Funky Citizens | Cum am ajuns aici: Episodul 1 – Deficitul care ne-a dus la „solidaritate” forțată

Funky Citizens a publicat o analiză intitulată „Cum am ajuns aici: Episodul 1 – Deficitul care ne-a dus la „solidaritate” forțată”, pe care o redau în integralitate.

România a încheiat 2024 cu un deficit bugetar de -8,65% din PIB – cel mai mare din UE și aproape triplu față de limita europeană. În noiembrie, 2,1 milioane de români au votat cu un candidat extremist, necunoscut până atunci, dar care promitea „soluții simple” la problemele economice.

Coincidență? Nu. Cauzalitate directă. Acum, Guvernul Bolojan cere solidaritate națională pentru a ieși din criză. De ce am ajuns aici?

Drumul spre dezastru: 10 ani de iresponsabilitate

2014: Punctul de plecare

După criza financiară din 2009 – 2010, România a reușit să se stabilizeze economic prin sprijinul de aproape 20 de miliarde de euro acordat de Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. În 2014, deficitul era controlabil, -1,85%, economia era stabilă, având o creștere de 2,5%, iar democrația funcțională.

Populația era sărăcită după măsurile de austeritate din 2010 – 2011, iar nemulțumirile legate de corupția din administrație, accesul inegal la servicii publice, migrația ridicată a forței de muncă, dar și nivelul scăzut al salariilor și subfinanțarea sistemelor publice au crescut tensiunile sociale.

2016-2018: Începe dezastrul

Guvernele anterioare descoperă formula magică în prag de alegeri: scăderi de taxe = voturi. Anii 2016-2018 sunt marcați de politici fiscale expansioniste:

Reducerea TVA la alimente (de la 24% la 9%)
Tăierea impozitului pe venit (de la 16% la 10%)
Creșteri salariale masive fără acoperire

Economia e în creștere momentan, însă nimeni nu vorbește despre consecințe. Toți se bucură de „reduceri”.

2019: Luminile roșii se aprind

E primul an de la criza financiară din 2010 în care deficitul sare de ținta de -3% din PIB. Ajunge la – 4,64, lucru care atrage atenția agențiilor de rating, dar și Uniunii Europene, care încep să se îngrijoreze. În ciuda acestor clare semnale de alarmă, politicienii continuă cu măsurile re relaxare fiscală pentru a atrage voturi.

2024: Aproape de colaps

Deficitul explodează la -8,65%, cheltuielile iresponsabile continuă în pragul și de-a lungul anului super-electoral 2024. În urma repetatelor crize din ultimii ani, pandemia de Covid-19 și izbucnirea războiului din Ucraina , economia a fost lovită puternic, iar măsurile fiscale luate în 2023 nu au fost de ajuns pentru a acoperii cheltuiala iresponsabilă și lipsa totală de viziune pe termen lung.

inflația continuă să crească, suntem într-o criză a costului de trai, iar nemulțumirea justificată oamenilor este capitalizată și mai mult de partide extremiste care promiteau un trai mai bun pentru românii, dar oferă doar soluții magice și desprinse de realitate. Partidele extremiste ajung să ocupe 31% din locurile din Parlament, iar finalul anului aduce și mai multă instabilitate prin anularea alegerilor prezidențiale.

Dezastrul de 17 miliarde euro

România riscă, în acest moment, să piardă 17 miliarde euro din fondurile europene de redresare din cauza incompetenței administrative. Acești bani ar fi putut:

Dubla salariul tuturor profesorilor
Moderniza toate spitalele rurale
Construi 500 km de autostradă

Cum se leagă economia de extremism

Formula simplă:

Anxietate economică și incompetență guvernamentală duc către o victorie pentru partidele extremiste.

Când politicienii cheltuiesc banii pe care nu îi au, cetățenii plătesc factura – prin inflație, prin servicii publice slabe, prin pierderea încrederii în instituții. Când oamenii nu-și mai permit să trăiască decent, încetează să mai creadă în instituții și încep să asculte pe oricine le promite soluții magice.

