Benzile desenate au o lungă istorie și tradiție în Serbia și în țările din fosta Iugoslavia. Este foarte dificil să rezumi și să descrii toată acea bogăție, care, în două ocazii deja, în anii ’30 și prin anii ’60 – ’80 ai secolului trecut, se afla la nivelul, sau cel puțin imediat în spatele celor mai puternice scene BD din Europa, ca cele din Franța și Italia. Primele – așa numite „proto-benzi desenate” – au apărut în revistele umoristice și cele pentru copii: „Šaljivac” (1850), „Mesečar” (1853), „Komarac” (1861), „Neven” (1880), dar reala înflorire a editării de BD moderne a început la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut.
Un eveniment din ziarul „Politika”, în 21 octombrie 1934, a marcat „nașterea” BD moderne în Serbia. În premieră, a fost editată prima BD, după cum afirmau cei din redacţie, la doar o lună după ce a apăruse în SUA: era vorba de „Agentul secret X-9” de Hammett/Raymond. Chiar dacă nu era prima bandă desenată apărută în Serbia, ea a fost botezată „strip”, „nașul” fiind redactorul Dušan-Duda Timotijević, care, din sintagma americană „comic strip”, a ales doar „strip”, sub acest nume s-a născut și a început viața ei modernă în Serbia și Iugoslavia. Succesul și popularitatea imediată a benzii desenate din ziare a determinat, în primăvara anului următor, și apariţia primelor reviste specializate de BD: „Strip” și „Crtani Film”.
Vin ruşii!
Au apărut și primii autori de BD locali importanți, printre care cei mai buni erau rușii „albi”, care ajunseseră în Serbia ca refugiați după Revoluția din 1917, precum: Sergej Solovjev (1901-1975), Nikola Navojev (1913-1940), Konstantin Kuznjecov (1895-1980), Ivan Šenšin (1897-1944), Aleksije Ranhner (1897-1942), dar și Đorđe Lobačev (1909-2002), care a crescut în Serbia și a devenit autor profesionist în BD. După război, în 1949, Lobačev a fost obligat, din cauza implicațiilor politice din Rezoluția Informbiroului, să părăsească Iugoslavia împreună cu familia sa. A fost deportat în România, unde a locuit câțiva ani, și apoi a ajuns în Rusia. Lobačev nu a rupt niciodată legăturile cu Serbia și cu editorii sârbi. A venit în mod regulat să-și viziteze prietenii și la diverse evenimente BD, și-a editat ocazional lucrările la editori din Serbia (în Rusia, BD era interzisă) și a continuat astfel până la decesul său, la vârsta de 93 ani.
În lumea experților și fanilor BD este considerat unul dintre cei mai importanți autori care au creat scena BD din Serbia. În prezent, lucrările integrale ale lui Lobačev sunt editate în cinci volume de format mare (trei au apărut deja) de către editorul „Makondo” din Belgrad, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii din Republica Serbia.
În perioada 1936-1941, în Serbia au apărut și au fost publicate mai multe reviste de benzi desenate, dintre care cele mai importante sunt: „Mika Miš” (1936-1941), „Mikijevo carstvo” (1939-1941) și „Politikin Zabavnik” (1939- prezent), cele menţionate fiind rezultatul eforturilor lui Aleksandar J. Ivković, Milutin S. Ignjačević și editorului „Politika” din Belgrad. Aleksandar J. Ivković a fondat, de asemenea, o agenție proprie, numită „Universum Press”, care, la acea vreme, plasa benzi desenate de autori autohtoni în străinătate, în principal în Franța și Italia. Astăzi sunt cunoscute doar o parte din titlurile publicate în Occident, dar există, desigur, și altele, ce vor constitui temă de cercetare în viitor pentru pasionaţii BD.
Flash Gordon a ajuns în Serbia înaintea naziştilor
Tirajele revistelor variau între 10.000 şi 30.000 de exemplare, iar revista „Politikin Zabavnik” ajunsese, până la intrarea naziștilor în Serbia, în 1941, la un număr de 40.000 de ex. Revistele apăreau, de regulă, de două ori pe săptămână.
