Democrația sub asediu, de la soft power în exterior la fracking în interior

Mă uitam la războiul din Ucraina început de Rusia ca la o mișcare concentrată pe acapararea de resurse de teren, pământ, minerale, petrol, dar parcă lipsea ceva din explicația invaziei rusești. În 5 decembrie 1994, Marea Britanie, SUA și Rusia semnau Memorandumul de la Budapesta, care viza oferirea unor garanții de securitate Ucrainei în schimbul renunțării acesteia la arsenalul nuclear. Franţa şi China au sprijinit Memorandumul prin semnarea unei declaraţii separate. Conform Memorandumului, Rusia a promis să fie unul dintre statele garante a suveranităţii naţionale şi a integrităţii teritoriale a Ucrainei. La schimb, Ucraina renunța la arsenalul nuclear și-l transfera Rusiei. Dacă Ucraina și-a respectat obligațiile, Rusia nu.

În ciuda acestui angajament, Rusia atacă Ucraina. Narativul împins de Rusia a fost acela al extinderii NATO către est. Așadar, nu este doar despre resurse, ci mai degrabă are o dimensiune ideologică care cred că este chiar mai importantă decât cea economică: lupta împotriva democrației și lupta împotriva unui mod de viață. NATO este o structură a democrației și asta o face nedezirabilă. Vorbim despre niște oameni dispuși să-și încalce angajamentele și o fac pentru că sunt autoritari, rasiști și care nu acceptă normele și regulile democrației. Invazia Rusiei devine un simbol al asediului extremeismului asupra democrației. Iar Ucraina este văzută ca zonă tampon, care va fi exploatată și din punct de vedere al resurselor. Rusia va aplica pedepse, așa cum a făcut-o și după al doilea război mondial, sub pretextul reparațiilor statului rus, prin preluarea de resurse și prin deportări.

De ce vrea Rusia zonă tampon? Pentru că dacă lângă granița Rusiei există state cu adevărat democratice se face transfer de norme, de reguli și de modul de viață dinspre democrație înspre poporul rus, iar Putin și personaje precum acesta doresc ca populația pe care o controlează să nu fie contaminată de aceste norme și reguli ale democrației, de libertate, de ideea de incluziune, de egalitate, echitate și de diversitate. Și acum mă uit la SUA, unde are loc o schimbare prin administrația Trump, una la 180 de grade: din farul democrației ajunge pe același palier cu Putin, China, Coreea de Nord, toate aceste regimuri autoritare-dictatoriale-extremiste. Argumentul este cel ideologic, Trump și oamenii săi, cum sunt JD Vance și Musk, dar și alții sunt tot pe această filieră ideologică ce nu mai acceptă normele și regulile democrației. De aici și dușmanul Europei despre care Vance zicea că vine chiar în interiorul său. Ei detestă democrația și văd în aceasta un impediment în a-și implementa propriul lor sistem, unul extremist.

În acest context ideologic al luptei împotriva democrației și, practic, al luptei împotriva unui mod de viață, această acaparare de teritorii se face pentru crearea unor zone tampon astfel încât populațiile să fie protejate și să nu mai fie contaminate de democrație. Evident că sunt și considerente de ordin economic și de acces la resurse. Trump vine și zice: vrem Groenlanda, vrem Canada, vrem canalul Panama. Rusia zice că vrea Ucraina și alte state est europene. China vrea Taiwanul. Statele Unite va accepta ca Ucraina să ajungă controlată de Rusia și Taiwanul să fie controlat de China pentru a putea lua Canada, Groenlanda și Panama. Observați cazul în care fondul de investiții BlackRock a cumpărat de la o companie din Hong Kong două porturi deținute în Panama, unul în fiecare capăt al canalului Panama. Acest lucru s-a întâmplat fără ca statul chinez să reacționeze. Mihnea Măruța spune despre Larry Fink, CEO BlackRock, că este unul dintre personajele care îl susțin pe Trump.

Aceste expansiuni teritoriale sunt de tip imperialist, dar sunt motivate nu doar de nevoia de resurse, ci mai ales ideologic, de a controla și de a distruge democrația. Statele Unite, Rusia și China sunt printre cele mai mari din puncte vedere teritorial, cele mai mari state ale lumii, au resurse foarte, foarte bune. Deci nu e vorba de o lipsă acută de resurse. Pe de altă parte, Statele Unite vrea, prin luarea Groenlandei și Canadei, să își asigure partea de nord a graniței, iar în sud să controleze canalul Panama astfel încât să poată impune control altor state care trec prin canal. Presiunea pe Mexic e tot din această motivație de a-și proteja granițele și de a controla.

