Festivalul Egalității de Gen de la Sibiu a avut loc în acest an în perioada 27 – 29 octombrie. Campania este organizată anual de către ALEG și are ca scop conștientizarea asupra conceptelor precum drepturile omului și drepturile femeilor, urmărind să ofere perspective dincolo de stereotipuri și prejudecăți.
În cadrul proiectului a avut loc și Biblioteca vie, un eveniment care pune față în față oameni diverși pentru a-și împărtăși, pe de o parte, povestea, iar de cealaltă parte, pentru a afla povești interesante sau chiar pentru a descoperi sau depăși prejudecăți. Omul din fața ta devine cartea pe care o citești, iar timp de 20 de minute poți afla povestea sa, poți pune întrebări sau poți împărtăși ideile tale. E o experiență interesantă, uneori chiar emoționantă, unde cartea și cititorul intră într-un dialog care poate dărâma bariere și chiar întări încrederea în oamenii de lângă tine sau chiar în propria persoană.
Anul acesta am citit și noi câteva cărți care ne-au pus pe gânduri, dar care ne-au dat o stare de bine, căci ne-au confirmat că în jurul nostru există oameni care fac lucruri bune în comunitate. Și spun de comunitate, pentru că ascultând poveștile cărților de anul acesta, m-am dus cu gândul la acest concept, acest organism viu, autentic, așa cum îl analizează Tönnies în cartea lui „Comunitate și Societate”. Comunitatea înseamnă conviețuire intimă, un loc în care oamenii, indiferent de diferențele dintre ei și de ceea ce îi separă, rămân legați, având o trăire comună.
Așa cum regăsim în cartea lui Tönnies, „înțelegerea sau simpatia reciprocă este cea mai simplă expresie a realității interioare a întregii coexistențe autentice, în care oamenii trăiesc și lucrează împreună”.
Una dintre cărțile citite de noi a fost Eugene Vovk, refugiat ucrainean care se află în prezent la Sibiu, ca urmare a războiului generat de Rusia pe teritoriul Ucrainei. Eugene a înființat o școală ucraineană la Sibiu pentru a ajuta copiii ucraineni să-și continue studiile într-un cadru sănătos pentru educația lor, creându-le simultan și un context de socializare, interacțiune și de suport emoțional și psihologic. Deși pentru el nu a fost dificil să ajungă la Sibiu și să se integreze aici, a decis să se implice în coordonarea unor programe de integrare pentru ucrainenii din Sibiu. Am aflat de la Eugene că, deși limba este o barieră, avem destul de multe lucruri similare cu vecinii noștri ucraineni, iar comunitatea noastră a fost una primitoare, chiar dacă au existat și unele provocări și rezistențe pe fondul unor temeri venite din neînțelegere sau necunoaștere. Lucrurile par să fie mult mai complexe când privim mai atent pentru că, dincolo de deschiderea pe care cei mai mulți au găsit-o la oamenii din Sibiu, dincolo de simțul comunității, există o nevoie majoră de informare mai clară asupra părții legislative, asupra pașilor pe care trebuie să îi urmeze o persoană cu statut de protecție temporară pentru a putea continua să locuiască pe teritoriul României după ce se ajunge la limita maximă a duratei de protecție temporară, dar și privind pașii pe care persoana ar trebui să îi urmeze pentru a-și putea construi o viață aici, dacă alege acest lucru; de exemplu cum își poate deschide un business, cum poate accesa un credit și care sunt pașii concreți pentru a solicita azil sau alte forme de protecție.
Irina Costache a fost cea de-a doua carte pe care am citit-o la Biblioteca vie. Irina are la activ cercetări despre egalitate de gen, violență și impactul asupra tinerilor, precum și cercetări cu privire la liceenii LGBTQ și violența de gen în școli. Discuția a fost una interactivă, la care au luat parte inclusiv elevi de liceu care și-au împărtășit din experiențe. Deși generațiile s-au schimbat, sistemul educațional a rămas tot unul disciplinar, care sancționează ce iese din tipare și caută să fabrice omogenizare și conformism, respingând ce este diferit și hrănind mai degrabă temeri, ignoranță și agresivitate. Sistemul educațional ne hrănește teama de a greși, de a fi respinși și de a fi umiliți, iar din poveștile ascultate în discuția cu Irina Costache, m-am dus cu gândul la eșecul unui sistem educațional care se încăpățânează să mențină o rezistență la schimbare.
Malek Khoshaba Hammal este cea de-a treia carte pe care am citit-o la Sibiu. Malek este din Siria și are o experiență de lucru în proiecte de sprijinire a copiilor cu nevoi speciale. Povestea lui Malek este una puternică și ne bucură să știm că la Sibiu a fost primit și tratat bine și că aici a reușit să-și găsească un loc în care să poată fi el însuși. Cu o atitudine pozitivă, ne-a povestit cum a ajuns la Sibiu, despre deciziile pe care le-a luat, dar am schimbat și detalii despre cele două culturi, căutând asemănări și deosebiri care au făcut din discuția noastră un exercițiu de analiză și înțelegere.
Ultima carte pe care am citit-o noi, dar nu ultima de pe lista proiectului, căci Biblioteca vie a avut un total de 9 cărți interesante, toate meritând să fie citite, a fost Sorina Tomulețiu. Sorina este traducătoare și artist vizual și ne-a prezentat proiectul Basarabia, un proiect ce merită să fie urmărit: https://sorinatomuletiu.ro/ro/project/proiectul-basarabia-o-introducere
Proiectul are la bază istoria propriei familii și documentează refugiul bunicii sale în România, în 1940, din Cetatea Albă. Pornind de la conversațiile avute cu bunica sa, Sorina a pornit într-o călătorie pe care aș încadra-o într-un proiect al memoriei, al relației dintre trecut și prezent. Căci așa cum spune Henri Bergson, „memoria nu este a trecutului, este a prezentului și este a viitorului”.
Festivalul Egalității de Gen a continuat cu o dezbatere despre migranți și refugiați susținută de Camelia Proca de la ALEG, Fawzia G. Rehejeh, absolventă a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și inițiatoare a Centrului Cultural Arab din Sibiu și Irina Costache. Discuția a fost una plină de informații, pornind de la diferența dintre statutul de refugiat și cel de migrant, provocări și stereotipuri, până la probleme sistemice și culturale care pot pune piedici în calea integrării și îmbrățișării drepturilor umane de care fiecare om, indiferent de statutul său, beneficiază.
Festivalul Egalității de Gen are loc anual și vă încurajăm să-l urmăriți și să participați, veți regăsi subiecte complexe, despre care este important să discutăm cât mai deschis. Aprecierile merg către echipa de organizare formată din Camelia, Eniko, Iulia, Alexandra, Georgiana, Gabi și Teo, din echipa ALEG.
Și dacă mergeți prin Sibiu, luați-vă un pic de timp să citiți mesajele tinerilor participanți la această ediție a festivalului, care pot fi văzute la Ziarul Orizontal (realizat la inițiativa artistului Dan Perjovschi) de lângă Teatrul Național Radu Stanca.
Credit Foto: Festivalul Egalității de Gen 2022, Dragoș Dumitru
Leave a Reply