Pe lângă autorii locali, care editau BD de aventuri, SF, policieruri, istorice, dar și povesti și basme sârbești, în reviste apăreau și multe traduceri de BD străine, cu cei mai celebri eroi din timpul respectiv, precum seriile SF „Flash Gordon”, „Buck Rogers”, „Brick Bradford”, dar şi altele precum „Prince Valiant”, „Tarzan”, „The Phantom”, „ Jungle Jim”, „Mickey Mouse” și ceilați alți eroi lui Disney, „Mandrake the Magician”, „Felix the Cat”, „Thimble Theatre” (Popeye), „Terry and the Pirates”, „Les Pieds Nickeles”, „Katzenjammer Kids”, „Little Annie”, „The Lone Ranger” …
Marea creștere a producțiilor BD din anii `30 prognozau o piaţă uriașă pentru viitor, și nu doar la nivel local. Pe lângă puternica ofensivă sârbească, se dezvolta și cea croată, de acelaşi calibru, cu reviste în care domina Andrija Maurović, unul dintre cei mai mari autori de BD la nivel european.
Din păcate, totul a fost întrerupt și s-a terminat brusc odată cu bombardarea Belgradului de către naziști, în 6 aprilie 1941, și cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial în fosta Iugoslavie.
Au existat însă ediții BD în Serbia și în timpul ocupației germane (1941-1945), dar acest lucru este neglijabil în comparație cu cantitatea și calitatea celor dinaintea războiului.
BD – un tsunami al anilor 60-90
În perioada postbelică, întreaga societate era în suferinţă, iar benzile desenate nu făceau excepţie. Primele ediții postbeliceerau interzise din motive ideologice și politice. În anii ’50, însă, situația s-a schimbat și au apărut din nou benzile desenate, iar în anii ’60 a început o nouă expansiune editorială. Tot mai multe reviste și editori şi-au făcut loc pe piaţă, au apărut şi mulți tineri autori BD locali, iar tirajele revistelor au crescut într-un ritm amețitor. Au apărut noi centre de editare a benzilor desenate, importante nu numai pentru Serbia, ci și pentru întreaga Iugoslavie, precum: Gornji Milanovac (Editura „Dečje novine”) și Novi Sad (Editura „Dnevnik” și Editura „Forum-Marketprint”). În următoarele trei decenii, cele trei edituri menţionate vor marca scena BD din toată Iugoslavia.
În anii ’70, s-a lansat și prima revistă de istoria și teoria BD, înființată de neobositul Žika Bogdanović. „Pegaz” era la acea vreme una din puținele reviste de acest gen din lume. Sub influența evenimentelor și trendurilor de pe scena BD din Franța, în primul rând cu apariția revistei BDSF „Metal Hurlant”, și în Serbia au apărut prin reviste BD povești și conținut mai matur și libertin, conţinând chiar și scene erotice.
Prin anii’ 80, ofensiva benzilor desenate a crescut ca număr de albume şi cărţi BD, distribuţia a cucerit și librăriile, s-au organizat expoziții și diverse evenimente dedicate BD, din ce în ce mai multe personalităţi din domeniul cultural și artistic au fost implicați în domeniu, autorii au devenit profesioniști și au realizat comenzi pentru editorii autohtoni și străini. Unii au beneficiat de statutul de angajați permanent ai editurilor și au fost foarte bine plătiți. Editorii au obținut licențe internaționale pentru munca autorilor locali pe titluri străine cunoscute – cum ar fi Tarzan, de exemplu, ca fiind cel mai faimos, pentru care editorul „Marketprint” de la Novi Sad a primit licența mondială și a folosit autori sârbi pentru producția mondială, timp de zece ani. A fost o perioadă dominată de revistele sârbești, precum: „Stripoteka” (1969-prezent), „Eks Almanah” (1975-1989), „Yu Strip” (1977-1987), „Zlatna serija” (1968-1992) și „Lunov Magnus strip” (1968-1993), dar și excelenta „Strip art” (1979-1986) din Sarajevo și seria-cult „Alan Ford” (1972-prezent) din Zagreb.