Sub pretextul reducerilor de cheltuieli, al reducerilor de deficit și datorii, reduceri de birocrație și eficientizare a aparatului public, administrația Trump, prin Musk și departamentul DOGE, pare mai degrabă să implementeze ceea ce Mihnea Măruță spunea că este denumit acceleraționism, care vizează desființarea „catedralei”, concept preluat de la Nick Land. Această catedrală este compusă din administrația statului, universități, presă și ong-uri, văzuți ca dușmani împotriva cărora trebuie să lupte. Lupta împotriva democrației apare evidentă când USAID este blocată sau finanțările pe care le avea de făcut sunt blocate. Nu ar trebui să ne mire că USAID este blocată. Pe lângă faptul că ajuta populații sărace de pe glob atât cu mâncare, cât și cu tratamente medicale, era sistemul de soft power al democrației americane; era sprijin pentru ong-uri, presă, pentru cercetători. Practic, tăind aceste finanțări se oprește soft power-ul democrației americane și totodată și sprijinul pentru celelalte democrații.

Desigur că democrația are minusurile sale, dar pe acestea le văd mai degrabă în calitatea oamenilor care au ajuns pe funcții în democrație, oameni de o calitate și educație scăzute. Dacă ne uităm la clasa politică românească vedem oameni cu educație precară, de la Marcel Ciolacu la George Simion, dar și prin PNL vedem astfel de personaje. În dialogul pe care l-am avut cu profesorul Adrian Sandu cu privire la educație el avansează formula de oameni care au „o relație incertă cu educația” când vorbește despre oameni cu educație precară. Aceștia sunt etalonul corupției și incompetenței, elemente care generează pierderi financiare pentru un stat, pentru bugetele publice, pentru că banii în loc să intre în bugetele publice se duc în alte părți. Și în SUA, democrații au revenit cu Joe Biden pentru un al doilea mandat, deși a fost evident că acesta a fost complet nepotrivit pentru a fi președintele Americii.

Un narativul care a crescut în ultimii ani în România este că UE ne exploatează și că România plătește nedrept ca membru UE, în sensul că UE ne ia mai mulți bani decât trebuie. E foarte ușor să zicem că UE este răul, dar este portretizat de către cei denumiți azi suverani. Este un exemplu de narativ care induce idea unui izolaționsim din punct de vedere al granițelor și al deciziilor, dar nu este deloc izolaționist din punct de vedere ideologic. Oamenii care împing acest narativ, Georgescu, Simion, AUR, POT sunt din zona ideologică unde sunt Trump, Musk și Putin, aceea de a lupta împotriva democrației, și automat spun că UE este o hoție și că trebuie ca România să iasă din UE. De fapt nu mai vor asocierea cu Democrația, ci cu extremismul și cu Rusia. Acțiunea din interiorul SUA împotriva democrației americane, cât și acțiunea din interiorul statelor europene împotriva democrației europene, o numesc fracking ideologic.

Dar România este furată de proprii politicieni și dau un exemplu de la Brașov. În articolele pe care le-am scris despre clădirile aflate în patrimoniul Brașovului am adus în discuție faptul că foarte multe au fost vândute, iar pentru cele care au rămas în patrimoniu, administrația locală nu a urmărit interesul public, acela să folosească aceste spații pentru a câștiga cât mai mulți bani la buget și, în același timp, să ofere sprijin cetățenilor care într-adevăr au nevoie de ajutor. Vorbim de spațiile din patrimoniu date în chirii preferențiale la prețuri de nimic. Vă dați seama la nivelul întregii țări câte miliarde s-au furat din patrimoniul public?

Spuneam că democrația are problemele sale, dar problemele sale sunt date de calitatea oamenilor care ajung pe funcții politice. Pe fondul unei resurse umane cu competențe foarte scăzute apar problemele pentru populație, probleme economice, sociale, un nivel de trai scăzut, în care apar creșteri de preț, inflație ridicată. În acest context vin oameni care se prezintă ca providențiali, ca salvatori. De exemplu, Musk și discursul lui când a cumpărat twitter-ul, legat de necesitatea de a avea libertate de exprimare. De fapt, totul a fost planificat pentru a putea să-i ofere lui Trump o platformă social media, o tribună publică importantă de unde acesta să-și transmită mesajele. Mai mult, la vremea aceea Musk critica twitter-ul că are foarte mulți boți, ducând discuția înspre probleme de natură tehnică. În ultima vreme nu mai auzim nimic legat de asta în discursul lui Musk. În opoziție cu libertatea de exprimare, platforma X a ajuns să blocheze conturi și să șteargă conținut care sunt defavorabil viziunilor lui Musk și critic la adresa sa.

Deci vin acești oameni care se prezintă ca providențiali, ca salvatori, cu mesaje precum Make America Great Again și America First, dar de fapt salvarea nu este aceea de a avea o calitate a vieții mai bună, să avem drepturi, să avem acces la servicii publice, din contră. Tot ceea ce reprezintă „reformă” înseamnă de fapt tăierea și blocarea resurselor care afectează viețile multor oameni și preluarea SUA și a resurselor pentru cei din echipa Trump. Senatorul Chris Murphy a făcut o listă cu deciziile luate de administrația Trump, decizii care arată corupția, incompatibilitatea și asediul asupra democ rației. Link către acest material, dar și către altele, găsiți în bibliografia atașată la finalul acestui material.

Acești salvatori vin de fapt pe această filieră ideologică de scoatere a democrației din stat și de a introduce un alt sistem ideologic, acela autoritar-rasist- extremist. Să vă uitați la cum văd aceștia rolul femeii în societate: acela de a sta acasă, de a crește copiii, de a nu avea cariere, de a nu decide asupra propriului corp.

