Curtea de Justiție a Uniunii Europene stabilește că un stat membru are obligația de a recunoaște căsătoria dintre doi cetățeni ai Uniunii de același sex încheiată legal într-un alt stat membru în care aceștia și-au exercitat libertatea de circulație și de ședere.
Decizia vine în cazul a doi cetățeni polonezi căsătoriți în Germania solicită transcrierea actului lor de căsătorie în registrul stării civile polonez, astfel încât căsătoria lor să fie recunoscută în Polonia. Autoritățile competente le-au refuzat acest lucru pe motiv că dreptul polonez nu autorizează căsătoria între persoane de același sex. Întrebată în această privință de o instanță națională, Curtea de Justiție consideră că refuzul recunoașterii unei căsătorii între doi cetățeni ai Uniunii, încheiată legal într-un alt stat membru în care aceștia și-au exercitat dreptul la liberă circulație și ședere, este contrar dreptului Uniunii, deoarece aduce atingere acestei libertăți, precum și dreptului la respectarea vieții private și de familie. Statele membre sunt, prin urmare, obligate să recunoască, în scopul exercitării drepturilor conferite de dreptul Uniunii, statutul marital dobândit în mod legal într-un alt stat membru. Curtea subliniază însă că această obligație nu implică introducerea în dreptul intern a căsătoriei între persoane de același sex. În plus, statele membre dispun de o marjă de apreciere pentru a alege modalitățile de recunoaștere a unei astfel de căsătorii. Cu toate acestea, atunci când un stat membru alege să prevadă o modalitate unică de recunoaștere a căsătoriilor încheiate într-un alt stat membru, cum ar fi transcrierea actului de căsătorie în registrul stării civile, acesta este obligat să aplice această modalitate și căsătoriilor încheiate între persoane de același sex.
Fostul judecător Cristi Danileț, spunea într-o postare pe Facebook, că „în România, Codul civil nu permite căsătoria între gay.
Dar nici nu recunoaște căsătoria încheiată legal în străinătate de către gay, ceea ce e ciudat. Începând de azi, acest lucru nu mai este valabil. Tocmai a fost publicată Hotărârea CJUE în cazul C‑713/23 prin care se spune că un stat membru UE nu poate refuza recunoașterea căsătoriei dintre gay încheiată valid în alt stat membru UE. Motivul? Discriminarea față de cuplurile de sexe diferite.
De acum încolo căsătoria de acest fel încheiată în străinătate trebuie înscrisă în registrul de căsătorie din România, deși în țara noastră nu se pot încheia oficial astfel de căsătorii. Hotărârea este definitivă, nu poate fi infirmată de nicio autoritate și e de aplicabilitate imediată.”
Asociația Mozaiq explică care sunt implicațiile acestei decizii:
„Ce înseamnă pentru comunitate?
– familiile gay primesc o protecție reală la nivel european;
– statele membre nu mai pot ignora sau șterge statutul marital al unui cuplu queer doar pentru că legislația internă nu permite căsătoria egală;
– este un pas important spre normalizarea și garantarea deplină a drepturilor noastre în toată Uniunea Europeană.
Implicații pentru România
Deși România nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex în legislația internă, decizia CJUE schimbă fundamental cadrul. Statul român este obligat să recunoască, în contextul libertății de circulație, căsătoriile queer încheiate legal în alte state UE, exact așa cum a fost deja obligat prin cazul Coman-Hamilton, dar acum într-o formă și mai clară și mai fermă. Asta înseamnă că familiile gay formate în străinătate trebuie tratate ca familie și în România, atunci când cer drepturi, documente și recunoaștere administrativă. Hotărârea întărește presiunea pentru un cadru legal intern: România nu poate continua la infinit să ignore realitatea și existența familiilor queer cetățene ale UE.”
În continuare puteți citi comunicarea Curții de Justiție:
În anul 2018, doi cetățeni polonezi care locuiesc în Germania și dintre care unul are și cetățenia germană s-au căsătorit la Berlin. Dorind să se deplaseze în Polonia și să locuiască acolo în calitate de cuplu căsătorit, aceștia au solicitat transcrierea[1] actului de căsătorie întocmit în Germania în registrul de stare civilă polonez, astfel încât căsătoria lor să fie recunoscută în Polonia. Această cerere a fost refuzată pe motiv că dreptul polonez nu autorizează căsătoria între persoane de același sex. Prin urmare, transcrierea actului de căsătorie în cauză ar încălca principiile fundamentale consacrate de ordinea juridică poloneză.