Ultimul a devenit un adevărat fenomen cultural și social. Cu excepția Italiei, de unde a provenit, fenomenul „Alan Ford” s-a produs doar în Iugoslavia. Au fost scrise cărți și numeroase articole despre acest fenomen, iar replicile din această serie se folosesc în comunicarea zilnică și astăzi.
Unele din seriile BD care au apărut la „Yu strip”, unde erau editate doar lucrările autorilor locali, multe din ele SF, precum: „Cat Claw”, „Kobra” (Kerac / Obradović), „Astroiđani” (Pahek), „Bernard Panasonik” (Janjetov) și „Teksaški jahači” (Milošević-R.M.Guera) au marcat una dintre cele mai prolifice și mai diverse perioade de pe scena BD sârbească. Autorii menționați și mulți alții au devenit profesioniștii BD, cu succese internaționale.
La sfârșitul anilor ’80, Zoran Janjetov l-a „moștenit” pe Jean Giraud-Moebius în celebra serie BDSF „L’Incal”, producând, alături de celebrul scenarist Alejandro Jodorowsky, continuarea aventurilor personajului John Difool.
În perioada 1960-1990, în Iugoslavia au fost publicate mii de reviste BD, majoritatea fiind opera editorilor sârbi („Dečje novine”, „Marketprint”, „Politika”, „Borba”…). Tirajele erau „astronomice” în raport cu cele de astăzi, cele „normale” erau de mai multe zeci de mii de exemplare, dar există mărturii că au existat și sute de mii de exemplare, tipărite pentru unele ediții și titluri populare („Zagor”, „Blek”…).
Întunecaţii ani 90
Odată cu dispariția Iugoslaviei, a dispărut și banda desenată, cel puțin temporar. Au dispărut tirajele și difuzarea cu care cititorii erau obișnuiți în perioada precedentă. În anii ’90, benzile desenate au fost menținute în principal prin reviste, fanzine, dar și prin multe ediții-pirat ale titlurilor străine recente, pe care cititorii din Serbia, din cauza embargoului, nu le-au putut citi nici în edițiile originale. Numărul mare de ediții-pirat, care, tehnic, se bucurau de un tipar foarte bun, este un fenomen în sine, dar este, de asemenea, și o dovadă că fanii seriilor BD așteptau cu nerăbdare noi titluri, cumpărându-le chiar dacă ele erau ilegale.
Renaşterea benzii desenate în noul mileniu
De vreo douăzeci de ani, editarea BD în Serbia şi-a reluat activitatea pe cale legală. Au urmat și schimbări editoriale, revistele BD cu care fanii erau obișnuiți s-au împuţinat şi ponderea lor descreşte în continuare, iar numărul albumelor și al cărților integrale BD a crescut progresiv. Tirajele au scăzut dramatic, dar calitatea tehnică și a conținutului a crescut. Din păcate, numărul cititorilor tineri de BD a scăzut şi el, ca o consecință a apariției conținutului digital omniprezent, dar probabil și a întreruperii continuității în editarea BD prin anii ’90 cauzată de dezintegrarea Iugoslaviei.
A avut loc și o creștere vizibilă a numărului de autori profesionişti BD din Serbia, care lucrează pentru editori străini, în primul rând pentru cei din Franța, Italia și SUA. Sunt mai mulți de cincizeci, din care cei mai renumiți sunt: Zoran Janjetov, Aleksa Gajić, Rajko Milošević (R.M. Guera), Branislav Kerac, Gradimir Smuđa, Darko Perović, Milan Jovanović, Dejan Nenadov, Mirko Čolak, Stevan Subić, Dražen Kovacević, Željko Pahek, Leonid Pilipović, Milorad Vicanović-Maza, Vladimir Krstić-Laci, Saša Rakezić-alias Aleksandar Zograf, Vujadin Radovanović, Jovan Ukropina, Marko Stojanović …
Marko Stojanović, cel mai cunoscut și productiv scenarist BD din Serbia, redactor-șef al revistei „Strip pressing” și organizatorul principal al Salonului BD de la Leskovac este și principalul autor al seriei BD: „Vekovnici”, printre alte, la care a desenat un număr impresionant de autori din toate țările balcanice și din restul lumii, printre care şi români. Primul album din seria „Vekovnici”, sau pe românește „Veșnicii”, a fost lansat într-o ediție de lux și în România, editat de neobositul autor, editor și promotor BD din Craiova, Marian Mirescu.
