În Brașov, o initiativă bună care oferă acces la produse de igienă personală în școli se transformă într-o ceartă politică, într-o societate în care politica și normele tradiționale și conservatoare modelează continuu discursul despre corp și sănătate.
Corpul, mai ales cel al femeii, a fost dintotdeauna un teren de bătălii ideologice. Politicul, un mare aliat al discursurilor religioase și moralizatoare, a căutat dintotdeauna să reglementeze dimensiunile vieții corporale: sănătate, igienă, sexualitate, reproducere.
Pentru a clarifica contextul în care scriu acest material, e important de spus că la Brașov există în prezent o dispută care pare ireală privind introducerea unor dispensere de absorbante în școli, care ar facilita accesul elevelor la aceste produse de igienă. Pamela Diaconu, consilier local PNL, avocat și, culmea, femeie și mamă, respinge acest proiect bazându-se pe subiectivismul propriilor convingeri conservatoare, dar invocând, imaginar, specialiști care i-ar susține aceste convingeri personale. O initiativă ce ține de sănătate publică și demnitate umană devine sub ochii nostri o problemă de morală conservatoare, „traumatizantă” pentru unii copii după cum spune chiar consiliera amintită.
Dacă privim situația prin ochii lui Foucault, înțelegem că modernitatea produce forme de putere mai subtile, care nu se mai exercită prin violență, ci prin disciplină, normare și control al corpului. Iar instituțiile (școala, biserica, statul în general) devin mecanisme de supraveghere și de modelare a comportamentelor, impunând norme care ne definesc ce este acela un corp „bun”, „curat”, „moral”.
Intervenția acestor consilieri poate fi văzută ca o formă de bio-politică, o încercare de a controla și de a „moraliza” corpul unei fete, sub pretextul protejării inocenței.
Menstruația este un fenomen biologic și normal, dar care devine încărcat de rușine și vinovăție într-o societate care refuză educația cu privire la corp și la transformările prin care acesta trece de-a lungul timpului. Un absorbant este un produs de igienă corporală, la fel cum sunt de altfel și pasta de dinți sau săpunul – acestea sunt produse de igienă care ajută la menținerea unei sănătăți a corpului.
Dar a vorbi despre corp este un concept tabu pentru o parte din consilierii locali din Brașov, un lucru indecent și se pare că a oferi mijloacele necesare de îngrijire corporală reprezintă pentru aceștia o mare amenințare la adresa „ordinii morale” în care ei înșiși au crescut.
Corpul, acest construct social, este purtător de norme, valori și ierarhii, dacă privim corpul dintr-o perspectivă sociologică. În țara noastră, corpul feminin trebuie să fie „curat”, „modest”, „producător de viață”. Corpul unei femei intră în sfera politicului și devine un discurs al moralității publice. Până unde permitem politicului să intervină și să decidă asupra corpului? Când spunem stop și începem să normalizăm discuțiile despre corp, menstruație, educație sexuală, făcând din sănătatea corpului o chestiune de drept, ori nu de rușine? Corpul nu ar trebui privit ca un instrument de disciplină, docil, ci ca un spațiu al libertății, intimității și, deși poate subiectul pare banal pentru unii, discuția despre dispenserul de absorbante este, de fapt, o discuție despre autonomie corporală, educație, demnitate și respect.
Foto: Asociația Iele-Sânziene
Leave a Reply