Prețul real al iresponsabilității

Ce plătesc românii:

Inflație de aproape 6% – printre cele mai mari din UE
Dobânzi mai mari la credite din cauza ratingului în scădere
Servicii publice subfinanțate – spitale fără aparatură, școli fără căldură
Risc de proceduri UE de deficit excesiv – pierderea fondurilor europene

Ce câștigă politicienii:

Voturi pe termen scurt
Putere menținută prin promisiuni false
Evitarea responsabilității pentru măsuri nepopulare

Această analiză a deficitului este Partea I din dintr-o serie de materiale care ne arată cum am ajuns în punctul critic în care ne aflăm:

Partea I: Deficitul (aici suntem acum) – Cum am ajuns de la stabilitate la prăpastie
Partea II: Scutirile legale (urmează) – Cum politicienii au legalizat iresponsabilitatea fiscală
Partea III: Mita electorală (finalul) – Cum fiecare promisiune de campanie a devenit o datorie pentru democrație

Această analiză deschide seria “Iresponsabilitatea fiscală ca distrugător de democrație” realizată de Funky Citizens. Urmărește analizele următoare despre scutirile legale și măsurile populiste electorale.

Introducere

În ultimii 10 ani, deficitul bugetar a crescut de la –1,85% din PIB (anul 2014) la –8,65% (anul 2024). Deficitul bugetar indică o discrepanță între veniturile încasate de stat și cheltuielile pe care acesta le efectuează pe parcursul unui an. Dacă banii disponibili la buget nu reușesc să acopere toate plățile pe care statul s-a obligat, într-o formă sau alta, să le efectueze, țara se confruntă cu un deficit bugetar și este nevoită să apeleze la împrumuturi, pentru a acoperi diferența. Deficitul poate fi finanțat prin emiterea titlurilor de stat către investitori (interni sau străini), care le cumpără, cu perspectiva de a recupera banii, pe termen scurt sau lung, dar cu dobândă.

Cu cât deficitul bugetar este mai mare, cu atât se mărește și nevoia statului de a se împrumuta, ceea crește costul total al datoriei publice. Nevoia frecventă de finanțare, dar și o economie de stat instabilă, alături de un context politic deficitar, pot schimba percepția de risc din partea investitorilor, determindu-i pe aceștia să ceară dobânzi mai mari pentru împrumuturile acordate. Cu cât deficitul este mai mare, cu atât este mai probabil ca dobânzile să crească și României să îi devină din ce în ce mai greu să acopere „gaura bugetară”, mult mai scump de finanțat. Odată cu creșterea deficitului bugetar, nu numai costurile cu dobânzile cresc, dar apar și altfel de riscuri periculoase pentru bunăstarea economică, precum:

Degradarea ratingului de țară din partea agențiilor internaționale ;
Pierderea încrederii investitorilor, care pot fie să refuze să mai împrumute statul sau să ceară dobânzi pe care nu ni le permitem (adâncind și mai mult problema deficitului bugetar);
Intervenția unor instituții externe precum FMI (Fondul Monetar Internațional) sau Comisia Europeană, pentru impunerea unor măsuri de austeritate sau reforme.

De ce contează ratingul de țară acordat României?

Ratingul de țară influențează direct costul și accesul la finanțare al statului, precum și percepția investitorilor internaționali asupra riscului economic și politic al României. Țara noastră a fost deja revizuită negativ de agenția de rating Fitch, la finalul anului 2024, aflându-se la numai un prag de categoria „junk”. Aceasta din urmă presupune atât o imagine externă deteriorată, cât și costuri de împrumut mai mari și acces limitat la finanțare, deoarece foarte mulți dintre investitori evită investițiile în titlurile de stat care au acest rating. Ratingul de țară funcționează ca un barometru de încredere pentru investitori și arată cât de solidă este capacitatea statului de a-și onora obligațiile. Un rating bun înseamnă finanțare mai ieftină, stabilitate și investiții. Un rating slab atrage costuri mai mari, incertitudine și vulnerabilitate externă.

Ce presupune intervenția FMI?

Implicarea Fondului Monetar Internațional pentru redresarea economică vine, de regulă, ca măsură de ultim resort, în contextul unei crize profunde. Această intervenție ridică un semnal de alarmă cu privire la faptul că statul nu mai este capabil să se finanțeze singur, iar sprijinul oferit include, de obicei, măsuri stricte, precum tăieri de salarii sau creșteri de taxe. Intervenția FMI limitează semnificativ libertatea de decizie a statului în ceea ce privește finanțele publice, deoarece sprijinul financiar acordat de această instituție este strict condiționat de aplicarea măsurilor de redresare impuse de aceștia. În România, cel mai mare sprijin financiar oferit de FMI (alături de Comisia Europeană, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), în valoare de 19,95 miliarde de Euro, a fost acordat în contextul crizei economice din 2009-2010. Acordul a fost semnat în luna martie a anului 2009, iar măsurile impuse au vizat, printre altele, tăierea salariilor din sectorul public cu 25%, înghețarea pensiilor și creșterea TVA de la 19% la 24%. Toate aceste măsuri au vizat reducerea deficitului bugetar. Anul 2008 se încheiase cu un deficit de –4,9%, iar anul 2009 cu un deficit de –7,2%. Intervențiile externe asupra economiei românești au reușit să scadă, treptat, deficitul bugetar în următorii ani (-6,5% în 2010; -4,35% în 2011). România a reușit să scadă deficitul bugetar sub ținta de –3% recomandată la nivelul Uniunii Europene trei ani mai târziu, în 2012 (-2,52% deficit bugetar).