Unul dintre cei mai cunoscuți teoretici BD din fosta Iugoslavie, regretatul Zdravko Zupan (1950-2015), a publicat ediția capitală a cărții sale „Vek stripa u Srbiji” în 2007. O carte care conține în detalii un secol de istorie BD în Serbia.
Cu ocazia marcării centenarului de la începutul Primului război mondial, editorul System Comics, împreună cu Institutul Francez din Serbia, a lansat în 2014 un album pe tema respectivă, numit „Linije fronta”, creat de autori sârbi și francezi. Album a fost lansat și în Franța. A devenit în scurt timp o serie și a ajuns momentan la al nouălea album.
Logistica editurilor BD sârbeşti
În ciuda situației marcate de criza economică și de pandemia globală Covid-19, care a afectat toate segmentele vieții, numărul editorilor de BD din Serbia este, de două decenii, în continuă creștere. Apar unii noi, alţii din cei vechi semnificativi reduc numărul de ediții (Ed. Darkwood), iar alții le închid complet (Ed. Marketprint). În prezent, există 18 editori care se ocupă, aproape exclusiv, de publicarea benzilor desenate, deși există multe alte edituri, mici și mari, care editează ocazional albume și cărți BD. În prezent, cel mai activ și productiv editor din ultimii ani este „Čarobna knjiga” din Belgrad. Catalogul său editorial este dedicat în mare procent seriilor BD străine. Cu câţiva ani în urmă, acest editor producea doar beletristică, apoi a început și editarea BD, iar acum a ajuns ca aproximativ 70% din produsele sale să fie doar BD! Editura este axată în principal pe serii BD americane (Marvel, DC …), italiene (Bonelli editore) și europeene (BD Franţa / Belgia), sub formă de albume cartonate cu serii integrale. Unul dintre succesele recente ale acestei edituri este integrala seriei Asterix în 12 volume omnibus (câte trei albume fiecare), într-un ritm incredibil de rapid, de patru integrale pe an. În paralel, sunt lansate și toate noile albume ale acestui erou BD, care apar pe scena francofonă.
Toți ceilalți editori se concentrează în principal pe producţia traducerilor de titluri străine, dar există și edituri precum „System Comics” din Belgrad care promovează în mod semnificativ BD de autori locali și chiar traduc și publică albume străine ale autorilor celebri din Serbia. Editorul „Veseli Četvrtak” din Belgrad, care de fapt poartă nume după una dintre primele reviste sârbești BD din anii ’30, produce serii ale edituri italiene Bonelli, care apar și pe chioșcurile de ziare din toată Serbia și în câteva țări vecine, într-un ritm de una sau doua ediții săptămânale. Printre cei mai activi din ultimii ani se numără și editorii Komiko, Makondo, Phoenix press, Lokomotiva, Besna kobila, Golconda …
O succintă statistică editorială BD
În anul 2020, în Serbia au fost editate un număr total de 251 producţii BD (reviste, albume, cărți) (sursa: www.darkwoodprodavnica.rs). Având în vedere situația cu pandemia Covid-19, în raport cu anul 2019, cu un număr de 285 producţii BD (sursa: www.stripovi.com), nu este o scădere atât de mare. Ceea ce este important pentru cititorii și amatorii BD este faptul că toate produsele noi ale editorilor din țările fostei Iugoslavii, având în vedere limba comună, pot fi cumpărate și în Serbia. Astfel, oferta BD este mult mai mare și mai diversă. Statisticile neoficiale de pe site-ul stripovi.com spun că, în anul 2020, în țările fostei Iugoslavia au fost publicate un total de 688 de titluri BD. Chiar dacă luăm în considerare faptul că această ofertă include un număr mare de cărți BD omnibuz (cu trei, patru, cinci și mai multe albume), atunci putem trage concluzia că situația în editarea de BD este mult mai bună decât s-ar putea concluziona în baza situației economice actuale. Unii fani BD ar spune că aceasta este a treia Epocă de aur, iar unii ar spune, de asemenea, că aceasta, pe baza ofertei, este cel mai bun moment care a existat vreodată pentru cititorii și iubitorii de BD.
