George Moise, scriitor român, trăitor în Japonia, își va lansa în România noul roman: „Boran, dumnezeul subteran” (Curtea Veche Publishing, 2025).
La Brașov, lansarea va avea loc joi, 27 martie, ora 18.00, la la Librăria Humanitas Brașov.
Invitați: Luana Schidu, Mihail Vakulovski, Ovidiu Șimonca.
În cadrul lansării, cititorii vor putea asista și la o ceremonie boraniană video, realizată de Costin Chioreanu, cu vocea înregistrată a actorului Marius Manole.
George Moise locuiește în Japonia din 2008. A debutat în 2011, la Curtea Veche Publishing, cu „Iertați-mă că nu sunt japonez”, jurnalul adaptării (sau al inadaptării) în Japonia, urmat de „Kanashibari, povestiri japoneze pe jumătate visate”.
A mai publicat proză scurtă în volumul colectiv „Scrisori din Cipangu” (Trei, 2016) și în revistele „iocan” (Vellant, 2016, 2019), „Familia” (2023) și „Matca Literară” (2024).
Fragmente din „Boran, dumnezeul subteran”:
„Reprezentantul BOR a scos din buzunar un recipient PET și l-a stropit pe celălalt, pe moderator și alandala în studio, în timp ce bolborosea împroșcând bobițe cleioase de salivă printre picăturile de agheasmă. O gâlgâitură din PET-ul storcit a nimerit în camera care lua cadre generale cu studioul și ecranele celor de acasă le-au părut niște hublouri pătrate ale unui vas care se scufundă sau ferestrele propriilor case, înecate de un alt potop.”
„Dezbaterile BOR versus BORAN erau tot mai dese și făceau audiențe serioase. În câteva săptămâni, după maidanezi, cai sălbatici, exploatări aurifere, avorturi, virusuri, conspirații, sistemul electoral american, Orientul Mijlociu, proxy-wars, românii deveniseră experți și în vechiul testament și în religii precreștine.
Pe internet duduiau grupurile de conspirații, invazii extraterestre, QAnon, civilizație dacă, tratamente naturiste și noua medicină germană.”
„Ce dacă oamenii s-au simțit din nou înșelați, mințiți, jigniți și au ieșit iar în stradă? Dacă i-au mințit o dată, îi mai puteau minți și a doua oară. De câte ori era nevoie.“
„Avea să-l sune pe patriarh, să-l necăjească puțin, apoi să-i spună că totul o să fie bine. Ieși, Dane, și bagă un comunicat, că a fost o încercare a credinței venită de sus, bla-bla, găsești tu. Da, mă, ieși cu o scrisoare de-aia de-a voastră, ironică, nu, irenică, așa, dar scrisă mișto, la sentiment, să plângă coafezele-n canapele.”
„De Sfintele Paști, Popa Gorilă ar fi intrat în curtea bisericii cu sfială. Ca atunci când s-a întors prima dată, după retrocedare, tot așa s-ar opri pentru o clipă, încă legat de bisericuța lui, Sfânta Iesle. Ceva îl trage de fiecare dată înapoi, acolo, în îngustimea staulului din curte, unde îndumnezeirea îl înfiorase mai tare decât în clădirea care acum îi apărea rece și golită de orice credință.”
Leave a Reply