Istoria deficitului bugetar

În 2024, România a încheiat anul cu un deficit bugetar de –8,65% din PIB (sau –9,3% conform metodologiei ESA agreată la nivel european). În acest context, Guvernul este nevoit să adopte un pachet amplu de măsuri de consolidare fiscală, ale căror efecte vor fi resimțite de toți românii, din cauza scumpirilor produselor și serviciilor, inclusiv ale celor de bază, cât și prin reducerea venitului net pentru unele categorii sociale (inclusiv pensionari și mame). În prezent, cele mai mari costuri ale României rămân personalul, pensiile (asistența socială), bunurile și serviciile, cât și dobânzile.

Cum s-a ajuns ca România să treacă de la un deficit de –1,85% din PIB înregistrat la finalul anului 2014 la un nivel de peste –9% în 2024?

După criza financiară din 2009 – 2010, România a reușit să se stabilizeze economic prin sprijinul de aproape 20 de miliarde de euro acordat de Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. De la un deficit bugetar de –7,2% din PIB înregistrat la finalul anului 2009, România a intrat pe un parcurs de ajustare fiscală, reușind să reducă deficitul sub pragul de –3% (recomandat la nivel european) în anul 2012, când acesta s-a situat la –2,52% din PIB.

În anii următori, România a reușit să mențină deficitul bugetar sub acest prag european de referință, atingând un minim în 2015, când deficitul s-a redus la –1,45%. Totuși, începând cu 2016, deficitul a intrat pe o tendință de creștere, chiar dacă nu constantă, deși s-a menținut sub nivelul de –3% până în anul 2018, când deficitul ajunsese la –2,88% din PIB.

2014: -1,85% deficit

În 2014, România încheiase anul cu un deficit de –1,85% din PIB. Veniturile încasate de stat la momentul respectiv se ridicau la 213,8 miliarde lei (31,7% din PIB). Cheltuielile, în valoare totală de 226,3 miliarde lei, reprezentau 33,6% din Produsul Intern Brut. Cele mai mari costuri presupuneau pensiile (asistența socială, în valoare de 103,4 miliarde lei, respectiv 15,3% din PIB) și personalul (7,5% din PIB). La momentul respectiv, statul plătea numai 1,5% din PIB pentru dobânzi, față de 5% la finalul anului 2024. Investițiile erau însă minime, cu valori de 2,5% din PIB pentru proiectele finanțate din fonduri interne și 2,2% din PIB din fonduri europene.

Contextul economic și financiar marca o perioadă de creștere economică de 2,5% (conform BNR) și o rată a inflației de 1,1%. În perioada respectivă, valoarea TVA rămânea ridicată la 24%, după ce fusese impus acest nivel în pachetul de măsuri fiscale din 2010 și nu urma să scadă decât la 1 ianuarie 2016 (la 20%). În 2014 scăzuse, de asemenea, rata șomajului până la 6,8%, de la 7,1% în 2013. Totuși, România se confrunta cu probleme sociale acute. Populația era sărăcită după măsurile de austeritate din 2010 – 2011, iar nemulțumirile legate de corupția din administrație, accesul inegal la servicii publice, migrația ridicată a forței de muncă, dar și nivelul scăzut al salariilor și subfinanțarea sistemelor publice au crescut tensiunile sociale. În paralel, contextul politic era marcat de alegerile prezidențiale, în urma cărora Klaus Iohannis l-a învins, în turul al doilea, pe Victor Ponta, care la momentul respectiv ocupa funcția de premier al țării. Dezbaterile din campania electorală au fost dominate de teme legate de justiție, stat de drept și corupție.

În același timp, anul 2014 venea cu noi măsuri fiscale, în context electoral. Una dintre acestea a presupus reducerea Contribuției de Asigurări Sociale (CAS) cu 5 puncte procentuale, impactul preconizat la acel moment fiind de 4,8 miliarde lei anual, deci mai puțini bani încasați la bugetul de stat. Tot în anul 2014 a scăzut impozitul pentru construcții speciale („taxa pe stâlp”), de la 1,5% la 1% din valoarea construcțiilor. La 1 iunie, cota de TVA a fost redusă pentru alimente, băuturi nealcoolice și servicii de alimentație publică. De asemenea, conform raportului privind situația macroeconomică pe anul 2015, salariul minim a crescut de două ori în 2014, de la 800 lei/ lună începând cu 1 ianuarie, respectiv la 900 lei/ lună începând cu 1 iulie.

