Ultimii doi ani electorali au evidențiat carențe semnificative în legislația privind finanțarea partidelor politice și campaniilor electorale, care au afectat vizibil transparența și integritatea procesului electoral. Lipsa unui control adecvat și rapid, precum și lipsa unor cerințe specifice de transparență au creat un context propice manipulării care a dus până la anularea alegerilor de la sfârşitul anului trecut. EFOR, ca membru al Coaliției Vot Corect, propune o listă de priorități pe care autorităţile statului şi partidele politice trebuie să și le asume cât mai repede, pentru a îmbunătăți transparența și integritatea spațiului politic și electoral.
Subvențiile partidelor politice
- Reducerea bugetelor anuale pentru subvențiile acordate partidelor politice. Valoarea subvențiilor este mult prea ridicată, chiar și pentru anii electorali, iar aceste fonduri nu fac decât să crească și mai mult monopolul asupra vieții politice pentru un număr mic de partide. În 2025, partidele au alocat un buget de 284 de milioane de lei, după ce în 2024 primiseră suma record de 386 de milioane de lei. Scopul subvențiilor nu este de a crea o dependență totală a partidelor față de stat, ci de a le susține pentru a se dezvolta și crea o relație cu electoratul, pentru a-l reprezenta mai eficient.
- Modificarea mecanismului de stabilire a bugetului anual și reglementarea unor criterii predictibile pentru elaborarea acestuia. Legea 334/2006 stabilește că alocările pentru subvenții în bugetul anual trebuie să fie cuprinse între echivalentul a 0,01% și 0,04% din PIB, un interval foarte larg, care poate conduce la aprobarea unui buget foarte generos. Menționăm că până în acest moment partidele nu au ajuns nici pe aproape la valoarea maximă anuală care ar putea fi alocată, care este mult mai mare.
- Motivarea reală a modului prin care se construiesc bugetele anuale. Pe lângă mențiunea de la punctul anterior, legea nu impune criterii pe baza cărora se stabilesc sumele totale alocate care se regăsesc în bugetul AEP. Motivarea detaliată a modului în care s-a ajuns la alocările respective lipsește în bugetele anterioare. Experiența de până acum arată că depinde de propunerea AEP și de interesul partidelor politice – regula nescrisă a fost să nu se aloce mai puțini bani decât în anul anterior, ceea ce este un mecanism păgubos și arbitrar.
- Sporirea transparenței cu privire la modul în care sunt cheltuite subvențiile (în special pentru presă și propagandă), inclusiv prin raportarea regulată a beneficiarilor fondurilor și marcarea materialelor de propagandă în afara perioadelor electorale. Legea ar putea impune și o limită procentuală din total cu privire la cât pot cheltui partidele pentru presă și propagandă – de exemplu nu ar trebui să cheltuie mai mult de 30-40%. Din 2021, partidele au cheltuit 590 de milioane de lei pentru linia bugetară presă și propagandă, aproape 55% din bani, fără transparență. Rapoartele publicate de Consiliul Europei, Comisia Europeană și Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului al OSCE au arătat că aceste valori ridicate distorsionează viața politică și afectează independența presei, având în vedere că o parte semnificativă a acestor fonduri sunt cheltuite pentru presă și propagandă. Subvențiile ar trebui să fie în primul rând folosite pentru dezvoltarea partidelor și nu pentru cumpărarea presei prin metode netransparente.
Campania electorală
- Regândirea și extinderea mijloacelor de promovare din timpul campaniei și ridicarea interdicțiilor legate de publicitatea stradală. Mecanismul curent, prin care publicitatea stradală este foarte limitată în timpul campaniei electorale restrânge vizibilitatea campaniei și favorizează anumiți competitori electorali, care cheltuie mulți bani pentru contracte pentru propagandă online sau TV. Vot Corect a semnalat deja în mod repetat faptul că legislația privind desfășurarea campaniilor electorale și cea privind finanțarea campaniilor electorale și partidelor politice sunt deficitare și încurajează mutarea unei părți a cheltuielilor în perioada de precampanie, cu cerințe de transpanreță mult mai relaxate decât cele din campanie. Deși logica reformei legislative din 2015, când a fost introdusă această reglementare, a fost să reducă finanțarea electorală netransparentă, a reușit, în mod pervers, să mute o parte din probleme în afara campaniei electorale și să supra-reglementeze o campanie ce a devenit lipsită de vigoare şi vizibilitate.
