Documentarul Justiție capturată făcut de Recorder este de premiat pentru excelență în jurnalism. Orice jurnalist și publicație ar trebui să-și dorească să aibă în portofoliu un astfel de material.
Nu știu dacă vă dați seama câtă muncă este în spatele realizării unui astfel de material. E imens, ca timp și efort. Vă spun dintr-un un exemplu personal, cel în care am prezentat abuzurile de la monumentele istorice Muzeul Prima Școală Românească, Casa Barac, Chilii și Casa Nicolae Ciurcu. Din momentul în care am aflat de situație, iulie 2024, au fost necesare câteva luni până la publicarea primului articol în octombrie 2024, iar ultimul dintr-o serie de șapte l-am publicat în august 2025. Și nici la momentul acesta munca mea pe acest subiect nu s-a încheiat. Și pentru că tot vorbim de justiție, tare aș vrea să știu în ce stadiu se află dosarul penal.
În acest context societal, să fii jurnalist devine o chestiune de curaj sau de tăcere (aceasta din urmă însemnând aplecarea condeiului în fața unor interese politice și financiare).
O s-o spun de fiecare dată, sunt două lucruri care pot face posibil realizarea unui material de investigație, mai ales ca cel făcut de Recorder. Trebuie ca măcar unul dintre acestea două să fie posibil.
Primul este acela în care cineva să-și asume cu nume și funcție să vorbească public, cineva care știe subiectul și are competențe pe domeniul investigat.
Al doilea, în cazul în care nu este nicio persoană dispusă să vorbească public, este ca cineva să fie dispus să pună la dispoziție documente relevante subiectului investigat și publicabile.
Câteva elemente pe care le consider foarte importante în documentarul Recorder
Asumarea făcută de magistrații și foștii magistrați de a apărea în documentar au dat un mesaj celorlalți din breaslă că e momentul de a lua o poziție împotriva abuzurilor și interferențelor din justiție. Și acest lucru a avut efect. Judecătoarea Raluca Moroșanu de la Curtea de Apel București a fost prima care a avut curajul de a intra peste șefa dumneaei pentru a confirma cele prezentate în documentar. La scurt timp a apărut în spațiul public o listă de 178 magistrați, publicată de Sorina Marinaș – Curtea de Apel Craiova, care își anunță solidaritatea pentru Laurențiu Beșu și Raluca Moroșanu pentru „curajul de a sesiza problemele și presiunile din sistemul de justiție”. Între timp, lista a crescut la peste 800 de semnatari, iar judecătoarea Raluca Moroșanu a ieșit public într-un interviu pentru Recorder.
Este important pentru întreaga societate, ca mai mulți magistrați să iasă public și să denunțe abuzurile și interferențele din justiție. Este un moment în care se poate face o schimbare în justiție. Iar mesajul judecătoarei Raluca Moroșanu este cât se poate de explicit: „dacă nu se schimbă ceva acum, nu se va mai schimba niciodată”. Interviul făcut de recorder cu judecătoarea Raluca Moroșanu este practic continuarea documentarului. În direcția schimbării, ar fi util ca și alți magistrați să acorde interviuri pentru Recorder.
În documentar și în discursuri publice apare mențiunea că cei mai mulți magistrați sunt corecți, iar cei care fac interesele unor politicieni sau altor părți sunt puțini. Posibil să greșesc, dar la acest moment aș spune că raportul e invers, uitându-mă la numărul de magistrați care și-au asumat public denunțarea abuzurilor și interferențelor din justiție. Toți ceilalți care sunt corecți, dar care tac, sunt complici la abuzurile și interferențele din justiție. De ce tac? De frică, pare să fie răspunsul ieșit din documentarul și interviul Recorder.
Un alt aspect ține de mesajul unor magistrați din documentar că justiția poate fi salvată prin vot sau prin presiune publică.
E adevărat că ambele pot ajuta, dar doar într-o mică măsură. Vă reamintesc de protestele împotriva OUG 13, iar astăzi sistemul judiciar românesc operează cu prescripția, care așa cum se vede foarte bine în documentar este unealta principală de a-i scăpa pe corupți. Iar prescripția trebuie să dispară dacă avem pretenție de stat de drept și democrație.
Votul ar trebui să fie pârghia suficientă într-o democrație, dar vedem că nu este. Aleșii au votat acte normative în favoarea corupților.
Vedem din documentar că și în cazul unor măsuri bune introduse, cum ar fi sistemul Ecris, s-au găsit modalități ca lucrurile să fie făcute altfel, prin decizii ale președintelui CSM care vizau schimbări la completuri de judecată. Mai mult, așa cum precizează judecătoarea Raluca Moroșanu, au existat și decizii nelegale, dar față de care nimeni nu pare să fi făcut ceva. Iar acest aspect este îngrijorător, să vezi cum în cadrul justiției există comportamente nelegale.
Și vreau să punctez ceea ce consider că este cel mai important aspect din justiția românească. Aceasta poate fi salvată doar de cei din interior. Doar magistrații pot salva justiția. Întreb, dacă sunt atât de mulți magistrați corecți, de ce avem personaje precum Lia Savonea, Marius Voineag și Liana Arsenie la vârful sistemului?
Documentarul Recorder explică perfect modul în care sunt aleși membrii CSM, instituție care apoi influențează puternic ce se întâmplă în toate instituțiile din țară, curți de apel, tribunale, judecătorii, parchete. Membrii CSM sunt aleși prin vot de către toți magistrații din țară și au un mandat de 6 ani. Componența e de 9 judecători și 5 procurori. Președintele CSM este apoi ales întotdeauna dintre cei 9 judecători, iar vicepreședintele dintre cei 5 procurori.
Documentarul Recorder arată problemele din justiția românească, dar nu le rezolvă. Este nevoie ca acei magistrați corecți să candideze pentru un loc în CSM și să voteze doar cu candidații corecți pentru CSM. Este nevoie de aceștia pentru a se implica și pe partea de conducere a instituțiilor din justiție și să repare toate problemele.
Justiția este distrusă din interior, de magistrații corupți. Nu sunt persoane venite din exterior, fără pregătire în magistratură, la conducerea instituțiilor din sistemul judiciar.
În final, trebuie subliniată și conviețuirea unor magistrați cu actori politici. Sunt două exemple foarte clar prezentate a doi politicieni care beneficiază puternic de această conviețuire, Marian Vanghelie și Tudor Pendiuc, ambii de la PSD. Dar trebuie arătată și prezența PNL în această conviețuire, prin exemplul dat în documentar, al lui Cătălin Predoiu care îl numește pe Marius Voineag la conducerea DNA.
Sunt câteva exemple care arată cum se face interferența și care sunt beneficiile pentru inculpații din dosarele penale.
Cu toate acestea menționate, documentarul Recorder ar trebui să fie punctul de pornire al unei discuții ample de reformare a justiției.
Dar până la discuția despre reformă, urmează o bătălie mediatică, în care o să vedeți atacuri la adresa Recorder și a magistraților care au ieșit public, atacuri care sunt făcute instituțional de magistrații expuși în documentar, de anumiți politicieni și de o parte a presei.
Leave a Reply