2015: -1,47% deficit

După un 2014 marcat de prudență fiscal-bugetară și de alegeri prezidențiale care au dus la o schimbare de direcție politică, anul 2015 a fost dominat de pregătiri pentru o relaxare fiscală de amploare. Deși deficitul bugetar a rămas sub pragul de 3% din PIB (ajungând chiar la un minim de –1,45%), direcția politicii fiscale s-a schimbat, cu accent pe stimularea consumului.

În ciuda tuturor măsurilor fiscale adoptate de Guvernul Ponta în 2014, care scădeau valoarea veniturilor încasate de stat, România a reușit să încheie anul 2015 cu un deficit mai mic. Veniturile crescuseră cu 9% față de anul precedent (reprezentând 33,1% din PIB), iar cheltuielile cu numai 8% (34,6% din PIB). Anul 2015 a înregistrat deflație de –0,6%, iar rata șomajului s-a menținut la 6,8%.

Anul 2015 a fost marcat de începutul „relaxării” fiscale, ceea ce a adus la pachet și măsuri legislative cu impact asupra bugetului din anii următori. Printre acestea se numără următoarele creșteri de cheltuieli publice:

Mărirea salariilor din învățământ cu 5% de la 1 martie, respectiv cu încă 5% de la 1 septembrie (personal didactic și didactic auxiliar); majorarea salariilor cadrelor didactice cu 15% de la 1 decembrie;
Majorarea salariului minim la 975 lei (1 ianuarie), respectiv 1050 lei (la 1 iulie);
Creșterea pensiilor cu 5%;
Majorarea diferitor tipuri de alocații;
Majorarea salariilor din sănătate și asistență socială cu 25% (din luna octombrie);
Dublarea alocațiilor de stat pentru copii;
Personalul autorităților locale au beneficiat de salariu majorat cu 12%;
Personalul bugetar (altul decât sănătate, asistență socială, învățământ) – creștere salarială de 10%.

Alte măsuri fiscale relevante pentru anul 2015 au vizat:

Reducerea TVA la alimente și băuturi nealcoolice, de la 24% la 9%;
Elaborarea și adoptarea noului Cod Fiscal, cu aplicare de la 1 ianuarie 2016. Acesta a vizat, printre altele, reducerea cotei generale de TVA de la 24% la 20% și eliminarea taxei pe construcții speciale („taxa pe stâlp”).

Deși aceste măsuri nu au afectat semnificativ execuția bugetară din 2015, au început să pună presiune pe cheltuielile publice din următorii ani.

Context politic și social: În 2015, România a fost condusă de Guvernul Ponta până în luna noiembrie, când protestele publice declanșate de tragedia de la clubul Colectiv au dus la demisia premierului. În locul său, a fost numit un guvern tehnocrat, condus de Dacian Cioloș. Contextul politic a fost marcat de tensiuni între guvern și președinte, inclusiv pe tema noului Cod Fiscal. De altfel, Comisia Europeană critica încă din luna februarie a anului 2015 că politica fiscală a României este „lipsită de continuitate, predictibilitate și planificare strategică”.

Deși România a încheiat anul 2015 cu un deficit redus și o economie în creștere, a introdus măsuri fiscale care au „pregătit terenul” pentru expansiunea bugetară din anii următori. A fost, practic, ultimul an de echilibru înainte de declinul treptat al domeniului fiscal, într-un context politic fragil și cu așteptări sociale în creștere.

2016: -2,41% deficit

Anul 2016 a marcat punctul de cotitură în politica fiscală a României, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Fiscal, adoptat în vara anului anterior. Aceasta a fost prima etapă de aplicare a unui pachet amplu de măsuri de reducere a taxelor, într-un context economic favorabil. Deși deficitul bugetar s-a menținut sub pragul de -3% din PIB, presiunile pe partea de venituri s-au accentuat.

În 2016, România înregistra o creștere economică accelerată (4,8%), fiind alimentată în principal de consumul intern, prin scăderile de taxe și prin creșterile salariale. Atât inflația (-1,5%) cât și rata șomajului (5,9% față de 6,8% în 2015) se aflau în scădere.