- Legea trebuie să impună publicarea obligatorie a raportărilor veniturilor și cheltuielilor competitorilor electorali de către AEP în mod regulat, în timpul campaniei. Deși competitorii trebuie să declare veniturile și cheltuielile în 3 zile de la încasare sau angajarea cheltuielii, AEP nu are nicio obligație să publice aceste date, fiind decizia instituției să le facă disponibile sau nu. De regulă, datele au fost publicate în fiecare săptămână la procesele electorale recente. Lipsa unei reglementări în acest sens a permis decizii arbitrare din partea fostei conduceri AEP, care nu a publicat aceste date în decursul a două săptămâni din campania electorală prezidențială din 2024, privând publicul de informaţii relevante privind declaraţiile în mod evident false depuse de unul dintre competitorii electorali. Informațiile despre finanțarea campaniei sunt o parte esențială din transparența procesului și trebuie să fie puse la dispoziția publicului fără întârziere.
- De asemenea, legea ar trebui să oblige partidele să publice rapoartele de venituri și cheltuieli anuale într-un format din care finanțatorii partidului să fie prezentați transparent. Conform legii actuale, acestea pot fi publicate într-un format compact, care nu permite identificarea donatorilor și care include doar sumele generale. Deși donatorii sau persoanele care au împrumutat partidele peste o anumită valoare se publică în Monitorul Oficial, limita inferioară este prea joasă (aproape 8,000 de euro pentru donații în 2025 și 80,000 de euro la împrumuturi). Problema este că în acest context de fapt nu aflăm nici cine a finanțat la origine campaniile electorale, în condițiile în care partidele mari au transferat majoritatea fondurilor din banii obținuți de partid în afara campaniei electorale.
- Legea trebuie să reglementeze publicarea obligatorie a identității donatorilor peste o anumită valoare. Legea 334/2006 prevede că în timpul campaniei electorale se raportează la AEP doar tipul de sursă a venitului, nu și numele donatorului sau a persoanei care a împrumutat partidul. După alegeri, deși rapoartele detaliate de venituri și cheltuieli care se depun la AEP în 15 zile trebuie să cuprindă și o anexă cu identitatea donatorilor, aceasta nu este publicată. Practic, rapoartele de venituri și cheltuieli cuprind doar câteva cifre seci, iar publicul nu are niciun fel de informație despre donatori. Această situație se agravează mai ales dacă nu se vor mai publica nici declarațiile de avere, în care aleșii trebuiau să includă anumite informații despre veniturile din campanie. Legea ar trebui să impună publicarea identității contribuitorilor la campania electorală peste o anumită valoare, astfel încât să protejeze și dreptul la viața privată (de exemplu, când una sau mai multe donații/împrumuturi trec de 10,000 de lei cumulat) – un astfel de mecanism se implementează în Germania, unde numele donatorilor sunt publicate online într-un interval foarte scurt de timp de la încasarea donației de către partid, dacă valoarea depășește 35,000 de EUR.
- Impunerea unor limite maxime anuale pentru donații și împrumuturi pentru o persoană fizică și/sau juridică. Legea 334/2006 prevede limite pe partid și pe tip de contribuție financiară (donații/împrumuturi), dar nu impune o limită globală pe persoană. În realitate, un donator poate contribui la finanțarea campaniei cu sume semnificative, fără o limită totală. Teoretic, o persoană poate dona către mai multe partide sau le poate împrumuta și mai poate contribui cu fonduri și în timpul campaniei, pentru finanțarea competitorilor electorali.
- Ar trebui reduse limitele maxime pentru venituri și cheltuieli în campania electorală pentru prezidențiale. La alegerile din 2025, un candidat a putut cheltui până la 81 de milioane de lei, ceea ce considerăm că este o valoare ridicată. În plus, un candidat a cheltuit mult mai mult decât toți ceilalți la un loc, ceea ce distorsionează condițiile de egalitate în campania electorală.
