Îmi vine greu să scriu despre drama unor oameni, deoarece îmi este teamă că nu voi putea prinde în rândurile mele întrega poveste a acestora. De altfel, nu mă voi putea ridica niciodată la înălțimea demersului acestora, acela pentru aflarea adevărului și pentru stabilirea respectului pe care societatea românească îl datorează unor oameni.
Vorbesc despre familia Vlase, Elena – mama și Ioana Hortensia – sora, celui căzut la evenimentele din decembrie 1989, Nicușor Vlase. Acesta, la numai 19 ani, a participat la evenimentele din acel an și nu s-a mai întors acasă.
În 15 iunie scriam că oamenii care au ieșit în decembrie 1989, cu bună credință, reprezintă mișcarea de eliberare de sub o conducere dictatorială și începutul schimbării pentru societatea românească. Este o luptă pentru schimbare și pentru recunoașterea drepturilor, luptă care continuă și în prezent. Vedem acest lucru prin protestul de 6-7 săptămâni al Ioanei Hortensia Vlase, protest făcut în fața Primăriei Brașov, prin care cere administrației Coliban să facă ceea ce nu a făcut administrația Scripcaru, deși a promis.
În total, Ioana Hortensia Vlase a adunat 8 săptămâni si 4 zile de protest pentru a susține cauza urmașilor celor căzuți în decembrie 1989, aceea de a avea un Monument comemorativ.
Propunerea de proiect prezentată de familia Vlase în 2019 (cu macheta aferentă) Primăriei și Consiliului Județean Brașov, relevă dorința comună a urmașilor eroilor martiri, ai căror fii, fiice, frați, surori, părinți și soți își odihnesc somnul de veci în cimitirul Eroilor, pentru care și-au dat acceptul, iar semnăturile se regăsesc într-un tabel. Pentru acest proiect a fost cuprinsă suma de 500.000 lei în bugetul local aferent anului 2020.
A fost nevoie de 8 săptămâni de protest la ușa Primăriei Brașov pentru ca, în sfârșit, primarul Allen Coliban să acorde familiei Vlase o întâlnire. Și acest lucru vine după ce Allen Coliban le promisese o întâlnire încă de dinaintea preluării mandatului, adică cu aproximativ opt luni în urmă.
La întâlnirea de la Primărie, pe lângă Ioana Hortensia Vlase și Elena Vlase, am participat în calitate de invitat al familiei Vlase. La fel și consilierul local Marius Potea, cel care a făcut o interpelare în cadrul unei ședințe de CL pe subiectul monumentului. Alături de primarul Allen Coliban au participat Marilena Manolache, arhitect șef, Sorina Boldeanu, consilieră a primarului și Sebastian Lupu, șeful de cabinet al primarului.
Țin să precizez că am întâlnit un primar epuizat, vlăguit de energie, care a ținut să reproșeze interlocutoarei să nu-i pună cuvinte în gură vizavi de cele declarate anterior. Uitându-mă retrospectiv peste întâlnirea care a avut loc săptămâna trecută, văd un primar și un arhitect șef care au eșuat în a oferi răspunsuri cu privire la demersul de edificare a Monumentului Eroilor, mai exact, cu privire la ce s-a întâmplat cu alocările bugetare din 2019 și 2020. Nu au reușit să explice de ce este lăsat acest monument în urma altor două, deși familia Vlase a făcut ea demersuri: obținere certificat de urbanism, propunere de monument și, în timp ce scriu aceste rânduri, au în lucru avansat documentația tehnică.
Dar cel mai grav lucru pe care l-am regăsit în întâlnire este faptul că primarul și arhitectul șef nu au înțeles calitatea interlocutorului, aceea de urmaș a unui om căzut la evenimentele din decembrie 1989, nu au înțeles ce reprezintă pentru familia Vlase acest demers și nu au înțeles însemnătatea demersului. Am văzut niște oameni agățați de procedură, dar parcă lipsiți de empatia unei povești de viață, a unei drame care a schimbat destine.
Să nu mă înțelegeți greșit, nu cer ocolirea procedurilor, cer ca cei care dețin niște funcții administrative sau politice să-și aloce timp pentru a asculta și pentru a înțelege situația, așa cum o cere aceasta.
De altfel, cred că și nouă, majorității comunității brașovene, ne scapă însemnătatea martiriului din decembrie 1989. Aici trebuie să și facem o diferență importantă, vorbim de un demers comemorativ pentru eroi, nu vorbim de revoluționari și Revoluție.
Cei căzuți la evenimentele din decembrie 1989 ne-au dat nouă, prin sângele lor, dreptul pe care l-am exercitat anii trecuți, acela de a protesta liber, în orice moment am considerat că o autoritate a statului a făcut o injustiție față de cetățenii acestei țări.
Primarul și arhitectul șef au spus că pentru Monumentul Eroilor 1989 se va organiza un concurs de soluții, oferind două orizonturi de timp, unul la final de iulie 2021 pentru demararea procedurilor necesare concursului de soluții și unul la final de 2021 pentru anunțarea câștigătorului concursului.
Acum, ce nu înțeleg, de ce nu preia Primăria documentațiile realizate de familia Vlase și de ce nu este invitată familia Vlase la realizarea proiectului? Ce poate fi mai benefic decât contribuția unei mame care și-a pierdut băiatul la acele evenimente?
Discuția din cadrul întâlnirii a cunoscut și o dezvoltare cu privire la Parcul Eroilor și necesitatea de a marca și de a amenaja Parcul în mod adecvat cu funcțiunea pe care o găzduiește, astfel încât și brașovenii sau orice alt vizitator al Parcului să recunoască semnificația acestuia încă de la primul pas.
