Nici români pe de-a-ntregul, nici romi în totalitate.
Ce faci când nu știi cu ce să te identifici?
Să fii rom înseamnă să-ți iubești părinții, dar înseamnă și să ascunzi că sunt romi. Să fii rom înseamnă să mergi la școală, dar și să fii privit ca o „excepție” pentru că o faci. Să fii rom înseamnă să mergi la muncă, dar tot doar un ț*gan să rămâi în ochii celorlalți. Să fii rom înseamnă să te bucuri că strămoșii tăi au fost romi, dar și să ajungi să-ți înțelegi graiul doar cu subtitrare.
În România, conform datelor oficiale, locuiesc peste 600.000 cetățeni români de etnie romă, însă numărul neoficial este cuprins între 1,8 – 2,5 milioane. Bună parte dintre noi alegem, din dorința de a ne proteja de stigmă, respingere și rușine, să ascundem cine suntem. Pentru că, zi de zi, aflăm că a fi rom înseamnă a fi ceva greșit, rău.
Așa că, ușor-ușor, începem să spunem și noi: „Nu suntem romi. Nu suntem ca ei.”
Oricât de mult ar durea, dacă alegem să ne ascundem, ștergem cu buretele tot ce a pătimit neamul nostru, tot ce înseamnă familia noastră și toată grija pe care ne-o dau, tot ce înseamnă tradițiile și cultura noastră, tot ce însemnăm cu adevărat. Dacă ne ascundem, devenim invizibili. Iar singurele voci care să vorbească despre noi, rămân ale celorlalți.
Frate, soră, poate că a venit momentul să ne luăm puterea înapoi și să renunțăm la măști.
Să-i lăsăm să ne vadă.
Să-i lăsăm să ne audă.
Și să ne lăsăm să fim.
*****
O campanie Agenția Împreună în cadrul proiectului „Cunoașterea (r)omului de lângă noi”, realizat cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021
Leave a Reply