USR a fost încă de la înființare văzut ca o gură de aer, astfel încât oamenii le-au dat, nu doar o dată, votul în alb. Cetățenii au acceptat că nu au experiență, că doar oricum se doreau oameni noi în politică, oameni care să nu fie acaparați de aparatul corupt și de învârteli și nici nu au cerut imposibilul, fiind conștienți că bătălia cu un astfel de sistem va fi cruntă, lungă și obositoare.
Azi, USR, prin votul acela alb dat de oameni, a ajuns, alături de PLUS, la guvernare și în administrațiile locale. Practic, a ajuns în zonele cheie și în pozițiile care îi permit să facă o schimbare. La Brașov însă, noua administrație locală care a oferit un pic de relaxare după alegeri celor care nu l-au mai vrut pe Scripcaru (din motive pertinente), reușește zi de zi să se auto-saboteze, punându-și singuri la îndoială competența proprie, capacitatea de a gândi strategii, etica și corectitudinea.
De ce cred că USR are șanse mari să nu mai câștige localele? Pentru că a împins în față oameni slab pregătiți. Pentru un partid care încă de la înființare și-a propus ca obiectiv să ajungă în funcțiile cheie pentru a schimba lucrurile, în toți anii aceștia, ei nu s-au pregătit deloc. Nu au învățat nimic ce ține de administrație, nu și-au dedicat timp pentru a înțelege cum funcționează totul, nu și-au făcut un plan coerent de acțiune, iar azi nu pot prezenta locuitorilor nici măcar o propunere de proiect cap-coadă, o propunere concretă și coerentă legată de măcar o problemă cu privire la care s-au bătut cu pumnul în piept încă de când a apărut partidul. Prin urmare, ajunși în fața faptului împlinit (probabil că nu s-au așteptat să câștige administrația locală), s-au trezit că au pe umeri ceva mai greu decât pot duce și că lucrurile trebuie să depășească jocul politic amuzant din campanie, unde dăm din gură, dar nu ne asumăm de fapt nimic. Mai trist este că suficienți oameni buni, care ar fi putut aduce competență în partid și, mai departe, în administrație, au plecat de-a lungul anilor din USR pentru că, să nu ne îmbătăm cu apă rece, și în USR, ca în orice alt partid politic, s-au dus și încă se duc bătălii interne de putere între oportuniștii de serviciu.
Odată cu preluarea mandatului, USR a menținut foarte aproape oameni toxici din vechea administrație și nu doar atât, dar actualul primar Allen Coliban, l-a mai și denumit pe Barabas, vechiul camarad a lui Scripcaru la distrugerea orașului, „specialist” continuând să-l plătească din bani publici, căci, nu-i așa, în politică nimic nu dispare, ci totul se transformă. El s-a transformat acum pe o funcție călduță unde probabil continuă să nu facă nimic pe bani publici, doar nu era să meargă în privat unde chiar să muncească. Un alt om toxic pe care îl regăsim și în noua administrație este purtătorul de cuvânt Toarcea, cel care dă presei numai ce-i convine.
USR Brașov a reușit la preluarea mandatului să dea o lovitură simbolică tuturor votanților săi, prin votul în unanimitate pentru Scripcaru la o comisie de specialitate din cadrul Consiliului Local numită Comisia nr. 2 pentru organizarea și dezvoltarea urbanistică, amenajarea teritoriului, realizarea lucrărilor publice și conservarea monumentelor istorice și de arhitectură, rezervații naturale și protecția și refacerea mediului înconjurător. Adică exact pe domenii unde Scripcaru a distrus cel mai mult.
Deși au încercat să justifice acțiunea prin faptul că oricum Scripcaru nu ar fi avut nicio putere din acea poziție și că rolul lui era unul pur simbolic, USR Brașov a demonstrat că nu înțelege puterea simbolului și că, așa cum violența psihică și emoțională lasă uneori urme mai adânci decât chiar cea fizică, așa și lovitura aceasta simbolică a scăzut din încrederea și entuziasmul oamenilor care au sperat că noua administrație va avea o altă abordare: în politică negociezi, dar nu faci compromisuri. Ei au făcut un mare compromis care o să-i coste peste 3 ani.
