În perioada 8 – 24 august 2025, la Râșnov, a vut loc Festivalul de Film și Istorii. Ediția din acest an a fost una foarte consistentă în ceea ce privește abordarea subiectelor, având teme de actualitate și invitați foarte buni, cu know-how pe temele propuse pentru a fi dezbătute.
Personal am fost la două dezbateri, una despre educație și una despre politică. Și preiau tema educației și o aduc mai departe, către voi, în dezbatere. O să pornesc de la o „întâmplare” care a vut loc chiar la ușa Cinematografului din Râșnov, locul unde s-au ținut dezbaterile.
Așteptam afară, alături de aproximativ 15 persoane, terminarea unei proiecții de film din cadrul FFIR pentru a intra la una dintre dezbateri, când, în dreptul nostru a apărut o doamnă de aproximativ 40 de ani care ne-a întrebat ce se întâmplă aici.
Tinerii i-au răspuns că este o dezbatere, iar următoarea întrebare a doamnei a ridicat mai multe sprâncene: „ce e aia dezbatere?”. Și aici m-am blocat pur și simplu. Efectiv nu am știut cum și ce să răspund. Menționez că femeia era autentică cu întrebarea ei. După o scurtă pauză, doi tineri au răspuns scurt, că e vorba de o discuție, moment în care femeia a plecat fără a mai pune alte întrebări.
După această întâmplare am înțeles că sunt diferențe foarte mari între oameni, deși împărțim același spațiu fizic, dar nu și unul mental. Sunt efectiv lumi care, deși se întrepătrund, sunt într-un decalaj imens și nu se mai înțeleg una pe cealaltă.
Femeia aceea este rezultatul unui stat, care prin profesorii pe care-i are, oferă un sistem educațional care nu reușește să ofere educația necesară care să reducă inechitatea și care să ofere o șansă la o viață mai bună. Femeia aceea ne arată eșecul sistemului de învățământ româneasc.
Tema dezbaterii despre educație de la FFIR a fost „Educația în România între strategie și realitate. Cine construiește 2030?”. Răspunsul a venit de la reprezentanta Ministerului Educației, „cu toții o facem”. Un răspuns cât se poate de populist, care nu face altceva decât să dilueze responsabilitatea celor care „fac” educația. Răspunsul reprezentantei ministerului a fost imediat preluat și rostogolit mai departe de către invitații din panel. De altfel, nici participanții din sală nu s-au opus. E și normal, pentru două ore s-au simțit băgați în seamă.
Realitatea este că educația are mari probleme și, deși s-a menționat acest lucru în cadrul dezbaterii, am urmărit două tabere, fiecare uitându-se la altceva din perspectiva acestui subiect, fapt ce crează două lumi profesionale în domeniu care par să nu se intersecteze.
Invitații FFIR pentru acest panel de dezbatere au fost: Mihai Maci, lector univ. în cadrul Universității din Oradea, Camelia Mircea-Sturza, consilier pentru afaceri europene în Ministerul Educației și Cercetării, Bogdan Rațiu, profesor de limba română la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” din Târgu Mureș și Cezara Grama, coordonatoarea programului Școala pentru Democrație în cadrul Expert Forum.
Vă spuneam că am identificat două lumi ale educației românești, cea a profesorilor și cea a Ministerului. Dacă profesorii sunt preocupați de soarta proprie și de ce au de făcut, unii fiind autentic îngrijorați de ce anume livrează elevilor și studenților și ce se alege de aceștia când termină studiile, Ministerul Educației are o dimensiune exclusiv capitalistă, uitându-se doar la cifre și la bani.
Să ne înțelegem, ministrul Daniel David nu vorbește de reformă în educație, ci are sarcina exclusivă de a tăia din cheltuieli. Tot discursul, abil de altfel, doar e specialist în psihologie, e doar unul care lasă impresia de reformă, dar nu aceasta este miza.
Dacă vor să taie din cheltuieli, nu de la burse ar trebui să o facă, ci prin desființarea Inspectoratelor Școlare, spații de sinecuri politice. Sunt absolut convins că aceste Inspectorate trebuie desființate. Iar spațiile (clădiri, birouri etc.) astfel eliberate să fie introduse în circuitul educațional.
Apropo de reformă, ați mai auzit ceva de proiectul planurilor cadru lansat în dezbatere la începutul anului?
Întrebarea pe care o formulez este: ce fel de educație vrem să avem?
Răspunsul îl iau de la Cristian Iftode, conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București, care aduce perspectiva filosofică și anume, educația trebuie să ofere o viață în care ai direcție, semnificație, simțul vieții și reflexivitate. Cu alte cuvinte, educația se centrează pe cel care se află în procesul educativ, pe om, nu pe Minister, nu pe stat, nu pe capital financiar și nu pe combinații de achiziții cu microbuze școlare de sute de mii de euro.
Dezbaterea de la FFIR a fost transmisă live și o găsiți pe pagina de Facebook a Festivalului.
https://www.facebook.com/filmsiistoriirasnov/videos/737819749048879
Leave a Reply