Asociația autorilor BD din Serbia
La sfârșitul anilor șaptezeci, mai exact în 1978, un grup de autori a înființat la Belgrad un grup neformal de BD numit „Beogradski krug 2”, iar ceva mai tărziu, în 1986, tot la Belgrad, a fost înființată prima „Asociație a autorilor BD din Serbia”. Odată cu dispariția Iugoslaviei, a dispărut și Asociația, dar a reapărut în 2010, la Belgrad (www.usus.org.rs). Asociația are aproximativ două sute de membri, iar unele estimări arată că, în Serbia, aproximativ trei sute de persoane erau implicate profesional în benzi desenate (date de pe site-ul web al Asociației).
Librării, biblioteci și sprijinul statului pentru editorii de BD
Numărul librăriilor specializate dedicate exclusiv benzilor desenate este în creștere. Ele există la Belgrad, Niš, Novi Sad, Subotica, Kragujevac, Jagodina … Cele mai vechi sunt „Alan Ford” (www.alanford.co.rs) și „Darkwood” (www.darkwoodprodavnica.rs) din Belgrad, dar în ultima vreme s-au afirmat cu succes și cele ale editurii ”Čarobna knjiga” (www.carobnaknjiga.rs). Benzile desenate au intrat de mult timp și în toate bibliotecile, locale și naționale sârbeşti. Pe lângă librăriile specializate menționate, benzile desenate pot fi găsite și în aproape toate celelalte librării din Serbia.
Statul susține editarea de BD de multă vreme. Anual, Ministerul Culturii din Republica Serbia organizează un concurs pentru achiziționarea producţiilor noi de BD pentru bibliotecile din toată țara. Comisia selectează şi decide, pe baza criteriilor de concurs deja stabilite, ce titluri să cumpere și în ce cantitate. Comisia oferă și recomandări bibliotecilor ce titluri să cumpere din propriile fonduri. Profitul este dublu, atât pentru cititori, cât și pentru editori. Cititorii pot închiria și citi noi titluri de BD, relativ ieftin și ușor, iar editorii de BD primesc sprijin financiar care le ușurează munca și le dă posibilitatea să continuă editarea. În ultimii ani, au apărut și mai multe producţii BD editate cu ajutorul fondurilor franceze pentru sprijinul editorilor de BD.
Saloane BD
Saloane BD au fost organizate în toată Serbia încă din anii ’90. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt „Smotra mladih strip autora” de la Leskovac (din anul 1995) și „Salonul Internațional BD” de la Belgrad (din anul 2003) (https://www.salonstripaskc.rs/sr/). Ambele manifestări sunt cunoscute și în afara granițelor Serbiei, deoarece mulți autori BD, cunoscuți și mai puțin cunoscuți, din toată Europa și restul lumii au participat la ele. Oaspeții din România sunt, de asemenea, obișnuiți participanți la ambele manifestări. Saloanele BD au loc, sau au fost organizate, și la Zaječar, Valjevo, Novi Sad, Zrenjanin, Niš, Pirot, Pančevo, Sombor, Kragujevac…
Școala BD „Đorđe Lobačev” din Belgrad
Din anul 1992, la Belgrad, există o școală de benzi desenate condusă de neobositul promotor de BD Vladimir-Vlada Vesović și numită „Đorđe Lobačev”, după numele celebrului autor BD. Sute de studenți au trecut prin această școală, dintre care aproximativ patruzeci au devenit autori profesioniști și lucrează pentru marii editori BD din Franța, Italia și SUA. Deși există și alte școli de BD, ilustrație și caricatură în Serbia, școala de benzi desenate, ilustrații și concept art „Đorđe Lobačev” este fără îndoială cea mai importantă și cea mai longevivă.
Leave a Reply