În 2016, deficitul bugetar crescuse la –2,41% din PIB. Deși cheltuielile scăzuseră cu 0,6% față de anul anterior, statul a încasat cu 4,3% mai puțini bani față de încasările din 2015. Reducerile de TVA și impozite, adoptate în 2015, începeau deja să pună presiune pe bugetul de stat. Veniturile din impozite și taxe pe bunuri și servicii au scăzut cu –5,7% în 2016, dintre care cel mai mare impact l-a avut reducerea TVA, din care s-au încasat 51,6 miliarde lei (scădere de –9,6%). Dacă în 2015 veniturile din TVA reprezentau 8% din PIB, în 2016 valoarea acestora scăzuse la 6,8%. Cea mai mare creștere de cheltuieli, de 9,5%, a fost pentru personal, ajungând la costuri de 7,5% din PIB. Prin comparație, în anul 2015, deși cheltuielile de personal reprezentau 7,4% din PIB, acestea crescuseră cu numai 3,2 procente față de anul anterior. Cheltuielile cu asistența socială (10,8% din PIB) au crescut cu 7,7% în 2016.

Anul 2016 a fost un an electoral, în care au avut loc alegeri parlamentare în luna decembrie. Guvernul tehnocrat era condus de premierul interimar Dacian Cioloș.

2017: -2,84% deficit

Deși deficitul continua să crească (-2,84%), anul 2017 înregistra cea mai mare creștere economică de la criza financiară din 2009. Creșterea a ajuns la 7%, iar inflația a fost de 1,3%. Rata șomajului continua să scadă, ajungând la 4,9% în acel an, după ce în 2016 înregistrase valori de 5,9%. Relaxarea fiscală continua cu noi măsuri de creșteri salariale și de pensii, dar și prin majorarea burselor și introducerea gratuității pentru călătoriile cu trenul pentru studenți. De asemenea, anul 2017 a început cu reducerea cotei de TVA la 19%. În 2017 a fost adoptată și legea salarizării, care a adus costuri de personal mai mari pentru stat.

În anul 2017, statul încasa 251,8 miliarde lei, o creștere de 12,5% față de anul precedent. Deși veniturile din TVA începuseră să crească (+3,6%), acestea se mențineau sub nivelul înregistrat în anul 2015, înainte de scăderea de taxe. Cheltuielile au crescut cu 14% față de anul 2016. Cea mai mare creștere a fost înregistrată de cheltuielile de personal, pentru care statul a plătit cu 22% mai mult (69,6 miliarde lei în total) față de anul precedent. Cheltuielile cu asistența socială înregistrau o creștere de 13,1%. Deficitul (-2,84%) începe să crească treptat, din cauza presiunilor puse de relaxarea fiscală pe bugetul de stat.

Context politic și social: În 2017 aveau loc protestele împotriva OUG 13, privind modificarea Codului Penal. De asemenea, anul era marcat de instabilitate politică, cu două schimbări de Guvern.

2018: -2,88% deficit

Anul 2018 a fost marcat de continuarea politicilor fiscal-bugetare expansioniste începute în anii anteriori. Deși România a înregistrat creștere economică, aceasta a fost de 4,1%, sub nivelul înregistrat în anul precedent. Inflația a crescut considerabil, la 4,6%, în timp ce rata șomajului a înregistrat o ușoară scădere (4,2%). Anul 2018 este ultimul an în care România a reușit să mențină deficitul bugetar sub ținta de –3%.

În 2018, veniturile statului au crescut cu 17,2%. Cea mai mare pondere (48,3%) era reprezentată de veniturile fiscale, care înregistraseră o creștere mică față de anul anterior, de 1,6%. Contribuțiile de asigurări acopereau 33% din veniturile statului și crescuseră considerabil (cu 36,8%) față de anul anterior. Și veniturile nefiscale se aflau în creștere (de 24%), asigurând 9,2% din încasările statului de la acea vreme. Cheltuielile publice crescuseră în ritm mai lent, cu 16,8%. În 2017, statul a plătit cu 23,7% mai mult pentru personal. Și cheltuielile cu dobânzile (1,4% din PIB) înregistrau o creștere semnificativă, de aproape 28%.

Nici anul 2018 nu a fost lipsit de măsuri fiscal-bugetare cu impact pe bugetele anilor următori. Măsurile cheie au presupus:

Reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10%;
Creșterea salariului minim de la 1450 lei la 1900 lei;
Majorarea salariilor cu 25%;
Salariile medicilor și asistentelor sociale s-au majorat, în martie 2018, la nivelul stabilit pentru anul 2022;
Majorarea salariilor profesorilor cu 20% față de nivelul din luna februarie 2018;
Majorarea punctului de pensie la 1100 lei (de la 1000 lei) de la 1 iulie.

