Expoziția itinerantă „IdentitAR feminin”, un proiect digital multimedia, cu animații 3D și realitate augmentată, însoțit de muzică, sunet, spectacole lectură și dezbateri, va fi prezentată în patru orașe din România: Câmpulung Muscel, Sfântu Gheorghe, Suceava și Râmnicu Vâlcea. Turneul debutează pe 7 septembrie, într-un spațiu alternativ – Convivial, din Câmpulung Muscel.
- Dimensiunea de realitate augmentată a expoziției poate fi accesată prin telefonul mobil (iOS sau Android), instalând aplicația gratuită Reniform App din App Store | Google Play.
„IdentitAR feminin” este un univers populat cu siluete de femei și fete în nenumărate roluri, chipuri ale aceluiași avatar, care-și păstrează esența în furtunile unor destine unice, descrise de zece texte dramaturgice semnate de tinere autoare din România și Republica Moldova. Identitatea feminină este recuperată dintr-un mozaic de ipostaze, fiică a tatălui sau, poate, a mamei, femei rătăcite în aventuri est-europene și obligate să înfrunte sărăcia, mereu visând o viață mai bună, sau copile captive în saga tragi-comică a datoriei de a-și salva familia printr-o căsătorie convenabilă peste Ocean. Destine individuale vibrează într-o constantă universală. Ce este o femeie? Poate e Victoria, care are 51 de ani și un iubit de 34, un tip nervos care aruncă după ea cu sticle de gin. Sau, poate e Cami, din Arad, care, la 8 ani, ia liftul până la ultimul etaj în hotelul Savoy, spre o camera unde o poloneză răstoarnă pe pat o sacoșă plină cu pachete de țigări, ciorapi de nailon, costume de baie mult prea mari și zeci de doze de spray FA.
În baia comună comunistă se amestecă poveștile a sute de femei. În prim plan ajung, rând pe rând, femei care se luptă cu sărăcia unor vremuri de tranziție, femei îmbrăcate de la second-hand, mame care merg cu autobuzul pe ruta din stânga Nistrului, sau altele care visează în liniștea unui apartament de la etajul 3, cu două camere bine încălzite, cu televizor color și cu două balcoane. Aflăm câte ceva despre viața Melaniei, o bătrână dintr-un sat viscolit, care își conservă dragostea prin… taxidermie, sau despre speranțele unei adolescente care-și caută tatăl în vreme de război, dar descoperă, întâmplător, iubirea. Din copilărie până la maturitate, din adolescență până la bătrânețe, personajele feminine descrise de aceste texte trec în revistă aspectele universale legate de percepția rolului femeii în societate. În plan secund, se conturează o a doua identitate, cea națională, modelată de spații aflate la confluența multiplelor puteri străine, care au cunoscut vremuri tulburi, cu emigrare masivă, sărăcie sau lipsă de speranță.
Zece scriitoare din România și Republica Moldova vorbesc despre femeile de pe-o parte și alta a Prutului
Cele zece texte dramaturgice, descoperite și curatoriate de criticul de teatru și film Ada-Maria Ichim, sunt tot atâtea trasee prin istoria recentă, tablouri pierdute pe o parte și pe alta a Prutului, într-un ținut de 30 de ani transformat de tranziții și devenit, încă o dată, martor într-un conflict. Călătorii în timp, în trecutul României comuniste, al Moldovei sovietice sau al Transnistriei măcinate de instabilitate, textele rămân, însă, ample mărturii poetice, schițe delicate de destin într-o dinamică socială imprevizibilă. Sunt aventuri în lumea patriarhatului și a distrugerii pământului în numele câștigului financiar, raiduri în Transnistria tulburată de război sau un crâmpei de frescă socială din tumultoasa istorie recentă a Republicii Moldova și a Chișinăului. Descriu corupția și nevoia de a se “descurca” a oamenilor simpli.
Poveștile, sunt și nu sunt cele știute, definite de simboluri și cadre culturale încă puternice pe ambele maluri ale Prutului: “Mama și tata s-au cunoscut în ‘88. În perioada în care se discuta despre limba română și identitatea națională, despre credință și patria-mamă România Mare. Mergeau amândoi la proteste și sperau la destrămarea URSS-ului și la Marea Unire. Ea lucra ca inginer la Uzina Signal. El n-avea studii, dar avea blugi și mașină și mergea des la Moscova. Farțoman, zicea mama. Ea învăța la universitate prin corespondență, iar el îi spunea că se chinuie degeaba. Că niciuna dintre soțiile prietenilor lui nu lucrează. Că și ea o să stea acasă ca o regină, în castelul lor cu 3 etaje, pe care el o să-l construiască” (Natalia Graur, “O țară duty-free”).
