În data de 16 decembrie 2025, Curtea de Apel Brașov își anunța susținerea pentru libertatea de exprimare a judecătorilor. Astăzi, 18 decembrie 2025, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov își anunță la rândul său susținea pentru libera exprimare a magistraților spunând: „introducerea unei dispoziții în Legea nr. 303/2022 potrivit căreia să se stabilească expres faptul că exercitarea dreptului la liberă exprimare de către un magistrat este garantată și că semnalarea disfuncționalităților din sistemul judiciar nu poate face obiectul abaterilor disciplinare.”
Ambele vin după decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Danileț, în care a stabilit că judecătorii au dreptul să se exprime public atunci când sunt în joc democrația, statul de drept sau funcționarea justiției, atât timp cât nu instigă la ură, violență sau nu afectează concret imparțialitatea justiției
Mai jos redau decizia Adunării Generale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, decizie care conține 4 puncte.
Azi, 17 decembrie 2025, orele 13:00, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a întrunit Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Adunarea Generală a fost convocată de către 10 procurori, din totalul de 14 procurori aflaţi în activitate, reprezentând cel puțin o treime din numărul de procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, conform art.108 comb. cu art. 55 alin.3 din Legea nr.304/2022 privind organizarea judiciară.
La Adunarea Generală au participat 13 procurori, din totalul de 14 procurori aflaţi în activitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, constatându-se întrunită condiţia de cvorum prev. de art. 17 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară al Parchetelor, aprobat prin Hotărârea nr.1106/2023 a Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Adunarea generală a fost prezidată de către d-nul prim procuror Adrian RADU.
Ordinea de zi stabilită a fost exprimarea de propuneri și puncte de vedere cu privire la îmbunătățirea calității actului de justiție și a condițiilor de muncă, acestea urmând să fie comunicate Președintelui României la adresa de e-mail colegis@presidency.ro.
La începutul ședinței, d-nul prim procuror Adrian RADU a adus la cunoștința participanților comunicatul de presă dat publicității în data de 16.12.2025 de CSM – Secția pentru procurori, care la punctul 2 a solicitat ca până în data de 15.01.2025 să fie convocate adunările generale „în vederea consultării procurorilor cu privire la necesitatea modificării legii penale și procesual penale, precum și a legilor justiției”.
În cadrul dezbaterilor, procurorii au propus și au dezbătut o parte dintre cele mai grave probleme ale sistemului judiciar și ale legislației penale și procesual penale, adoptând următoarele propuneri de modificare a legislației:
1) Asigurarea dreptului la liberă exprimare al magistraților.
Introducerea unei dispoziții în Legea nr. 303/2022 potrivit căreia să se stabilească expres faptul că exercitarea dreptului la liberă exprimare de către un magistrat este garantată și că semnalarea disfuncționalităților din sistemul judiciar nu poate face obiectul abaterilor disciplinare.
2) Disfuncționalități în sistemul de justiție.
Modificările legislative din anii 2018 și 2022 au generat disfuncționalități semnificative și inechități în sistemul de justiție. Astfel, apreciem ca fiind oportună modificarea legilor actuale în ceea ce privește următoarele domenii de reglementare:
a) promovarea efectivă a procurorilor și judecătorilor în funcții de execuție, inclusiv la DNA, DIICOT și ICCJ, să se realizeze în urma promovării examenelor scrise;
b) numirea în funcții de conducere la parchete și instanțe să se realizeze prin concurs, fără ca numirea să fie în apanajul conducătorului parchetului sau a instanței de judecată;
c) delegarea și detașarea procurorilor și judecătorilor la alte unități/instanțe/instituții – creșterea nivelului de transparență (de ex., prin afișarea locurilor disponibile și a criteriilor), limitarea duratei, excluderea posibilității de delegare sau detașare a procurorilor și judecătorilor în funcțiile de personal asimilat magistraților (corelativ cu ocuparea acestor funcţii cu personal asimilat), eliminarea diurnelor în ipoteza în care magistrații sunt delegați/detașați la o instituție situată în aceeași localitate cu unitatea/instanța unde funcționau anterior, iar delegarea/detașarea la alte unități să reprezinte o măsură subsidiară transferului;
d) durata cursurilor de formare inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii – reducerea duratei de la 3 la 2 ani;
e) anchetarea infracțiunilor comise de către magistrați – revenirea la competența prevăzută anterior modificărilor din anul 2018 și excluderea CSM din procedura de desemnare a procurorilor care instrumentează astfel de cauze.
