lucrat timp de doi ani la Ministerul Energiei.
România beneficiază de o rețea extinsă de sisteme de încălzire centralizată, cu o lungime de peste 4.380 km și aproximativ 1,05 milioane de clienți conectați. Cu toate acestea, ani de subfinanțare, infrastructura învechită și modele de afaceri nesustenabile, bazate pe subvenții publice, au dus la o scădere constantă a gradului de conectare a consumatorilor la aceste rețele. Prețurile reglementate au necesitat subvenții pentru a acoperi costurile operaționale, ceea ce a împovărat bugetele locale și a limitat fondurile pentru întreținerea și modernizarea infrastructurii existente. În acest context, viabilitatea sistemelor de încălzire centralizată rămâne o provocare majoră, în special în fața politicilor de decarbonizare, dar se poate întrezări și o oportunitate. Prin implementarea unor politici clare, investiții în tehnologii moderne și integrarea surselor regenerabile de energie, România poate deschide calea către un sistem urban de încălzire sustenabil.
Sistemele de încălzire centralizată și perspectivele acestora în contextul decarbonizării
Sistemele de încălzire centralizată dețin un rol esențial în procesul de decarbonizare, având beneficii economice și de mediu semnificative, precum economii de energie, reducerea costurilor de încălzire și diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG). Aceste rețele eficientizează consumul energetic în zonele urbane dense, iar prin cogenerarea de energie electrică și termică, contribuie nu doar la scăderea cheltuielilor de operare, dar și la reducerea nivelului de GHG.
Revizuirea legislației UE, precum Directivele privind Eficiența Energetică (EED) și Performanța Energetică a Clădirilor (EPBD) subliniază importanța acestora în cadrul obiectivelor de decarbonizare, impunând noi cerințe de eficiență și promovând integrarea surselor regenerabile de energie (RES), ceea ce poate aduce noi oportunități pentru modernizarea infrastructurii existente.
Provocările sistemelor de termoficare din România
România beneficiază de o rețea extinsă de sisteme de încălzire centralizată, cu o lungime de peste 4.380 km și aproximativ 1,05 milioane de clienți conectați. Cu toate acestea, ani de subfinanțare, infrastructura învechită și modele de afaceri nesustenabile, bazate pe subvenții publice, au dus la o scădere constantă a gradului de conectare a consumatorilor la aceste rețele. Prețurile reglementate au necesitat subvenții pentru a acoperi costurile operaționale, ceea ce a împovărat bugetele locale și a limitat fondurile pentru întreținerea și modernizarea infrastructurii existente. În acest context, viabilitatea sistemelor de încălzire centralizată rămâne o provocare majoră, în special în fața politicilor de decarbonizare.
Sistemele existente au fost dezvoltate în perioada comunistă, însă, din cauza deteriorării constante și a investițiilor limitate, furnizarea serviciilor a devenit tot mai precară, ceea ce a dus la reducerea continuă a numărului SACET-urilor în România. În anul 2022, doar 49 de municipii mai operau un sistem de termoficare, comparativ cu 315 în 1989. De asemenea, numărul consumatorilor alimentați prin SACET a scăzut cu 38.996 față de 2021, respectiv o reducere de 3,7%. Bineînțeles, o contribuție semnificativă la această situația a avut-o și închiderea mai multor fabrici care utilizau energia termică sub formă de abur tehnologic în procesele industriale.
Din cauza întreruperilor frecvente, avariilor, furnizării agentului termic la parametri mult sub cei necesari și a costurilor ridicate, mulți consumatorii casnici au optat pentru încălzirea individuală, renunțând la sistemul centralizat și instalând centrale de apartament. Reducerea numărului consumatorilor, implicit a necesarului de energie termică, a amplificat funcționarea deficitară a sistemelor, având în vedere faptul că acestea inițial fuseseră dimensionate să asigure un necesar de energie pentru un număr mai mare de consumatori cât și pentru industrie. Mai mult, lipsa modernizării SACET-urilor și politicile de decarbonizare au dus la dificultăți în obținerea avizelor de mediu. În repetate rânduri, agențiile de mediu au notificat primăriile cu privire la depășirea valorilor emisiilor înregistrare la centralele termice (CET/CT).