„În toate textele care stau la baza proiectului IdentitAR Feminin avem situații sociale sau economice complicate, în care pe fundalul destinului greu al colectivității se desprind particularitățile problematicii feminine: destinul de a îngriji de alții, greutățile casnice, muncile femeilor, maternitatea, reușită sau nu, abuzul, creativitatea inhibată, greutatea accesului la studii, atașamentul și iubirea, condiția femeii artist care e și mamă, presiunea socială a rolurilor tradiționale desemnate femeilor. Într-o lume încercată, în care tuturor le e greu, femeii îi este și mai greu.” – Ioana Nicoară, Coordonatorul artistic al proiectului IdentiTAR
Între “eul” reflexiv și “eul” documentar
Textele selectate au tonuri şi tonalităţi diferite, de la voci puternice care îşi afirmă vehement perspectiva asupra existenței feminine în contextul patriarhatului mondial, precum Nicoleta Esinencu (Arca Noreei), la discretul murmur traversând istoria al Irinei Nechit (Sfaturile Melaniei). De la copilul care este constant privat emoțional, dar care găsește capacitatea de a recupera iubirea – al Oanei Jindiceanu (Fetița din debara), la tonul de disoluţie şi haos lingvistic şi familial al Innei Cebotari (Entuziaștii). Plasate între „eul” reflexiv şi „eul” martor/documentar, textele dramaturgice propuse de proiectul IdentitAR explorează fațete ale personalității feminine în Moldova și România. Proiectul a fost imaginat în 2020, când curatoarea, Ada-Maria Ichim, a participat ca observator la un seminar de scriere dramatică organizat la Râbnița (de către asociația ArtaAzi din Republica Moldova), în Transnistria. Confruntarea cu realitatea unui stat-insulă, fără statut recunoscut internațional, a constituit punctul de plecare pentru căutările identitare ale grupului de dramaturgi.
„Extinzând cercetarea din spațiul dramaturgiei feminine din Moldova către cel similar, din România, am descoperit texte reprezentând un compozit format din dimensiunea socio-economică și relaţia dificilă cu propria existență de gen, în contextul stereotipiilor şi prejudecăţilor societăţii. Acestea se alătură complicatei reconsiderări a provocărilor generate de existenţa constant bilingvă, româno-rusă, din Republica Moldova, neobişnuită pentru publicul din România, care aduce o tensiune existențială suplimentară, mai ales pe fundalul conflictului recent din Ucraina. Prin aceste texte, scrise de voci diverse, (re)descoperim o dramaturgie plină de forţă, cu un filon dramatic şi narativ, puternic şi asumat. Sperăm că IdentitAR să le dea ocazia să se manifeste, reflectând interese și perspective feminine, să stârnească discuții și interes în generațiile actuale, în ton cu dinamica modificărilor sociale.” – Ada-Maria Ichim, curator texte
Un proiect multimedia inovator, cu animații 3D, muzică și realitatea augmentată
Istoriile sunt reinterpretate de artiști vizuali în lucrări interdisciplinare, care dau atmosferă și tridimensionalitate personajelor, punctând destine feminine și problematicile ridicate de textele dramatice. Poveștile, imaginate la confluența dintre arte, prind aripi într-un mic univers creat pentru a spori experiențele senzoriale și pentru a îmbogăți percepția asupra realității. Muzică și sunete, lumini, mișcare, voci, animații 3D, decor, toate recompun lumi noi, pornind de la expresii literare. Mintea, sufletul și simțurile devin ele însele parte din spectacol, iar spectatorul se transformă într-un creator de sens. Un colectiv multidisciplinar a imaginat această experiență, pornind de la o selecție de texte dramatice realizată de Ada Maria Ichim, scenarist, critic de teatru și film. Parte din echipa Reniform Production, artiștii vizuali Ioana Nicoară și Sergiu Negulici sunt autori de filme de animație și creatorii unor proiecte culturale apreciate în țară și străinătate.