Acestea sunt câteva lucruri care trebuie urmărite și în acest context nu e foarte greu să vezi așezarea lui Trump pe același palier cu Rusia. Căutați și materialele în care Trump a primit ajutor financiar de la diferite personaje rusești. Și mai nou vedeți mecanismul de finanțare cu moneda virtuală, care îi permite lui Trump să primească finanțări masive de la oricine.

În privința lui Elon Musk ar mai fi niște lucruri de spus. Acesta a beneficiat atât în administrația Obama, cât și în mandatul lui Biden de finanțări publice, întrucât în mandatele democrate au existat politici publice care au făcut posibil acest lucru. În mandatul lui Trump nu beneficiază din perspectiva politicilor publice, acestea fiind tăiate de noul președinte, ci prin faptul că este în echipa Trump, primind contracte în mod direct, vedeți lista senatorului Chris Murphy. Și atunci întrebarea este de ce Elon Musk este alături de Trump dacă el și afacerile sale au beneficiat mult în administrațiile democrate. Tocmai pentru că este acest filon ideologic care îi apropie și care se dovedește a fi mai puternic decât cel financiar. Așa cum spune și Mihnea Măruță, Elon Musk are un trecut comun alături de prietenul Peter Thiel, unul dintre extremiștii de dreapta care împing această ideologie și luptă împotriva democrației.

Apropo de catedrala compusă din presă, administrație, universități și ong-uri, vedeți cum sunt portretizate: narativul împins de Musk este că presa nu mai e bună și că acum este necesar să trecem la „citizen journalism” pe X. Și în România se spune că presa face dezinformare și nu mai e bună. Există și o doză de adevăr, foarte multe publicații sunt „vândute” în sensul că sunt finanțate de politicieni și de tot felul de interese private, care controlează aceste entități media, dar nu suntem în narativul în care presa este un rău care trebuie eradicat.

Ong-urile sunt văzute ca „organizații soroșiste” care sunt folosite de străini sau de „oculta mondială” pentru a destabiliza statele. Totodată, există și discursul precum că statul este rău, că toate instituțiile statului sunt rele, că toți funcționari publici sunt corupți, incompetenți, toate acestea pentru a portretiza o societate defectă care trebuie schimbată. Evident că și la nivel de administrație publică și de funcționar public sunt probleme în România și în toate statele, dar la fel, una este să te duci în extremă cu narativul și alta este să te apuci să cauți, să identifici cazurile particulare și să ai o justiție care să își facă treaba. În cazul universităților, Trump a înaintat ideea de deportare și de arestare a studenților care protestează, dar și tăierea finanțărilor pentru universitățile în care există proteste studențești. În toate aceste cazuri regăsim același narativ ideologic, de a reducere la tăcere și de a desființa.

Atât presa, cât și ong-iurile sunt jucători ai democrației care trag semnale de alarmă când un politician, partid, funcționar public, conducător de instituție sau oameni din mediul privat derapează. Cei din această zonă ideologică vor ca aceste instanțe democratice să dispară pentru că-i „deranjează” pe oamenii care vor puterea absolută, care vor să fie admirați, oameni care se așează pe un mecanism religios, în care un lider este adulat și care nu este pus niciodată la îndoială, nu este niciodată criticat.

Făcând referire la ideea lui Musk legat de faptul că trebuie să facem copii pentru că trebuie să avem urmași, Kara Swisher spune într-un interviu la The Ezra Klein Show că afirmația acestuia se traduce în „vreau să am copii, dar nu vreau să fiu neapărat părinte”. Ori asta pare că se pliază în linia ideologică religioasă, de cult, în care liderul vrea să aibă în subordine oameni pe care să-i conducă, „copiii” fiind urmăritorii (followers) de fapt, la fel cum are pe X. Și vrea să extindă această bază de urmăritori și să extindă puterea cultului, dar nu vrea să fie părinte în sensul de a avea grijă de ei, să petreacă timp cu ei, să crească alături de ei. Vrea să aibă cine să lupte pentru el.

Această ideologie cu elemente religioase se bazează pe imaginea tipologiei masculine, bărbat alb cu o statură fizică care este impunătoare, care este puternică și care controlează și conduce tot timpul. În acest context, persoanele latino sunt considerate criminale sau cu probleme psihice de către administrația Trump și sunt adunate și deportate.

Aceste sentimente ideologice nu au venit dintr-o dată, ele au crescut în oameni de-a lungul timpului. La cei care se chinuie financiar și social a fost o zonă de refugiu, de răbufnire, o zonă care le-a dat iluzia puterii. La miliardari este tot o chestiune de putere, dar este acea putere nemărginită, în care nu vor să mai răspundă în fața nimănui, ci să domine, să controleze și să facă numai ce vor. Lucrurile acestea au înflorit în ungherele democrației: GDPR ca mecanism în spatele căruia se ascund oameni și informații, imunitățile de orice fel și prescripțiile pentru infracțiuni, locuri unde corupția și extremismul coabitează și se susțin reciproc.

Bibliografie: