Un material scris de Dr. Mihaela Caian și Dr. Cătălin Lazăr pentru Info Clima, o rețea de cercetători care publică articole pe subiectul schimbărilor climatice.
Dr. Mihaela Caian: Cercetător științific principal gradul I în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie (ANM) din România, având o carieră de excepție în domeniul meteorologiei și climatologiei. Absolventă a Facultății de Matematică a Universității din București (1985), cu specializare în mecanica fluidelor, și-a continuat formarea printr-un master în modelare numerică în meteorologie la Meteo-France, Toulouse (1992), și un doctorat în meteorologie la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse (1996).
De-a lungul carierei sale, Dr. Caian a acumulat o vastă experiență profesională, lucrând atât în România, cât și la nivel internațional. După finalizarea doctoratului, a revenit la ANM, unde a avansat rapid până la poziția de șef al Laboratorului de Meteorologie Dinamică și Modelare Numerică (2004-2010). În perioada 2010-2016, a fost cercetător senior la Rossby Centre for Climate Research din Suedia, contribuind la proiecte europene de mare anvergură privind schimbările climatice. Începând cu 2017, coordonează Grupul de Prognoză Lunară-Sezon din cadrul ANM, concentrându-se pe modelarea climatică regională și globală.
Dr. Cătălin Lazăr: Fiziolog vegetal și cercetător științific senior, specializat în modelarea creșterii și dezvoltării culturilor de câmp. În prezent, ocupă funcția de șef al Departamentului de Genotipare și Fenotipare din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea. El este un expert recunoscut în fiziologia plantelor și modelarea creșterii culturilor, cu contribuții semnificative la înțelegerea impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii europene.
Poziția sa îl plasează în centrul cercetărilor privind adaptarea culturilor agricole la condițiile pedoclimatice din România, cu accent pe îmbunătățirea rezistenței la stresuri abiotice. A condus adaptarea modelului WOFOST la condițiile românești, integrat în sistemul european MARS pentru prognoza recoltei. Lucrările sale recente privind răspunsul fiziologic al plantelor la stresul termic indică direcții viitoare de cercetare transdisciplinară.”
Impactul direct asupra producției agricole și riscurile majore
Putem observa deja impactul major pe care schimbările climatice îl au asupra producției agricole, mai ales în zona de sud a României. Mai mult, modelările efectuate în cadrul studiilor publicate în ultimii ani prezintă un tablou îngrijorător pentru producția agricolă din România pentru viitor. Dacă e să ne uităm la impactul prezent, datele prezentate de curând într-o analiză WWF România indică evoluții îngrijorătoare pentru sectorul agricol din România, astfel observăm că:
- Mai mult de 11 milioane de hectare riscă aridizarea și circa 7,5 milioane deșertificarea în Dobrogea, sudul Câmpiei Române și Moldova.
- Între 70% și 100% din culturile de grâu, orzoaică, ovăz și rapiță însămânțate în toamna anului 2023 au fost compromise
- Circa 2 milioane de hectare de porumb și floarea soarelui, însămânțate în primăvara anului 2024 au fost compromise
- În anii cu secetă extremă observăm o scădere de 15-25% a producției de grâu și de 20-30% a producției de fructe și legume
Această tendință negativă se va agrava mai mult în viitor din cauza creșterii temperaturilor, a incidenței mai mari a fenomenelor meteo extreme și a schimbării structurii precipitațiilor. Astfel modelările recente indică o scădere a producției de porumb cu peste 10-13% până în 2050 și peste 15% până în 2070 în cazul scenariului extrem RCP8.5, în medie multianuală (30 ani), scăderile în ani secetoși putând fi mult mai mari.
Cauzele acestei scăderi în producție sunt reducerea perioadelor de umplere a bobului și stresul termic și hidric din timpul încărcării știuleților. Regiunile sudice ale României, în special Oltenia și Muntenia, sunt cele mai afectate, cu reduceri ale producției care depășesc 15% cauzate de în cadrul datorită creșterii frecvenței și intensității secetei. Aceleași evoluții pot fi așteptate și pentru culturi precum grâul sau floarea soarelui. Studiile efectuate pentru regiunea mai largă indică dinamici similare date fiind riscurile generale pentru sectorul agricol precum secetele, evotranspirația sau fenomenele meteo extreme.
Scăderea producției agricole poate avea un impact economic masiv, atât prin reducerea veniturilor din exportul de porumb și grâu cât și prin creșterea costurilor pentru irigații și practicile de conservare a solului.
Motivele care duc la scăderea productivității
Aceste evoluții sunt cauzate în special de creșterea temperaturii medii și de schimbarea structurii precipitațiilor. Studiile recente arată că temperatura medie anuală în România a crescut cu 0,5°C până la 1°C începând cu anii 1980.
Creșterea proiectată a temperaturii, orizont 2070 – RCP8.5
Sub scenariul extrem (în care panta de creștere a emisiilor s-ar menține la nivelul actual fără măsuri semnificative de reducere) RCP8.5, temperaturile medii anuale ar putea crește cu până la 4,5°C până în 2070, cu cele mai mari impacturi în zonele sudice.