3) Volumul mare de activitate şi durata de soluţionare a cauzelor.
În conformitate cu datele centralizate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cursul anului 2024, procurorii din România au soluționat un număr aproximativ 541.671 de dosare penale din totalul de 1.788.805 de dosare penale de soluționat. Conform aceloraşi date, numărul de posturi prevăzut de schemă era de 3.007 posturi, fiind ocupat un număr de 2.264 de posturi.
Având în vedere numărul foarte mare de dosare penale raportat la numărul de procurori, se impune găsirea unor soluţii în vederea creşterii celerităţii de soluţionare a cauzelor.
Soluţii propuse:
a) neînregistrarea tuturor faptelor sesizate prin reglementarea unei proceduri de filtrare a acestora, care să îi confere procurorului prerogativa unei analize de oportunitate în ceea ce priveşte declanşarea urmăririi penale cu privire la fapta sesizată (similar legislației din alte state – exemplu: Țările de Jos). În România, în ipoteza în care un act de sesizare îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă, există obligativitatea ca acea sesizare să fie înregistrată ca dosar penal și are un parcurs asemănător, indiferent de temeinicia sesizării și de gradul de pericol social al faptei. Această procedură nu ar aduce atingere dreptului de acces la justiție, fiind supusă controlului judiciar și unor criterii clare stabilite prin lege.
b) instituirea unei proceduri de urmărire penală accelerate pentru infracţiunile mai puţin grave; simplificarea procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei; hotărârile judecătorești care s-ar pronunța în astfel de cauze și cele care nu pot fi atacate (de ex., renunțările la urmărirea penală) să nu trebuiască să fie motivate. O astfel de procedură ar putea fi aplicată în cazul infracţiunilor de complexitate redusă și în care persoana cercetată recunoaşte comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa (recunoaştere făcută în prezenţa unui avocat ales/desemnat din oficiu). Această procedură ar presupune întocmirea unor acte procesuale/procedurale standardizate atât de
procurori cât și de judecători (formulare care să conţină doar elementele esenţiale pentru dispunerea unei soluţii în cauză).
c) eliminarea dublei calităţi (suspect și inculpat) a persoanei cercetate în faza de urmărire penală.
d) desființarea fazei camerei preliminare. În situația în care pe parcursul urmăririi penale sar întocmi acte standardizate, s-ar renunța la dubla calitate a persoanei cercetate și s-ar institui proceduri accelerate, faza camerei preliminare ar deveni inutilă, ea și acum reprezentând de foarte multe ori o frână în soluționarea cauzelor complexe anterior împlinirii termenelor de prescripție a răspunderii penale.
e) regândirea normelor de competență astfel încât să fie utilizată mai eficient capacitatea investigativă a parchetelor de la diferite niveluri. Nu este normal ca aceleași infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 ori de Legea nr. 241/2005 să fie instrumentate de procurorii DNA dacă sunt îndeplinite condițiile de la art. 13 din OUG nr. 43/2002, dar și de procurorii de la parchetele de pe lângă judecătorii dacă nu sunt îndeplinite respective condiții.
f) specificarea expresă în lege a faptului că orice interpretare obligatorie a normelor de procedură penală produce efecte numai pentru viitor și nu afectează validitatea actelor procedurale deja întocmite.
De exemplu, se întâmplă de multe ori ca la momentul administrării unei probe, aceasta să fie legală conform legislației și interpretărilor obligatorii existente. Ulterior administrării, se întâmplă ca anumite dispoziții legale de procedură penală să fie considerate neconstituționale (Decizia 51/2016) ori ICCJ să impună o anumită interpretare obligatorie prin HP (Decizia 430/2025) sau RIL (Decizia 8/2025) care să afecteze validitatea probei. În astfel de situații, se întâmplă să fie exclusă proba pe temeiul noii interpretări, lucru care determină prelungirea nejustificată a soluționării cauzei și împlinirea termenului de prescripție al răspunderii penale.
g) reformularea art. 172 CPP în sensul că în timpul urmăririi penale se efectuează raport de constatare tehnico-științifică, necondiționat de existența urgenței, iar expertiza se dispune doar dacă procurorul consideră că este necesară. Urmărirea penală se caracterizează prin lipsa publicității și prin celeritate, iar pentru a păstra aceste două caracteristici este nevoie să fie implicate cât mai puține persoane străine de cauză în procedurile penale, iar administrarea probei se face mai rapid prin limitarea externalizării răspunderii întocmirii actului către un terț.
h) adoptarea unor modificări legislative urgente.
