În situații de criză, paranoia câștigă teren. Avem nevoie de educație și politici publice puternice pentru a o combate

Până acum oamenii își luau singuri temperatura și nu căutau cadre medicale specializate în „măsuratul temperaturii”, mulți dintre români se considerau chiar ei înșiși niște medici – știau exact ce pastile să ceară de la farmacie, nici nu mai întrebau medicul specialist înainte să cumpere ceva, că „știau ei mai bine”, doar „au mai luat”.

Luau atâtea antibiotice de capul lor că a fost necesar un ordin al Ministerului Sănătății care să interzică achiziția de antibiotice fără rețetă. Luau fără probleme temperatura copiilor și le dădeau nurofen și sirop, fără să meargă de fiecare dată la medic pentru asta.

Dar acum ei vor personal specializat pentru ținut un termometru în mână, ca urmare a unei atitudini pro teorii conspiraționiste și, mai departe, a unor gânduri paranoice.

Paranoia (sau frica irațională față de cineva/ceva care vrea să ne facă rău) a condus la reacții iraționale și isterice din partea populației. De la Bill Gates care vrea să facă rău, la cipuri pe care ar vrea autoritățile să ni le implanteze, 5G care spală creierul oamenilor, măștile care obstrucționează oxigenul sau COVID-19 care nu există.

Mulți oameni ridiculizează aceste reacții, conducând însă foarte ușor la agresiune socială, neajutând de fapt la stoparea fenomenului, ci la amplificarea lui. Luând în calcul starea de anxietate prin care trec oamenii în această perioadă din cauza COVID-19, precum și volumul mare de mesaje constante și agresive din partea conspiraționiștilor pe rețelele de socializare este clar că gândurile paranoice sunt accentuate pentru oamenii care sunt predispuși la acestea sau care sunt copleșiți de subiecte pe care nu le stăpânesc, dar pe care încearcă să le înțeleagă. Numărul mare de articole de pe site-uri obscure care aduc informații false sau exagerează în prezentarea unor pericole și rapiditatea cu care acestea se propagă în mediul online creează panică și dă naștere la gânduri paranoice. În paralel cu aceste site-uri, mass-media are responsabilitatea de a prezentata echilibrat știrile, cu date și argumente, este nevoie ca mass-media să acționeze etic și corect, nu în căutare de senzațional.

Totuși, oamenii cu gânduri paranoice refuză să accepte realitatea, indiferent câte argumente și aspecte logice li s-ar prezenta. În mare parte pentru că atunci când evaluăm, avem tendința de a accepta acele aspecte cu care suntem familiarizați sau care ne confirmă lucrurile cu care rezonăm, practic acceptăm cu ușurință lucrurile din zona noastră de confort. Odată ce ne-am însușit o idee, facem tot posibilul să găsim peste tot argumente și dovezi pentru a ne susține poziția și chiar dacă oamenilor li se prezintă argumente și date care arată contrariul, acestea vor fi foarte greu acceptate. De asemenea, nici situațiile sociale prin care am trecut nu au fost de ajutor, este clar că încrederea în autoriăți a scăzut pe măsură ce de-a lungul timpului au fost scoase la iveală suficiente cazuri de corupție, abuz de putere și minciună.

Acest fenomen nu este prezent doar în România, ci și în alte țări, iar oamenii despre care vorbim vor să se afle pe o poziție de putere, își oferă importanță: guvernul vrea să le facă rău, să le asculte telefonul, să-i cipeze, să le îngrădească drepturile sau să-i vaccineze cu cine știe ce substanțe. Însă, la nivel subconștient, gândurile paranoice nu fac nimic altceva decât să reflecte gândurile negative pe care omul le are față de el însuși.

Persecutorul în mintea celui cu gânduri paranoice are multă putere (statul/guvernul, Bill Gates, corporațiile), la fel cum, dacă vă amintiți, pe vremea protestelor împotriva abuzurilor în justiție din 2017/2018, Soroș era cel care avea planuri malefice în ochii unora. Cu cât gândurile paranoice sunt mai puternice, cu atât omul poate deveni mai nefuncțional, se poate închide foarte mult în el, se poate izola sau poate ajunge să trăiască într-o frică puternică și continuă.