În mai 2011, România a fost condamnată la CEDO în dosarul VLASE contra României, deschis de familia Vlase ,într-o cauză ce privea dosarele Revoluției din ’89. Curtea a constatat încălcarea art. 2, dreptul la viată şi lipsa unei anchete efective într-un timp rezonabil, cu privire la circumstanţele în care a decedat fiul lor, Nicușor VLASE. Aceasta cauză a creat precedent la nivel național, pentru celelalte victime.
CEDO a decis că România nu a soluționat eficient și la timp dosarele penale care privesc victimele din decembrie 1989. În cazul familiei Vlase, CEDO a constat următoarele: „Absența unei investigații privind moartea fiului soților Vlase, în particular lipsa de implicare a aplicanților în proceduri judiciare în fața unei instanțe. Statul trebuie să ia măsurile necesare și să investigheze cu celeritatea moartea lui Nicușor Vlase”.
În final, adaug și declarația Ioanei Hortensia VLASE după întâlnirea de săptămâna trecută, 17 iunie 2021, ora 16.00:
„După 8 săptămâni și 4 zile, am decis să opresc temporar, protestul.
Am cerut în repetate rânduri, dar și în cadrul discuției, lămuriri cu privire la modul cum s-au volatilizat cei 500 mii lei, care au fost alocați în bugetul local, aferent anului 2020, pentru edificarea unui MONUMENT ADECVAT, ÎN MEMORIA EROILOR CARE ȘI-AU SACRIFICAT VIAȚA ÎN DECEMBRIE 1989, LA BRAȘOV.
Dorim să ni se explice, cum au fost redirecționați banii, către ce zone de investiții, să ni să pună la dispoziție documente.
Ni s-a comunicat că da, putem să facem parte din comisia care se va ocupa de implementarea acestui proiect, asta implicând participare la ședințe de lucru. Orice demers și decizie ce privește acest proiect, să ne fie comunicat în prealabil și să putem formula la rândul nostru un punct de vedere.
Doresc să reiterez faptul că ar fi imoral ca noi, urmașii, să ne opunem pentru a se realiza și alte două monumente, pentru alte categorii de beneficiari.
Sunt trei momente istorice diferite, trei amplasamente diferite, însă se pot face în paralel.
Aici mă refer la monumentul pentru Revolta Muncitorească din 15 noiembrie 1987, Liviu Babeș, cel care a decedat în Martie 1989 și pentru Eroii care s-au sacrificat în Decembrie 1989 la Brașov.
S-a tot bătut moneda pe concurs de soluții, pentru domnul primar Coliban acest lucru a devenit deja un laitmotiv. Să ne explice dumnealui și echipa, cum au putut aprecia să aloce 1.400.000 lei pentru edificarea a celorlate două monumente, pe ce criterii și să ne pună la dispoziție un număr de înregistrare a unei propuneri de proiect, cu tema, devizul lucrării, așa cum am depus noi, urmașii eroilor martiri din decembrie 1989, cu maximum de transparență.
Când au avut timp să facă un concurs de soluții, cine a câștigat, ce alte proiecte au mai participat, dacă tot este realist să fie dezvelit în 2021, aici mă refer la Monumentul pentru Liviu Babeș si la REVOLTA DIN 15 NOIEMBRIE 1987. Aceste lămuriri le-am cerut în cadrul întâlnirii. Dacă tot este PRIMĂRIA BRAȘOVENILOR ȘI AVEM UN BUGET ISTORIC, SĂ FACEM APEL LA ACESTEA.
Repet, nu am nimic cu celelalte două categorii evocate mai sus, ci la faptul cum PRIMĂRIA a ales să gestioneze acest deziderat al nostru. Practic, noi suntem foarte avansați, așa a afirmat și doamna arhitect șef, dar am fost omiși cu bună știință.
De asemenea, se dorește un concurs de soluții, însă doar acum, când noi am propus un proiect concret. Ne-am trezit în urmă, cu peste 20 de ani cu actuala cruce de metal, fără să ni se comunice, să ni se ceară într-un fel acordul. De 20 ani, tronează în parc, și acum, brusc și dintr-o dată, suntem interasați, aferați de estetica parcului și a cimitirului eroilor.
S-a afirmat, de asemenea, că la cea mai recentă ședință de Consiliu Local, s-a făcut rectificare bugetară și au realocat suma de 500 mii lei pentru Monumentul Eroilor Martiri din Decembrie 1989.
Le-am cerut la final să ni se comunice un răspuns în scris, deoarece în cadrul întâlnirii s-au facut doar afirmații și nimic concret, însă nu am primit niciun răspuns până la acest moment.
Aștept până la sfârșitul săptămânii, dacă nu voi recepționa niciun răspuns pe e-mail, cel mai probabil, de săptămâna viitoare voi picheta din nou PRIMĂRIA BRAȘOV.
Dacă noi, urmașii eroilor martiri, am venit cu o propunere de proiect, temă, ne-ar plăcea să ne fie respectată în unanimitate si apreciată la justa valoare artistică. Acest lucru trebuia să fie o prioritate pentru autoritățile locale si judetene încă din primele zile, de după momentul Decembrie 1989, iar acum când avem o inițiativă am fost blocați la nivel instituțional de noua administrație locală.
Sper ca domnul PRIMAR să-și respecte cuvântul dat și să procedeze în consecință.
Vă mulțumesc!
NIHIL SINE DEO!”
Sursa foto: Ioana Hortensia Vlase
Leave a Reply