S-a încheiat o frumoasă săptămână de toamnă și spun frumoasă pentru că pe fondul culorilor de toamnă, Brașovul a avut parte de literatură. Fiind o vreme plăcută, mi-a fost foarte ușor să-mi trec în program patru evenimente literare. Mai mult, am lăsat și pensula de lavabilă ca să pot ajunge acestea. Este o chestiune de alegere, nu de putință.
Am adus în discuție lavabila într-un material în care vreau să vă vorbesc despre patru evenimente literare, având două trimiteri. Prima este aceea în care accentuez faptul că treburile gospodărești pot fi lăsate deoparte pentru a merge la o lansare de carte. Și fac această accentuare pentru toți aceia care cred că sunt prea ocupați pentru a merge la un eveniment literar. Aceia care spun „nu pot să vin, am atât de multă treabă”. Este, de fapt, o alegere.
A doua trimitere este una simbolică, a lavabilei proaspăt aplicată, către pagina albă, pe care scriitorul sau scriitoarea își așează creația și, de pe care noi, cititorii ne hrănim cu experiențe și trăiri. Într-un fel este și despre modul în care alegi să-ți pictezi viața.
Așadar, spuneam de patru evenimente. Iată-le în ordine cronologică: Seara de poezie Decopertat Brașov – 30 octombrie; întâlnirile CenaKLUb Tiuk, lansare de carte, Marin Mălaicu-Hondrari – Clandestin, 1 noiembrie; întâlnirile clubului Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets, lansare volum de poezie Flavia Dima și concert Ruthless Chord Collective – 1 noiembrie; Lansare de carte Radu Vancu, Boala & Războiul. Jurnal, 2020-2024 în cadrul Bookfest Brașov – 3 octombrie.
La Decopertat Brașov am mers pentru a doua oară. Nu vă spun mai multe acum despre Decopertat pentru că o să revin cu un material dedicat, dar menționez că este un spațiu extraordinar de creație, un spațiu în care sunt susținuți artiștii emergenți, un spațiu în care aceștia își pot prezenta creațiile. Tema ediției din 30 octombrie a fost „Adevărații monștri sunt oamenii”.
Lansarea romanului Clandestin al lui Marin Mălaicu-Hondrari a avut loc la Librăria Humanitas, locul de unde Mihail Vakulovski ne dă un fir dulce-amar al interacțiunii dintre librar și clienții librăriei. Mihail Vakulovski a creat CenaKLUb Tiuk și este spațiul unde ne putem întâlni cu literatura contemporană și cu scriitorii și scriitoarele contemporane.
Despre romanul Clandestin, Mihai Vakulovski a scris în Revista Golan:
„Noua carte a lui Marin Mălaicu‑Hondrari, Clandestin, e un roman arriago-bolanonian, un thriller existențial, psihologic, social, istoric, de acțiune, de dragoste, foarte consistent și intens, profund cinematografic. Se citește cu sufletul la gură și cu cea mai mare plăcere, chiar dacă istoria calcă în picioare soarta unor oameni (unii nevinovați, alții „idioți utili” manipulați, pînă la urmă criminali), cum se întîmplă de fiecare dată în urma unor evenimente istorice. Motoul romanului e un citat înspăimînător dintr-o declarație a unui miner din Băile Sîngeorzului: „Ne‑au zis să schilodim și să omorîm, că nu o să ni se întîmple nimic, și‑am schilodit, și‑am omorît, și nu ni s‑a întîmplat nimic”. Ei, da, cartea e și despre mineriadele din primii ani de după Revoluție, cele provocate și susținute de primul președinte român post-decembrist, însuși Ion Iliescu-„măi dragă”, încă în viață, niciodată pedepsit pentru crimele pe care le-a comis la mineriadele care ne-au întors în Evul Mediu.”
Pe Marin Mălaicu-Hondrari l-am văzut live pentru prima dată și, după discuția pe care a avut-o cu Mihail Vakulovski și scriitoarea Maria Orban, devine un autor pus pe lista „de citit”. De multe ori, scriitorul este capătul de fir spre creația sa, este cel care atrage cititorii spre cartea sa.
Clubul Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets se ține de câțiva ani deja și este spațiul în care poezia contemporană își găsește locul cel mai bine. Ținut în Tipografia, clubul pare să ofere o simbioză perfectă între provocarea literară, intelectuală și petrecerea timpului liber. De fapt, clubul, prin intermediul poeziei, ne oferă nouă, cititorilor, libertatea intelectuală de a avea momente, stări și trăiri calitative.
Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets este Robert Gabriel Elekes, care reușește să aducă la Brașov poeți și poete importante ale contemporaneității românești. În afară de Elekes, în spațiul poetic al clubului i-am putut întâlni și pe Adrian Lăcătuș, Mihai Ignat, Romulus Bucur, Caius Dobrescu, o parte din grupul de la Litere Brașov, singura facultate brașoveană care iese printre oameni, care duce educația către oameni.
Despre volumul Flaviei Dima, „ulaanbaatar”, lansat pe 1 noiembrie, pot să spun că sunt împărțit, la fel ca volumul, în două, cu o primă parte care nu m-a prins, o parte aproape de jurnal, dar și o a doua parte bună, mai intimă, în care Flavia Dima intră în lumea sentimentelor, dar insuficient pentru a mă convinge să pun volumul pe lista „de citit”.
Pe Radu Vancu l-am întâlnit pentru prima dată în 2023 la Timișoara, la tramvaiul poeziei. Eram cu Adriana și un prieten și nici măcar nu știam de evenimentul la care urma să participe Radu Vancu, până ne-a spus o prietenă. Urmărindu-l pe Radu Vancu pe Facebook, a fost o decizie foarte ușoară de a merge la tramvaiul poeziei, unde acesta a vorbit de volumul său de poezie Kaddish, volum care nu ieșise încă în librării. Kaddish are o putere năucitoare, este volumul de poezie la care mă întorc și la un an distanță de la prima lectură. În poezile din acest volum, condeiul lui Radu Vancu taie adânc în ființa umană, dar nu pentru a o ucide, ci pentru că „poezia pansează – dar fără anestezic”.
În cadrul Boofest Brașov, pe 3 octombrie, Radu Vancu a lansat Boala & Războiul. Jurnal, 2020-2024. Alături de el a fost Adrian Lăcătuș. Abia aștept să-l citesc și vă las cuvintele Ioanei Pârvulescu de pe coperta patru: „pentru că ascund sub multele straturi culturale o traumă asumată, paginile acestea construiesc puternice ziduri de apărare a frumuseții și bunătății. Jurnalul lui Radu Vancu (16 februarie 2020 – 25 iunie 2024) este o mare îmbrățișare dată vieții”.
Leave a Reply