În cel mai recent raport privind sistemele de încălzire centralizată, Energy Policy Group (EPG) analizează stadiul actual al sistemului de încălzire centralizată la nivel național și evidențiază modul în care decidenții de politici publice, atât la nivel central, cât și local, înțeleg să sprijine modernizarea acestui sector, în vederea alinierii la obiectivele europene de decarbonizare.
Pentru a contribui la atingerea obiectivelor de neutralitate climatică, este esențială reducerea consumului de combustibili fosili, chiar și la nivelul utilizării individuale, urmărindu-se astfel limitarea utilizării centralelor de apartament, un prim pas in acest sens fiind intrarea în vigoare a sistemului de comercializare a emisiilor ETS 2. Acest sistem urmează să taxeze utilizarea combustibililor fosili în sectorul transportului rutier și al clădirilor, implicit utilizarea gazului în centrale de apartament, astfel existând premisele ca anumiți consumatori să dorească reconectarea la sistemele de încălzire centralizată. În prezent România nu are încă o viziune pe termen lung pentru sectorul de încălzire, deși se fac mențiuni în documentele programatice precum:
- Strategia pe Termen Lung a României pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră sau
- Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice
Mai mult, la nivel local, strategiile pentru alimentarea cu energie termică în sistem centralizat sunt concentrare mai degrabă pentru a răspunde cerințelor venite din partea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), vizând accesarea de finanțări naționale și europene, decât un plan coerent de modernizare. Problema principală nu este neapărat lipsa de viziune a autoritățile locale pentru modernizarea SACET-urilor, ci modul în care sunt promovate finanțările la nivel central. Un exemplu relevant este Fondul pentru Modernizare care are alocat un întreg program cheie pentru finanțarea centralelor pe gaz în cogenerare, soluții ce rezolvă problemele pe termen scurt, dar nu includ și o viziune de decarbonizare pe termen lung.
România ar trebui să depășească narativul privind dependența de combustibili fosili și să se orienteze spre tehnologiile inovatoare, astfel riscă să mențină prețuri ridicate pentru energia termică, în special din cauza taxării emisiilor de CO2.
Calea spre modernizarea și decarbonizarea sistemelor de încălzire
În vederea pregătirii sistemelor de încălzire centralizată pentru atingerea țintelor de decarbonizare și pentru a deveni sustenabile sunt necesari o serie de pași printre care ar trebui să regăsim:
- Viziune strategică și politici clare – România are nevoie de strategii naționale și locale curajoase care să pună accentul pe modernizarea rețelelor SACET existente și să contureze o tranziție clară de la combustibilii fosili. Acest lucru implică investiții în surse de energie regenerabilă, cum ar fi energia geotermală, solară și biomasă, alături de tehnologii inovatoare, precum pompele de căldură. Integrarea acestor soluții va asigura dezvoltarea SACET-urilor pentru a răspunde obiectivelor de decarbonizare.
- Reformă legislativă și eficiență pe piață – Cadrul legislativ trebuie reformat, întrucât prețurile artificial de mici, care protejează consumatorii de costurile reale ale energiei, accentuează ineficiențele și împovărează bugetele locale. Politicile ar trebui să încurajeze investițiile în infrastructură și să promoveze o piață competitivă, unde consumatorii să beneficieze de reducerea consumului de energie și a costurilor.
- Învățături din succesul orașelor europene – România poate învăța lecții valoroase din reușita orașelor europene care au integrat cu succes căldura reziduală și sursele regenerabile de energie în sistemele lor, urmărind un angajament puternic față de decarbonizare. Adaptarea acestor strategii dovedite ar putea ghida tranziția și în România.
- Parteneriate public–private pentru inovație și investiții – Revitalizarea sistemelor de încălzire centralizată va necesita parteneriate solide între sectorul public și cel privat. Implicarea entităților private poate aduce inovație, eficiență operațională și soluții de finanțare care ar putea depăși capacitatea sectorului public.
- Conștientizare publică – Este nevoie de o campanie de conștientizare în rândul consumatorilor, prezentând exemple de bune practici din alte orașe europene aceștia pot fi informați de beneficiile aduse de sistemele de încălzire centralizată.
Sistemele de încălzire centralizată din România se află într-un punct critic, reprezentând atât o provocare, cât și o oportunitate. Prin implementarea unor politici clare, investiții în tehnologii moderne și integrarea surselor regenerabile de energie, România poate deschide calea către un sistem urban de încălzire sustenabil.
Foto: Info Clima
Leave a Reply