Sergiu Negulici este cunoscut internațional pentru producția ”Splendida Moarte Accident” (2017), un scurtmetraj care a câștigat numeroase premii în festivaluri de animație internaționale, printre care premiul pentru debut la Festivalul Internațional de Animație de la Annecy, Franța, sau Marele Premiul al Festivalului Internațional de Animație de la Hiroshima, Japonia. Ioana Nicoară este o artistă multimedia care folosește animație, acuarelă și realitate augmentată în proiectele ei artistice. Proiectele ei au fost expuse în mai multe orașe din țară, dar și la festivaluri de animație din Europa. Makunouchi Bento (Valentin Toma și Felix Petrescu), un duo timișorean cunoscut pe scena muzicii electronice din România, semnează muzica. Augmentarea în aplicația Reniform App este mânuită de Sabin Șerban, din partea Augmented Space Agency.
Expoziția este itinerată în patru orașe, unde va fi însoțită de spectacole lectură și dezbatere. Astfel programul evenimentelor este:
- 7 septembrie 2024, Convivial, Câmpulung Muscel, unde expoziția va fi însoțită de o lectură a actorilor Laurențiu Bănescu și Oana Jindiceanu, urmată de discuții cu publicul și concert Oigăn. Expoziția va putea fi vizitată între 9-24 septembrie la Cafenea Coloniale;
- 20 – 26 septembrie Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, cu eveniment și spectacol lectură pe 26 septembrie;
- 29 septembrie – 9 octombrie Teatrul Municipal “Matei Vișniec” Suceava, cu eveniment și spectacol lectură pe 9 octombrie;
- 11 – 15 octombrie la Teatrul “Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea, cu eveniment și spectacol lectură pe 15 octombrie.
Reniform Production. Proiecte culturale bazate pe realitate augumentată
Reniform Production s-a numărat printre companiile artistice care au folosit în avangardă conținutul augmentat (AR) în proiecte artistice hibride. Concentrat în jurul artiștilor Sergiu Negulici și Ioana Nicoară, Reniform Production este un studio de grafică și animație care dezvoltă proiecte culturale multimedia, bazate pe animație 3D, ilustrație și realitate augmentată. Are în portofoliu o serie de succese, printre care cartea de poezii animate “Himere Valahe”, realizată în colaborare cu Fundația Triade, expoziția “De la Neacșu la AR” – o intervenție în spațiul public care promovează texte de autori români contemporani, ce a fost expusă în Timișoara, Câmpulung, București, Oradea, Brașov, Lisabona, “De la Tilincă la Opincă” – un proiect al MNȚR, sau “Povestea mea” – proiect al Identity Education pentru Timișoara 2023.
Grupul experimentează noile tehnologii încă din 2016, când a dezvoltat o strânsă colaborare cu Augmented Space Agency (“O catedrală a corpului”, “Muzeul Abandonului VR”, “XR Month” etc). Obiectivul acestui colectiv este să dezvolte proiecte culturale hibride, cu animație și AR, în expoziții mobile care diversifică publicul, atât geografic, cât și cultural. Reniform Production crează pentru generațiile tinere instalații care pot fi prezentate atât în spații alternative, neconvenționale, cât și în cele formale. “Prin astfel de proiectele hibride împingem limita tehnologiei și creăm spații de dialog între multiple discipline, artistice sau nu. Imaginăm artă digitală și proiecte culturale adresate publicului larg, la care poate avea acces oricine are un smartphone în buzunar”, spune Ioana Nicoară, reprezentanta organizației.
ECHIPA: Artiști vizuali: Sergiu Negulici, Ioana Nicoară | Muzică: Makunouchi Bento (Valentin Toma/ Felix Petrescu) | Voci: Laurențiu Bănescu, Mădălina Mușat, Olga Macrinici, Natalia Graur, Natasha Radion | Implementare AR: Sabin Șerban/ Augmented Space Agency | Texte de: Inna Cebotari, Olga Macrinici, Irina Nechit, Nicoleta Esinencu, Mariana Starciuc, Natalia Graur, Carolina Dutca, Theodora Sandu, Elise Wilk, Oana Jindiceanu | Curator texte: Ada-Maria Ichim | Comunicare: Evantia Barca | Manager proiect: Adriana Ionică
IDENTITAR FEMININ, UN PROIECT Reniform Production
FINANȚATOR: Administrația Fondului Cultural Național
Susținut de: Teatrul ”Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe, Teatrul Municipal ”Matei Vișniec” Suceava, Teatrul ”Anton Pann” Râmnicu Vâlcea, Convivial, Cafenea Coloniale
*„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”
Leave a Reply