Cu premeditare sau din neînțelegere?
Nu fac parte din niciun partid (deși am avut suficiente propuneri).
Nu candidez la nicio funcție aleasă (deși am avut suficiente propuneri).
Dar nici nu pot (asi)sta pasiv când unele neadevăruri flagrante sunt aruncate în capul brașovenilor. Ultimul pe piață, cuprins într-un mesaj pur electoral, nu numai că mă revoltă, dar, mai mult, mă doare. Pentru că se referă la proiectul meu de suflet, acela al Noului Spital al Brașovului.
Unul dintre candidați declară în acel text că recentele (două la număr!) inițiative legislative privind ELIMINAREA din Legea terenului pentru Noul Spital a termenului de “regional” reprezintă un pericol pentru ca spitalul regional să mai poată fi construit.
Total eronat!
Pericolul pentru ca un Nou Spital să NU FIE CONSTRUIT la Brașov îl reprezintă tocmai această condiționare cuprinsă în legea de atribuire a terenului! Pentru că:
1. dacă nu se condiționează construirea unui anume tip de spital, înseamnă că orice tip de spital, INCLUSIV UNUL REGIONAL, poate fi edificat. Oricând! Deci nicio problemă!
2. dacă se condiționează atribuirea terenului de construirea unui spital OBLIGATORIU REGIONAL, iar o guvernare ulterioară ostilă ideii (influențată prin diverse tipuri de lobby) decide să nu mai fie de acord ca la Brașov să funcționeze un spital regional, NICIUN ALT FEL DE SPITAL nu mai poate fi construit pe suprafața atribuită prin lege!
Asta e adevărata problemă!
Acest pericol s-a și materializat la sfârșitul lui 2019, când fostul ministru al sănătății a “de-regionalizat” Noul spital Clinic de Urgență Brașov, iar proiectul s-a blocat precum Titanicul în Atlantic!
A fost nevoie de “analiza-semnal de alarmă” pe care am făcut-o chiar eu în iulie 2020 (după 9 luni de blocaj) și de mersul reprezentantului ANSB “cu jalba în proțap” în audiență la actualul ministru al sănătății, pentru ca acesta să reactiveze posibilitatea acceptării la nivel guvernamental ideea ca un spital regional să se aprobe și la Brașov.
Eu înțeleg că, prin introducerea grăbită a amendamentului “regional” la solicitarea expresă și explicită a colegului de partid, ministru al sănătății pe acele vremuri (Florin Bodog), modificând brutal parcursul proiectului IMAGINAT, INIȚIAT, DEZVOLTAT ȘI PROMOVAT (inclusiv de mine) în cadrul Asociației Noul Spital al Brașovului, oricine ar lupta până în panzele albe ca să-și conserve “contribuția”, oricât de riscantă ar fi pentru proiect.
Dar să afirmi că oponenții politici se împotrivesc realizării proiectului, deși ei îi oferă șanse suplimentare de realizare, asta e deja prea mult.
Ca să nu mai vorbim despre faptul că toți cei care țin morțiș să denumească Noul Spital ca fiind obligatoriu “regional”, contribuie efectiv la blocarea construirii unui spital corect dimensionat pentru Brașovul viitoarelor trei decenii, care să cuprindă 1500 de paturi de urgență din cele 2000 existente azi în cele “n” spitale vechi și global nefuncționale și a înființării unui Spital Clinic de Recuperare de 500 de paturi care să preia pacienții trecuți de faza acută a bolii.
Afirm cu tărie acest lucru pentru că, din păcate, în actuala strategie a guvernului și a ministerului sănătății, toate spitalele regionale vor trebui să se limiteze la o capacitate de circa 850 de paturi. Că nu sunt bani pentru mai mari!
Această limită probabil că poate fi acceptată de sisteme sanitare precum cele de la Cluj, Iasi și Craiova, mult mai bine dezvoltate. Dar Brașovul nu poate suporta ca doar 40% din capacitatea lui de paturi să funcționeze în condiții de secol XXI, în timp ce restul de 60% (1200 de paturi) să “defileze în haine cârpite”, în condiții neacreditabile! Indiferent câți bani vor mai fi băgați în clădiri de mult expirate conceptual sanitar!
Acesta este marele și realul pericol pentru proiectul Noului Spital al Brașovului!
Să presupunem că proiectul preluat de politicieni de la ANSB nu e cel mai bun (deși e!). În acest caz, nu credeți voi, onorabili brașoveni, că a sosit timpul unei reale și largi dezbateri pe acest subiect?
Care să aducă la lumina zilei argumentele fiecăruia dintre cei care cred că “ei știu mai bine, că doar au fost/sunt aleși”!
Un astfel de proiect nu poate fi dus la bun sfârșit, în condiții de calm comunitar, decât dacă e caracterizat de transparență și competență. Nu pe principiul “Ascultă comanda la mine!”
Mai spun ceva. Manipularea adevărului nu a adus niciodată vreun folos celor mulți, care au rămas, mereu, cu ochii în zare. Sau, parafrazând o vorbă de maidan, și mintiți, și cu buza umflată. Asta în timp ce manipulatorii lui căpătau puterea în mod ilegitim (tocmai pentru că afirmau în fals diverse).
Uitându-mă însă în jur, constat că a devenit tot mai posibilă varianta ca, în raport cu propriile așteptări electorale, și manipulatorii adevărului să ajungă să rămână, ei înșiși, “cu buza umflată”.
Urmare pumnul electoratului, care poate fi extrem de efectiv în asemenea condiții!
P.S. Această confruntare de idei, oricât de dură ar putea fi, nu exclude gratitudinea mea personală pentru sprijinul pe care omul Florin Ortan mi l-a oferit din proprie inițiativă în episodul meu de evoluție Covidiană. Chapeau!
Sursa foto: Facebook/Grigorescu Dan
Leave a Reply