Anul acesta mi-am propus să scriu o cronică de festival. N-am mai făcut asta, deși am cochetat cu ideea în ultimii trei ani. M-am tot întrebat din ce unghi mă uit și cum abordez. Dar pentru că merg de ceva timp la Rockstadt Extreme Fest, anul acesta m-am și decis.
Cu muzica rock am luat contact în 1993, la început liceului. La ieșirea din liceu aveam o mică colecție de casete, iar lumea în care mă așezam era cea a metalelor grele. A fost o decizie venită pe fondul revoltei față de societate, față de școală, față de familie, față de autoritate și, mai ales, față de religie.
Finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000 aduc o deschidere a scenei muzicii rock și metal în România. Astăzi, România are câteva festivaluri bune, dar cel mai important și cel mai mare este Rockstadt Extreme Fest, care intră în competiție cu festivaluri din alte țări europene. Un fapt anunțat de organizatori este acela că 40% dintre participanți sunt străini. Și Brașovul este pus pe harta culturală mondială de către acest festival. Pentru asta trebuie să le mulțumim lui Dan Zaharia și Ștefan Zaharescu.
Ediția din 2025 marchează câteva realizări, dar și o schimbare importantă.
Schimbarea pe care o știm deja este aceea că festivalul se mută de la Râșnov la Ghimbav. Nu stau să discut acum avantajele sau dezavantajele acestei mutări și nici interesele politice care se manifestă în culise, dar mă aștept ca la ediția din 2026 să se simtă mult în bine această schimbare.
Pe partea de realizări trebuie marcat faptul că festivalul a crescut mult față de prima ediție din 2013, de la 1.300 de participanți, la 15.000 în 2025 și 100 de trupe.
La REF pot să văd trupe pe care le ascultam pe casete, ocazie cu care mă întorc în memoriile unor timpuri în care metalul mă ajuta să navighez un social care presa zi de zi, noapte de noapte. Trupe care ajung la final de carieră și dau ultimele concerte, cum a fost cazul Sepultura, care anul acesta a avut ultimul turneu la împlinirea a 40 de ani de activitate.
Mă bucură să văd deschiderea pentru a aduce pe scenele REF trupe precum Witch Club Satan, Escuela Grind și Charlotte Wessels, deschidere care e deja de câțiva ani și reamintesc din urmă trupe precum Heilung, Igorrr, Eihwar, Messa și Brutus. Acestea aduc diversitate și particularitate, astfel că fiecare participant poate să-și construiască o experiență muzicală pe placul său.
Această diversitate muzicală oferă și posibilitatea descoperirii unor trupe pe care nu le știai sau, dacă le cunoșteai, să le vezi live. Experiența muzicii live este una mult mai puternică, mai ales în cazul metalelor. În același timp, numărul mare de trupe, chiar dacă festivalul se întinde pe cinci zile, are și un dezavantaj, pentru că totul devine un maraton, o mișcare continuă de la o scenă la alta, pe care ar trebui s-o faci timp de aproximativ 12 ore pe zi. În realitate, cred că am ajuns să văd cam jumătate din trupe. Iar acest lucru se simte și la trupele care sunt în primele ore ale fiecărei zile, participanții fiind mai puțini la scene.
În același timp, acest dute-vino între scene, reduce și din timpul de socializare pe care-l pot avea participanții sau pe care îl alocă, conștienții fiind că pierd anumite trupe. Până la urmă, fiecare își găsește un echilibru personal în toată această mișcare.
Și dacă tot vorbim de experiența live, trebuie să consemnez faptul că sonorizarea REF încă lasă de dorit. Și este o problemă recurentă, an de an. Nu aș putea spune care sunt lipsurile pentru sonorizare, dar sper ca această problemă să fie rezolvată începând cu ediția din 2026.
Un alt aspect important ține de prețurile practicate de organizator la băuturi și mâncare. Și aici Dan Zaharia setează efectiv un standard la nivel de festival, limitând prețurile la un nivel al decenței și arată că REF nu este gândit ca mașină de făcut bani, ci este o construcție pentru comunitatea rock și metal din România.