Context politic și social: Anul 2018 a fost dominat de tensiuni politice interne, dar cu un guvern stabil formal, condus de Viorica Dăncilă (PSD). Totuși, lupta pentru control în interiorul PSD, influența exercitată de liderul Liviu Dragnea și conflictele cu președintele Klaus Iohannis au marcat agenda publică. În același an, au avut loc proteste masive în 10 august 2018, în special ale diasporei, împotriva corupției și a direcției politice a guvernului.

2019: -4,64% deficit

Anul 2019 a fost marcat de accentuarea dezechilibrelor fiscale, într-un context economic în care România încă beneficia de o creștere a PIB-ului (creștere economică de 4,1%). Cu toate acestea, cheltuielile publice au crescut semnificativ, în special cele cu salariile și pensiile, fără ca veniturile bugetare să țină pasul. A fost ultimul an înaintea pandemiei COVID-19, dar și anul în care deficitul bugetar a depășit pragul de -3% din PIB, ceea ce a atras atenția instituțiilor europene și a agențiilor de rating. Rata inflației era de 3,8%, iar rata șomajului se afla încă în scădere (3,9%).

În 2019, bugetul de stat nu mai ținea pasul cu măsurile de relaxare fiscală. Cheltuielile crescuseră cu 14,7% față de anul anterior, în timp ce veniturile înregistrau o creștere de numai 8,8%. În ciuda reducerii impozitului pe venit de la 16% la 10%, sumele încasate din această sursă de venit au reușit să înregistreze totuși o creștere față de anul anterior, de 2,3%. În paralel, cheltuielile de personal (+18,8%) și cheltuielile cu asistența socială (+13,2%) ocupau aproape 60% din buget.

Context politic și social: Nemulțumirea publică cu privire la corupție rămâne una ridicată, iar acest lucru conduce și la o prăbușire electorală a principalului partid – PSD – la 23% în alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019. Câteva luni mai târziu, Guvernul Dăncilă pică în urma unei moțiuni de cenzură, iar Klaus Iohannis câștigă în fața acesteia, cu un scor de 66%, un nou mandat de Președinte.

2020: -9,79% deficit (an pandemic)

Anul 2020 a fost profund marcat de izbucnirea pandemiei de COVID-19, care a provocat o criză sanitară, economică și bugetară fără precedent. Pentru România, șocul a venit într-un moment deja fragil din punct de vedere fiscal, cu un deficit de peste 4% în anul anterior și cu o structură rigidă a bugetului, dominată de cheltuieli cu salarii și pensii. În acest context, Guvernul a fost nevoit să adopte măsuri de urgență pentru a sprijini sistemul sanitar, populația și economia, ceea ce a condus la o creștere accelerată a deficitului bugetar, care a depășit 9% din PIB.

Context economic general

Rata inflației a crescut cu 2,6% în 2020, iar scăderea economică de –3,7% marca prima regresie după criza financiară din 2008 – 2010. Economia a fost afectată profund de restricțiile de circulație, închideri de afaceri și limitări severe în domenii precum HoReCa, transporturi, spectacole și comerț. Rata șomajului a crescut la 5%, după ce în 2019 înregistrare un nivel de 3,9%.

Situația bugetară

În 2020, veniturile statului au stagnat, înregistrând o creștere de numai 0,4%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 14,8%. Veniturile fiscale (impozite, taxe, precum TVA) înregistrau o scădere de –3,3%, în timp ce veniturile nefiscale erau mai mici cu 9,8% față de anul 2019. Cheltuielile cu asistența socială continuau să crească, înregistrând valori cu 20,8% mai mari față de anul precedent. Deficitul bugetar de –9,79% din PIB a fost cel mai mare din istoria post-comunistă a României.

Măsuri fiscal-bugetare

Criza COVID-19 a generat noi cheltuieli pentru domeniul sănătății, prin alocări bugetare semnificative pentru spitale, echipamente medicale, testare și vaccinare. A fost introdus, de asemenea, sporul de risc pentru lucrul în condiții periculoase pentru personalul medical. Angajații suspendați temporar au fost sprijiniți prin finanțarea schemei de șomaj tehnic, care acoperea până la 75% din venitul brut. Au fost acordate amânări la plata ratelor bancare, dar și scutiri și amânări la plata taxelor.