Se impune ca urgent să fie eliminată din cuprinsul art. 10 alin. 2 din Legea 241/2005 sintagma „prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate”. Prevederea indicată este în contradicţie cu principiul enunţat de art. 103 alin. 1 CPP, iar aplicarea ei în practică ar conduce la tergiversarea în mod suplimentar a cauzelor vizând infracţiuni de evaziune fiscală, cu riscul împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, precum şi generarea unor costuri suplimentare organelor de urmărire penală.
De asemenea, se impune ca urgent să fie modificat art. 1 alin. 2 din OUG nr. 120/2005 în sensul că lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei generale anticorupţie să aibă competenţa să efectueze actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 săvârşite și de alte persoane decât personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
4) Condiții de muncă inadecvate și alte cauze care afectează capacitatea operațională a parchetelor.
Soluţii propuse:
a) reorganizarea parchetelor de pe lângă judecătorii sub forma unui parchet unic la nivel de județ. În România există un număr mare de parchete cu scheme de personal reduse, acestea fiind aflate în unităţi administrative caracterizate de un număr al populației mai redus. Acest aspect conferă acestor unităţi o atractivitate redusă, fiind mereu necesară găsirea unor soluţii temporare pentru acoperirea necesităţii de resurse umane de la aceste unităţi (delegarea, numirea unor procurori stagiari). În ipoteza desfiinţării acestor parchete şi a aducerii acestor funcţii la parchetul unic, s-ar realiza o economie a resurselor financiare prin eliminarea cheltuielilor curente privind sediile acestor unităţi şi prin desfiinţarea unor funcţii de conducere şi transformarea acestora în funcţii de execuţie.
b) crearea unui corp al poliției judiciare în cadrul Ministerului Public constituit din polițiști specializați în domenii precum criminalitatea economico-financiară, infracțiuni de mediu, criminalitate informatică, corupție, al cărui statut să fie similar celui prevăzut de art. 10 din OUG nr. 43/2002. O astfel de soluție ar avea ca avantaje: creșterea celerității soluționării cauzelor, eliminarea dublei subordonări a polițiștilor și o mai bună gestionare a resurselor angrenate în cadrul unei anchete penale.
c) crearea unei infrastructuri digitale care să sprijine activitatea de urmărire penală. Este nevoie să fie accelerat procesul de digitalizare a activității investigative pe mai multe dimensiuni: utilizarea unor soluții informatice avansate, care să permită transcrierea automată a declarațiilor și a înregistrărilor audio şi audio-video, gestionarea electronică a documentelor și realizarea unor analize sintetice ale volumelor mari de date; acces direct la toate bazele de date deținute de alte instituții; asigurarea unei infrastructuri proprii pentru punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică.
d) detașarea de specialiști din domeniile care se regăsesc în mod frecvent în procesele penale la toate unitățile de parchet;
e) asigurarea unor condiții de muncă decente şi a unei infrastructuri pentru desfășurarea în condiții optime a activității de urmărire penală: număr suficient de personal auxiliar de specialitate şi de specialişti IT; sedii spațioase și dotate corespunzător; digitalizare proceselor de muncă și pentru satisfacerea nevoilor de arhivare.
În raport cu cele ce preced, Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov,
H O T Ă R Ă Ş T E:
Art.1. Adoptarea propunerilor de modificare a legii penale și procesual penale, precum și a legilor justiției prezentate în expozitiv.
Art.2. Prezenta hotărâre va fi comunicată Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori, Președintelui României (colegis@presindecy.ro) și va fi publicată pe site-ul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în vederea preluării de către instituțiile de presă și a aducerii conținutului ei la cunoștința cetățenilor.
PRIM-PROCUROR, Adrian RADU
Leave a Reply