- Consolidarea capacității și a mecanismelor de colaborare instituțională pentru a verifica sursa veniturilor din campaniile electorale sau care sunt încasate de către partide, sub diverse forme. Informațiile colectate de EFOR arată că nu este deloc evident dacă și cum este verificată originea fondurilor declarate în campanie, din venituri proprii sau din alte surse, existând un risc real de a avea mai mulți donatori ”de paie” în spatele cărora stă un singur contribuitor a cărui identitate nu este cunoscută sau de a se transfera bani a căror sursă nu este legală. AEP nu are posibilitatea de a verifica legalitatea originii fondurilor, dincolo de declararea identității donatorului. Rapoartele anterioare EFOR au ilustrat cum persoane cu venituri cel puțin modeste în declarațiile de avere pare că au donat sau împrumutat partidele cu sume mult mai mari decât propriile venituri, ceea ce nu ar trebui să fie posibil. Pentru consolidarea integrității vieții politice, considerăm că este necesară o colaborare mai susținută între AEP, ANI, ANAF și ONPCSB pentru a verifica dacă banii care intră în campanie sau în conturile partidelor sunt legal obținuți, mai ales că se decontează de la bugetul de stat dacă un competitor obține mai mult de 3% din voturile valabil exprimate.
- Legea ar trebui să reglementeze participarea terților. Conform Legii 334/2006, participarea terților – adică persoane fizice sau juridice care pot contribui la campanie în mod indirect, pentru a se pronunța pentru sau împotriva unui candidat sau pentru o temă din campania acestuia – sunt interzisă, iar finanțarea se poate realiza doar prin donații sau împrumuturi transferate în contul candidaților. În practică, modul în care se desfășoară campania electorală, mai ales în online, nu mai este unul care să susțină un astfel de model și vedem frecvent campanii desfăşurate în paralel de entități diferite de competitorii electorali. Așadar, legea ar trebui să reglementeze în ce condiții terții pot contribui la campania unui competitor și cum pot declara aceste contribuții – astfel de modele există în mai multe precum Marea Britanie, Canada, Letonia sau Germania.
- Capacitatea AEP de control ar trebui consolidată. AEP ar trebui să beneficieze de mai multe resurse umane și financiare pentru a putea să își desfășoare activitatea în condiții optime și pentru a putea investiga și sancționa disuasiv partidele sau competitorii electorali care încalcă regulile. Ar trebui consolidată colaborarea cu platformele social media pentru a identifica plățile ilegale sau campaniile neasumate (pozitive sau negative) pentru promovare electorală. Reamintim că la alegerile prezidențiale din 2025 o rețea de pagini Facebook a cheltuit neasumat și netransparent, pentru campanie negativă, aproape 900,000 de lei, fără ca originea și finanțarea acesteia să fi fost identificată. De asemenea, pentru a permite o înțelegere mai bună publicului la aceste activități, concluziile din rapoartele de control ale AEP ar trebui publicate într-o formă mai extinsă. În acest moment, legea cere AEP să publice doar un extras din care nu se poate înțelege prea mult despre rezultatele unui control.
Reglementările privind publicitatea politică și serviciile digitale
- Având în vedere că în luna octombrie va intra în vigoare Regulamentul nr. 900/2024 privind transparenţa şi vizarea unui public-ţintă în publicitatea politică, Guvernul trebuie să organizeze discuții serioase cu privire la implementarea acestuia în România. Regulamentul va introduce noutăți cu privire la publicitatea politică și la modul în care va trebui această marcată și declarată. Mecanismul de control a respectării acestuia va fi o parte esențială a procesului. EFOR a propus implementarea unui angajament cu privire la această temă în următorul Plan de Acțiune al Parteneriatului pentru Guvernare Deschisă (2025-2027).
- După experimentul parțial eșuat cu OUG 1/2025, prin care s-a reglementat publicitatea politică și care a încărcat semnificativ activitatea BEC, considerăm că statul român ar trebui să deschidă o discuție serioasă despre implementarea Digital Services Act și impactul asupra libertății de expresie.
Leave a Reply