2021: -6,72% deficit (an pandemic)

După anul de criză pandemică profundă din 2020, anul 2021 a marcat începutul unei reveniri economice semnificative, susținută de redeschiderea treptată a economiei, investiții publice și un context internațional favorabil. Totodată, 2021 a fost anul în care autoritățile române s-au angajat să înceapă o consolidare fiscală graduală, având în vedere deficitul bugetar excesiv acumulat în anii anteriori. Cu toate acestea, măsurile de ajustare au fost parțiale și prudente, iar tensiunile politice au afectat implementarea unui plan coerent pe termen mediu.

Anul 2021 începe cu un nou guvern, al patrulea în doi ani, care se prăbușește după doar 11 luni în urma unui scandal politic. La finalul anului 2021, România are un nou premier – pe Nicolae Ciucă, susținut de o coaliție între PSD și PNL, alături de UDMR. Criza pandemică a continuat să pună presiune pe sistemul public de sănătate iar polarizarea din societate cu privire la măsurile guvernamentale s-a accentuat. Incertitudinea economică exacerbată de restricțiile impuse și mesajele contradictorii date de autorități în gestionarea pandemiei au dus la o intensificare a neîncrederii în instituțiile statului. Nemulțumirile au fost speculate și amplificate de formațiuni populiste și extremiste.

Creșterea economică a fost înregistrată la 5,7%, în timp ce rata inflației se ridica la 5,1%. Rata șomajului începea să scadă, ajungând la 5,6% (față de 6,1% în 2020). Veniturile statului, înregistrau o creștere de 17,7%, după ce în anul anterior se plasau aproape de nivelul încasat în 2019. Cheltuielile cresc cu 8,3%, iar sumele alocate pentru personal înregistrează cea mai mică creștere anuală din ultima perioadă (+1,8%). Similar, cheltuielile cu asistența socială cresc cu numai 6,3%.

2022: -5,68% deficit

În anul 2022, contextual politic și social din România a fost influențat de suprapunerea a două crize majore: pandemia COVID-19 și izbucnirea războiului din Ucraina. Chiar dacă restricțiile au fost ridicate treptat, efectele economice și sociale au persistat în 2022 și au fost resimțite mai ales de categoriile vulnerabile. Invazia Rusiei în Ucraina a amplificat creșterea prețului la energie și alimente, generând o criză a costului de trai, care la rândul său a exacerbat tensiunile sociale deja existente. În acest context tensionat, partidele extremiste au speculat nemulțumirea, folosind teme precum măsurile pentru gestionarea pandemiei și ajutorul acordat Ucrainei și refugiaților ucraineni drept teme politice.

Inflația a devenit un risc macroeconomic principal, atingând 13,8% la finalul anului 2022. Costurile de finanțare ale statului au crescut considerabil, ceea ce a pus presiune pe bugetul de stat în zona dobânzilor, care au crescut cu 61,8% în 2022, ajungând la un nivel de 5,4% din PIB. În același timp, statul cheltuia mai mult decât dublu pe subvenții, aceste cheltuieli ajungând să reprezinte 3,3% din PIB. Cheltuielile totale ale statului urcaseră la 541 miliarde lei (+17,7% față de 2021), în timp ce veniturile crescuseră la 460 miliarde (+21,2%).

În 2022 s-au introdus mai multe măsuri de sprijin al populației, printre care:

Plafonarea prețurilor la energie și gaze;
Menținerea cotelor actuale de impozitare;
Evitarea introducerii unor noi taxe, cu excepția taxei de solidaritate temporară în sectorul energetic.

2023: -5,68% deficit

Efectele crizelor instalate în anii precedenți continuă să fie resimțite în 2023. Guvernul rămâne stabil, dar tensiunile în așteptarea super-anului electoral 2024 se acumulează. Costul vieții a rămas principalul motiv de nemulțumire socială, alimentat de inflația ridicată, creșterea ratelor dobânzilor și scumpirea continuă a alimentelor și energiei. În paralel, presiunile sociale s-au intensificat, cu proteste ale angajaților din educație și sănătate, care reclamau salarii neactualizate și subfinanțarea sistemelor publice. Ascensiunea formațiunilor populiste și eurosceptice a continuat, pe fondul unei frustrări sociale tot mai vizibile, cu cauze multiple și influențe complexe.