„Somnul rațiunii naște monștri”
Pe parcursul celor 10 luni, USR Brașov (alături de toți consilierii și strategii lor) au dat dovadă de agresivitate în discurs și de aroganță. Mai mult, au arătat că nu suportă critica și chiar i-au atacat pe mulți din cei care în principiu îi susțineau, dar îi și criticau atunci când abordarea, comportamentele sau acțiunile lor derapau. Iar aici s-au petrecut două lucruri: față de unii, membrii și simpatizanții partidului au avut reacții de discreditare, iar pe alții i-au redus la tăcere. A fost pentru prima dată când o parte din societatea civilă brașoveană muțise și a fost momentul în care mi-am dat seama ce chestiuni periculoase se pot naște din asta.
Transparența a devenit o altă problemă. Dacă înainte de câștigarea alegerilor, solicitau tare și răspicat transparență din partea Primăriei și a tututor instituțiilor, după ce au preluat mandatul, transparența a devenit ușor relativă și a devenit interpretabilă, până la a fi transparent doar când și ce considerau ei. A fost un moment de dezamăgire totală, căci așteptarea era ca lucrurile să se întâmple diferit chiar din prima zi de mandat: publicarea documentelor și documentațiilor, răspunsuri complete. Aici s-a văzut iarăși lipsa lor de fermitate în acest sistem bolnav, dar și consecințele în a păstra sau aduce lângă tine oameni toxici sau slab pregătiți.
Ajungând „în zilele noastre”, USR Brașov a avut și o încercare de ceva care ar fi putut fi fain – FOV (Forumul Orașelor Verzi), proiect a cărui implementare a fost deficitară, aducând mai degrabă un deserviciu promovării conceptelor de oraș verde și mobilitate urbană. În aceste zile, administrația nu a jucat un rol mediator, așa cum ar fi trebuit, ci consiliera pe comunicare a lui Allen Coliban a reușit să enerveze oamenii și mai tare. Dezastrul nu s-a produs pentru că ideea proiectului ar fi rea, din contră, personal susțin astfel de demersuri, ci pentru că focusul a fost pe „să dăm bine” în loc de „să facem bine”. Din păcate, nu a ieșit niciuna, nici alta…
Însă, politic, problema apare acum: a doua zi după încheierea FOV, primarul Allen Coliban, care cu câteva zile înainte poza cu bicicleta și luând autobuzul, a demonstrat o contradicție majoră între ceea ce spune și ceea ce face. A dat dovadă de lipsă de responsabilitate și asumare, parcând mașina chiar pe o trecere de pietoni. Scuzele pe care le-a prezentat nu-și au rostul, întrucât ce a făcut el nu a fost o greșeală, ci e o dovadă de ipocrizie făcută conștient. Dar mai multe despre acest subiect puteți citi aici.
Machiavelismul de care dau dovadă („scopul scuză mijloacele”, tradus în cazul de față în „trebuia să ajung să vorbesc copiilor, era singurul loc unde am găsit loc să parchez”) e de un cinism pe care aș fi sperat să nu-l mai văd la oamenii noi din politică, oameni care sunt de vârsta mea și care ar fi trebuit să vină cu o schimbare de paradigmă.
Mai mult, să văd că oamenii noi continuă metehne vechi prin prezența lor la deschiderile de an școlar mi-au lăsat un gust amar. Sunt de părere că politicienii, polițiștii și liderii religioși nu au ce căuta la deschiderile de an școlar. Politicul trebuie să fie prezent înainte de începerea anului școlar și pe parcursul său prin asigurarea tututor celor necesare școlilor; polițiștii la ore de educație rutieră, iar liderii religioși trebuie să-și găsească locul la biserică. Școala trebuie să fie despre educație, nu depre discursuri interminabile despre nimic, despre partide sau confesiuni religioase, despre poze cu politicieni și preoți, ea ar trebui să fie despre elevi și profesori și despre obiectivele de învățare pentru anul care tocmai începe.
Leave a Reply