Paranoia se dezvoltă pe un fond de ambiguitate și, așa cum spuneam în articolul Vremuri de pandemie. Partea a IV-a – COVID-19, anxietate și societate. Ce învățăm și ce facem mai departe?, România este o țară cu nevoie ridicată de evitare a incertitudinii, deci are nevoie să evite lucrurile ambigue. Noi nu avem o educație sanitară de prevenție, iar statul nu a implementat politici publice în acest sens. Așadar, lipsa unei educații în acest sens poate produce foarte ușor nesiguranță, iar nesiguranța transformă oamenii în ființe vulnerabile în fața teoriilor conspirației și știrilor false, dând cu ușurință naștere la gânduri paranoice. Aici avem exemplul mișcării anti-vaccin care a crescut foarte mult în ultimii ani. Lipsa de educație în ceea ce privește sănătatea și vaccinurile i-au făcut pe oameni vulnerabili în fața propagandei anti-vaccin. La fel e și cazul termometrizării cu care ne confruntăm în prezent, caz în care oamenii s-au isterizat în fața unei acțiuni pe care până de curând o făceau ei înșiși în mod mecanic.

Oamenii care au gânduri paranoice sunt mult mai predispuși la îngrijorare și au o înclinație mai mare spre negativism. Consecința este că vor fi mai predispuși să amplifice situația și să ajungă la overthinking (tendință de a te gândi asupra unui lucru prea mult și pentru o perioadă prea lungă de timp, de a „despica firul în 4”).

Astfel, ridiculizarea despre care spuneam mai sus nu are cum ajuta această categorie de oameni sau să reducă fenomenul. În locul ridiculăzării, am putea, în schimb, să încercăm desensibilizarea lor. Așa cum în domeniul medical utilizăm desensibilizarea pentru a combate alergii (practic, persoana alergică este expusă constant la acele substanțe la care este alergică), așa cum în cazul terapiei cognitiv-comportamentale avem ca tehnică desensibilizarea, în sensul de a expune gradual actorul social la lucrurile de care se teme, oare putem gândi și în acest caz programe prin care oamenii să poată lua contact (indirect) cu temerile lor? Putem gândi programe creative prin care oamenii să vadă că tehnologia 5G sau vaccinul nu reprezintă pericole și că acest comportament „overprotective” (exagerat de protector) nu face nimic altceva decât să le crească/intensifice o frică nejustificată?

Desigur că este nevoie de mai mult, este nevoie de politici publice și de educație asupra sănătății, astfel încât oamenii să poată înțelege, de exemplu, beneficiile unui vaccin. Și totodată, e nevoie de informare transparentă, care să prezinte obiectiv și riscurile pe care un vaccin le poate avea asupra unui organism. Avem nevoie de educație și politici publice puternice.

Mai departe, cu cât o comunitate este mai săracă, cu atât oamenii sunt mai susceptibili și mai sensibili la a dezvolta gândire paranoică. Inegalitatea și inechitatea sunt factori care creează frustrare, diferența între oamenii care trăiesc decent și cei care nu au acces la resurse, discrepanțele din societate fac ca membrii comunității să fie mai neîncrezători față de sistem, dar și unii față de ceilalți, discrepanțele îi fac să privească cu suspiciune lucrurile și oamenii din jurul lor.

Richard Wilkinson afirmă că în societățile în care există inegalitate economică și socială, vor exista probleme; oamenii simpli se vor vedea inferiori și vor apărea probleme în ceea ce privește subordonarea. Poate „subordonare” nu este chiar un cuvânt potrivit, având conotație negativă, poate mai corect ar fi să spunem că vor apărea probleme în ceea ce privește respectarea normelor. Iar astăzi trăim acest lucru. Teoria spune că în societățile cu distanță mare față de putere (cum este România), cei care dețin puterea vor face tot posibilul să păstreze distanța cât mai mare, în timp ce oamenii fără putere vor face tot posibilul să reducă această distanță. Această „luptă” conduce la conflicte și la o lipsă de implicare în societate, dar și la pierderea încrederii față de cei de lângă noi.

Avem nevoie de educație, de creșterea calității vieții oamenilor și reducerea inechităților din societate, avem nevoie să începem să clădim încredere reciprocă și implicare în viața cetății prin implicarea cetățenilor în deciziile care se iau în comunitate și care au impact asupra vieții lor. Iar simultan cu aceste măsuri, vom vedea în timp și reducerea ideilor paranoice, a panicii, vom vedea o abordare mai calmă și mai calculată.

Leave a Reply

Your email address will not be published.