Deficitul creștea la –5,68%, cu o creștere a cheltuielilor la peste 611 miliarde lei, iar a veniturilor la 521 miliarde lei. Rata inflației rămânea ridicată, la 10,4%, iar rata de șomaj rămânea identică cu cea din anul anterior. Cheltuielile de personal (+12,8%) și cu asistența socială (+9,6%) încep să crească iar semnificativ. Situația fiscal-bugetară s-a agravat pe parcursul anului 2023, aducând cu sine criza „găurii bugetare”, cauzate în fapt de o supraestimare a veniturilor în bugetul de stat și de subestimarea veniturilor. În consecință, a fost adoptat un nou pachet de măsuri fiscale, în a doua jumătate a anului, care au presupus, printre altele:

Creșterea TVA de la 5% la 9% pentru unele produse și servicii;
Taxe noi pe cifra de afaceri;
Limitarea facilităților fiscale în sectorul IT, construcții și agricultură;
Creșterea accizelor la alcool și tutun;
Limitarea cheltuielilor publice, prin înghețarea angajărilor în sectorul public, introducerea unei limitări a cheltuielilor de funcționare.

După trei ani de crize succesive – pandemie, război în Ucraina și inflație accelerată – anul 2023 a fost marcat de nevoia clară de consolidare bugetară, într-un context în care România se afla încă în procedura de deficit excesiv, iar spațiul fiscal era tot mai restrâns. Sub presiunea angajamentelor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Guvernul a fost nevoit să înceapă reforme în zona fiscală și să limiteze creșterea cheltuielilor publice. Totuși, dezechilibrele structurale din buget s-au menținut, iar deficitul bugetar a rămas mult peste limita europeană.

2024: -8,65% deficit

În ciuda măsurilor fiscale adoptate în ultima parte a anului 2023, deficitul bugetar a crescut alarmant în anul 2024, ajungând la –8,65% din Produsul Intern Brut. În timp ce cheltuielile statului erau cu 19% mai mari decât în anul anterior, România a reușit să încaseze cu numai 10,4% mai mulți bani. Cheltuielile de personal (+24%), cu bunuri și servicii (+21,4%), cu dobânzile (+21,3%) și cu asistența socială (+17,2%) au crescut considerabil față de nivelul înregistrat în 2023.

Anul 2024 a fost un super-an electoral, ceea ce a împiedicat decidenții să ia măsuri eficiente de redresare fiscal-bugetară, pentru a evita un val de nemulțumiri în rândul populației. Marcat de patru runde de alegeri – europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale – care au dominat agenda publică și au accentuat polarizarea societății. Nemulțumirile sociale legate de costul ridicat al vieții au fost speculate de partidele populiste, naționaliste și extremiste, care au câștigat vizibilitate și sprijin electoral. Inflația (5,6%) s-a temperat spre finalul anului, dar efectele cumulate ale scumpirilor au menținut o presiune ridicată asupra gospodăriilor vulnerabile. Pe fondul alegerilor, discursul public s-a radicalizat și s-a născut în societate o dezbatere identitară între orientarea pro-europeană și curentele naționaliste. Parcursul electoral a culminat cu anularea alegerilor prezidențiale de Curtea Constituțională, fapt ce a afectat încrederea în instituțiile democratice și a adâncit divizarea din societate.

2025: cum stăm și ce urmează?

Primele luni ale anului au fost dominate de efectele crizei generate la finalul anului anterior, după anularea alegerilor prezidențiale. Campania electorală pentru noile alegeri prezidențiale s-a desfășurat într-un climat puternic polarizat, cu teme dominante precum suveranismul, apartenența la UE și reforma instituțiilor statului. Alegerile s-au încheiat prin victoria lui Nicușor Dan, un candidat independent susținut de o coaliție informală de partide de dreapta, care a mizat pe un discurs tehnocrat, axat pe combaterea corupției, reforma administrației și resetarea relației dintre stat și cetățean.

În urma unor negocieri politice dificile, a fost instalat guvernul Bolojan, care a adoptat un pachet de măsuri fiscale cu scopul de a reduce deficitul bugetar și de a restabili încrederea piețelor în sustenabilitatea finanțelor publice. Aceste măsuri au inclus lărgirea bazei de impozitare, eliminarea unor facilități fiscale acordate în anii anteriori și înghețarea temporară a salariilor în sectorul public, generând proteste din partea sindicatelor și a categoriilor afectate.

Deficitul bugetar de la finalul lunii mai a acestui an (cele mai recente date) se ridica la –3,39% din PIB, apropiindu-se periculos de mult de valoarea deficitului bugetar înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut (-3,41% din PIB). Deși veniturile se află în creștere cu 13,6% față de mai 2024, acestea nu țin pasul cu nivelul de cheltuire a banilor publici, care a crescut cu 12,2%. România plătește cu aproape 43% mai mult pentru dobânzi față de aceeași perioadă a anului trecut, iar perspectivele economice și fiscal-bugetare depind de implementarea unor măsuri austere, care vor aduce scumpiri, dar și scăderi de venituri pentru români.

Foto: Funky Citizen