Soții contestă acest refuz. Sesizată cu această cauză, Curtea Administrativă Supremă din Polonia s-a adresat Curții de Justiție. Aceasta urmărește să afle dacă reglementarea națională care nu permite recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex încheiate într-un alt stat membru și nici transcrierea în acest scop a acestui act de căsătorie în registrul de stare civilă este compatibilă cu dreptul Uniuni[2].
Curtea reamintește că, deși normele privind căsătoria țin de competența statelor membre, acestea sunt obligate să respecte dreptul Uniunii în exercitarea acestei competențe. Or, soții în cauză, în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene, beneficiază de libertatea de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre și de dreptul de a duce o viață de familie normală atunci când își exercită această libertate, precum și la întoarcerea în statul membru de origine. În special, atunci când își întemeiază o viață de familie într-un stat membru gazdă, printre altele prin căsătorie, aceștia trebuie să aibă certitudinea că o pot continua la întoarcerea în statul lor de origine.
Refuzul de a recunoaște căsătoria a doi cetățeni ai Uniunii de același sex încheiată legal într-un alt stat membru în care și-au exercitat libertatea de circulație și de ședere poate provoca inconveniente grave de ordin administrativ, profesional și privat, obligând soții să trăiască în calitate de celibatari în statul membru din care provin.
Acesta este motivul pentru care Curtea statuează că un asemenea refuz este contrar dreptului Uniunii. El încalcă nu numai libertatea de circulație și de ședere, ci și dreptul fundamental la respectarea vieții private și de familie[3].
Potrivit Curții, obligația de recunoaștere nu încalcă identitatea națională și nici nu amenință ordinea publică a statului membru de origine al soților. Astfel, ea nu implică obligația acestui stat de a prevedea în dreptul său național căsătoria între două persoane de același sex.
În plus, statele membre dispun de o marjă de apreciere pentru a alege modalitățile de recunoaștere a unei astfel de căsătorii, transcrierea unui act de căsătorie străin nefiind decât una dintre modalitățile posibile. Cu toate acestea, Curtea subliniază că aceste modalități nu trebuie să facă imposibilă sau excesiv de dificilă o astfel de recunoaștere și nici să discrimineze cuplurile de persoane de același sex pe motivul orientării lor sexuale, cum se întâmplă atunci când dreptul național nu prevede pentru aceste cupluri o modalitate de recunoaștere echivalentă cu cea acordată cuplurilor de sex opus.
Prin urmare, având în vedere că transcrierea este singura modalitate prevăzută de dreptul polonez care permite ca o căsătorie încheiată într-un alt stat membru să fie recunoscută efectiv de autoritățile administrative, Polonia este obligată să o aplice fără deosebire căsătoriilor între persoane de același sex și celor încheiate între persoane de sex opus.
*****
1 Transcrierea unui document de stare civilă străin constă într-o copiere fidelă și literală a conținutului său în registrul de stare civilă polonez. Astfel, transcrierea dă naștere unui act de stare civilă polonez, separat de actul original, a cărui forță probantă este echivalentă cu cea a actelor de stare civilă întocmite în Polonia.
2 Articolul 20 și articolul 21 alineatul (1) TFUE, citite în lumina articolului 7 și a articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
3 Consacrat la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale și având același înțeles și același domeniu de aplicare precum dreptul garantat la articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, Curtea invocă printre altele Hotărârea din 12 decembrie 2023 pronunțată în cauza Przybyszewska și alții împotriva Poloniei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că Polonia nu își îndeplinise obligația pozitivă de a institui un cadru juridic care să permită recunoașterea și protecția cuplurilor de persoane de același sex.
Foto: CJUE – Un stat membru are obligația de a recunoaște o căsătorie între doi cetățeni ai Uniunii de același sex
Leave a Reply