Implicațiile acestei încălziri sunt profunde. Temperaturile maxime diurne mai ridicate accelerează evapotranspirația, reducând umiditatea solului și crescând cererea de irigații. Pe de altă parte, temperaturile nocturne mai ridicate—caracterizate prin creșterea numărului de nopți tropicale, în care temperaturile minime depășesc 20°C—perturbă procesele metabolice ale plantelor și limitează perioadele de recuperare, agravând stresul asupra culturilor.
Variabilitatea precipitațiilor reprezintă o altă provocare majoră pentru agricultură. Istoric, modelele anuale de precipitații au prezentat fluctuații semnificative, cu o scădere notabilă a cantității totale de precipitații în câmpiile agricole din sud, indeosebi vara. Schimbările sezoniere, caracterizate prin ierni mai umede și veri mai uscate, au devenit de asemenea din ce în ce mai evidente.
Proiecțiile viitoare indică faptul că aceste tendințe se vor intensifica, cu reduceri ale precipitațiilor estivale de până la 20% în zonele agricole cheie.
Schimbările proiectate în precipitațiile totale, orizont 2070
creștere proiectată a frecvenței și intensității evenimentelor cu precipitații intense. Astfel de extreme nu doar că amplifică riscul de eroziune a solului și pierdere a nutrienților, dar duc și la stagnarea apei, afectând negativ dezvoltarea și creșterea plantelor.
Secetele, deja un fenomen recurent în România, sunt proiectate să crească în frecvență și severitate. Combinația dintre reducerea precipitațiilor estivale și creșterea temperaturilor agravează deficitul de apă, în special în regiuni precum Oltenia și Muntenia.
Studiu de caz – ce se va întâmpla cu producția de porumb în anii care urmează?
Porumbul, o cultură de bază în România, este extrem de sensibil la stresul termic și hidric. Modelul DSSAT pentru porumb, combinat cu opt modele climatice a fost prima proiecție realizată pentru porumb în sud-estul Europei, incluzând România, și a examinat efectele datelor de semănat, fertilizării și stresurilor climatice asupra producțiilor de porumb.
Datele acestei modelări indică scăderi ale producției în toate scenariile, astfel:
- În cadrul RCP4.5, producția de porumb este proiectată să scadă cu 8-10% până în 2050, scadere ce ajunge la 10-12% până în 2070.
- În cadrul RCP8.5, aceste scăderi sunt mai accentuate, ajungând la 10-13% până în 2050 și 15% până în 2070, in medie multianuală (30 ani), scăderile in ani secetoși putând fi mult mai importante.
- Scurtarea sezonului de umplere este asociată cu date de anteza și maturitate ce apar mai devreme cu 6-10 zile în medie (orizontul 2050) in ambele scenarii climatice. In plus, la temperaturi crescute simulările efectuate cat și alte studii științifice pentru regiuni climatice similare indica o scadere a eficientei fertilizării pentru sisteme neirigate.
Reducerea perioadelor de umplere a bobului și stresul termic și hidric din timpul încărcării știuleților sunt identificate drept cauze principale ale pierderilor de producție.
Regiunile sudice ale României, în special Oltenia și Muntenia, sunt cele mai afectate, cu reduceri ale producției care depășesc 15% în cadrul scenariului pesimist datorită creșterii frecvenței și intensității secetei.
Proiecții ale scăderii producției de porumb în sudul României (RCP 85)
Regiunile nordice prezintă o reziliență relativ mai mare, beneficiind de temperaturi mai blânde și de o creștere a precipitațiilor de iarnă.
Impactul socio-economic
Scăderile proiectate ale producției au implicații semnificative asupra securității alimentare, veniturilor fermierilor și economiei naționale. Producțiile mai mici se traduc în exporturi agricole reduse, prețuri mai ridicate la alimente și o vulnerabilitate crescută a comunităților rurale.
Mai mult, lipsa unei predictibilități crescute asupra condițiilor meteo precum și creșterea numărului de fenomene meteo extreme va duce inevitabil la o reducere a interesului pentru agricultură, această activitate economică devenind una riscantă. Creșterea costurilor pentru irigații și practicile de conservare a solului adaugă presiuni financiare suplimentare asupra fermierilor.
Fără existența unor mecanisme clare de asigurare și protecție a agricultorilor vom putea vedea o posibilă reducere a numărului fermierilor mici și mijlocii din cauza acestor riscuri și incertitudini.
Din păcate vom vedea și un impact economic clar precum scăderea veniturilor din exporturile de porumb și grâu care ar putea scădea în cadrul RCP8.5.
Strategii de adaptare
Adaptarea agriculturii românești la schimbările climatice necesită o abordare complexă, combinând practici de agro-management, inovații tehnologice și măsuri politice. Ajustarea datelor de semănat și optimizarea fertilizării pot reduce pierderile de producție, iar agricultura de precizie îmbunătățește eficiența utilizării azotului.
Pe termen lung, dezvoltarea culturilor rezistente la secetă și temperaturi ridicate este esențială, iar diversitatea genetică sporește adaptabilitatea la condiții imprevizibile. Gestionarea eficientă a apei, prin extinderea irigațiilor și utilizarea tehnologiilor precum irigarea prin picurare, poate reduce deficitul de apă.
Sprijinul politic joacă un rol crucial, prin stimulente financiare pentru practici agricole sustenabile și acces îmbunătățit la informații climatice și sisteme de avertizare timpurie. Aceste măsuri pot reduce vulnerabilitatea fermierilor și asigura sustenabilitatea sectorului agricol.
Leave a Reply