Ca și noutate a ediției din 2025 și care sper că o să devină o obișnuință, este introducerea paharelor Rockstadt. O idee excelentă care în primele două zile au înlocuit cu succes paharele clasice din plastic. Astfel, și curățenia a avut de câștigat, participanții nu au mai aruncat pahare în tot festivalul. Asta înseamnă și un consum mai redus de plastic, paharele Rockstadt fiind reutilizabile. Un alt aspect este acela că aceste pahare au putut fi luate acasă și astfel devin un element de memorie sau, de ce nu, un suvenir.
Pentru că accentul cade pe comunitate, acest lucru se vede și la participanți, oamenii vin cu familia sau cu prietenii sau se alătură unui grup pe perioada festivalului. Oamenii interacționează, descoperă și își fac noi prieteni. Generațiile experimentează și cresc împreună, văd și știu părinți care sunt la multe ediții deja în care vin împreună cu copiii lor.
Și pentru că vorbim de comunitate, trebuie spus că sunt participanți care nu au respect pentru comunitate. Și aici mă refer la cei care aruncă pe jos mucuri de țigarete, paharele de bere, doze, peturi. Mai sunt și unii care „uită” să se spele pe mâini după folosirea toaletei. Bine, vor spune că la două toalete nu era apă. Și au dreptate, dar s-a inventat gelul dezinfectant.
Și da, e adevărat că partea de toalete, deși a ajuns la un nivel mult superior față de ultimii ani, tot mai are nevoie de îmbunătățire. Dar anul acesta a fost mult, mult peste cel precedent.
Un alt aspect, ce ține de comunitatea rock-metal, este legat de fashion. REF dă posibilitatea participanților și participantelor să combine îmbrăcămintea cu muzica și cu pictura pe corp/față. Ies combinații absolut deosebite, care dau un aer aparte festivalului.
Trebuie să vorbim puțin și despre mâncare, despre care spuneam că organizatorul a setat prețurile la un nivel foarte decent, în comparație cu practicile lacome de la alte festivaluri. La REF au fost încercate diferite variante, dar cea care a rămas în ultimii ani vine prin filiera PNL, și anume de la firma de catering Bellman, cea în care apare Daniel Popescu, omul care este și la hotelul Kronwell și alte afaceri din Brașov. Jurnalistul din mine trebuia să facă aceste mențiuni.
Dar nu facem anchetă aici, ci cronică, și, atunci, pot să spun doar că mâncarea merge și așa. Nu e ceva deosebit, dar nici nu e de aruncat.
Hai că mai spun una. La ediția din 2024, pentru prima dată, la REF am găsit cafea de specialitate, foarte bună, ea fiind oferită și preparată de Croitoria de Cafea. Brașovenii îl știu pe Mugur și Croitoria și știu că e o cafea de referință în Brașov. Am avut speranța că voi regăsi Croitoria și la ediția de anul acesta, dar nu a fost așa. În schimb, au fost alți comercianți, două standuri diferite, iar cafeaua cu mult sub calitatea celei de la Croitoria. Plus că, dacă erai atent, nici prepararea nu era tocmai la un standard minim. Ca să înțelegeți cât de mult contează prepararea, la REF, cele două standuri, deși aveau aceeași marcă de cafea (care nu era de specialitate), la cel de la scena 3, cafeaua era mai nasoală decât la celălalt.
Până la urmă, fiind un eveniment organizat de un privat, e decizia organizatorului cu cine vrea să facă afaceri și pe cine aduce.
Spuneam la început că muzica metal a fost cea care mi-a oferit posibilitatea de a depăși momentele grele, la diferite vârste și în diferite circumstanțe. Muzica metal are această putere și chiar este o platformă de inspirație și de luptă împotriva abuzurilor.
Această muzică este îmbinarea perfectă dintre texte, teme social-politice, rifuri, tobe și voci, pentru a vorbi despre feminism, războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, sănătatea mintală, depresie și suicid, despre depășirea unor bariere individuale și despre apartenență.
Închei în această notă, spunând că mă bucur că există Rockstadt Extreme Fest la o aruncătură de băț de Brașov, unde putem avea toate aceste trăiri, alături de apropiați și de prieteni. Iar pentru imagini, vă invit pe paginile Rockstadt Extreme Fest, unde sunt cu sutele, miile, de la fiecare ediție.
Leave a Reply